Majoritatea produselor alimentare din magazine au în compoziţie E-uri. Dacă unele dintre acestea sunt considerate inofensive, majoritatea sunt nocive pentru sănătate dacă sunt consumate pe perioade mari de timp. Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, a realizat pentru gândul o listă a celor mai periculoşi aditivi alimentari pe care îi întâlnim în produsele pe care le mâncăm zi de zi. “Pentru că legislaţia din România permite producătorilor să nu mai scrie pe etichetă E nu ştiu de care, aceştia precizează denumirea ştiinţifică a aditivului, iar omul devine confuz”, subliniază specialistul în nutriţie.

• Sucurile acidulate conţin E 102 – tartrazină şi E 110 – galben portocaliu , ambii aditivi fiind coloranţi artificiali care nu trebuie consumaţi frecvent, deoarece ne pun sănătatea ficatului şi a rinichilor în pericol. Acest colorant se mai găseşte şi în prăjituri, cereale glazurate, deserturi instant, peşte afumat, icre de peşte, sosuri, brânzeturi şi lactate aromate.

Galben de chinolină – E 104 este des întâlnit în sucuri de grapefruit roşu. Acesta trebuie consumat cu moderaţie, mai ales de copii, deoarece este responsabil de apariţia ADHD -ului. Şi persoanele astmatice trebuie să evite galbenul de chinolină .

• Dioxidul de sulf – E 220 este întâlnit în bere şi vin. Potrivit medicului Mencinicopschi, acest aditiv alimentar provoacă dureri de cap, apariţia senzaţiei de ameţeală şi afecţiuni intestinale.

• Aspartamul – E 951 este un îndulcitor tot mai des folosit în industria alimentară, deoarece acesta oferă alimentelor un gust aparte, însă poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli canceroase. Nelipsit din guma de mestecat, produsele zaharoase sau băuturi răcoritoare, aspartamul duce la scăderea imunităţii, la apariţia bolilor pulmonare, infecţii intestinale şi urinare.

• Glutamatul de sodiu – E 621 este aditivul alimentar responsabil de gustul irezistibil al hamburgerilor, pizzei, pastelor bolognese sau carbonara, hotdogul şi al shaormei. Acest E este nelipsit din preparatele de tip fast-food. Modul în care aditivul E 621 acţionează la nivelul organismului este foarte periculos, atrag atenţia specialiştii în nutriţie. Astfel, acest aditiv alimentar nu acţionează numai la nivelul gustului, ci şi al creierului uman. Rolul glutamatului este acela de a da creierului impresia că acel aliment este foarte gustos. Deşi are capacitatea de a face mâncarea irezistibilă, acest aditiv este toxic, apreciază specialiştii în nutriţie. Creşterea calităţii gustative a alimentelor perturbă un mecanism extrem de complex, dar vital pentru fiinţa umană – acela al echilibrului dintre saţietate şi foame.Iar dacă ingerăm cantităţi mari de alimente care conţin glutamat, putem suferi de ameţeli, dureri de cap şi senzaţii de greaţă, avertizează Mencinicopschi.

• Poliricinoleat de pologlicerol – E 476 este des întâlnit în dulciurile pe bază de cacao sau ciocolată. Acesta nu trebuie consumat abuziv, deoarece duce la apariţia alergiilor, la dereglări hormonale, tulburări nervoase şi la creşterea nivelului de colesterol.

• Bromatul de potasiu – E 924 – des întâlnit în produsele de panificaţie, trebuie consumat cu moderaţie, deoarece consumul excesiv poate duce la apariţia senzaţiei de greaţă, vărsături, diaree sau la apariţia diverselor dureri, odată ce este ingerat.

• Sulfatul de sodiu – E 514 – afectează vezica biliară, lactatul de calciu – E 327 prezintă printre efecte adverse stări de hipercalcemie şi insuficienţă renală.

• Nitritul şi nitratul de sodiu, E250 şi E251, împiedică dezvoltarea bacilului botulinic şi dau mezelurilor o culoare rozalie, apetisantă. “Pot duce însă la formarea nitrozaminelor care sunt cancerigene. În multe zone din România nitraţii sunt prezenţi şi în apa de băut şi pot avea consecinţe grave asupra sănătăţii. În cazul sugarilor, urmările sunt tragice, pentru că aceştia blochează hemoglobina şi copiii mici pot să moară prin asfixiere celulară”, mai spune Mencinicopschi.

Doar 20 de aditivi alimentari, din 315, sunt siguri

E160, E 162, E 300, E100 – sunt numai câţiva dintre aditivii alimentari consideraţi siguri sau inofensivi. Aceste E-uri “bune” sunt substanţe naturale extrase din fructe sau legume şi se găsesc în alimente sub formă de vitamine, coloranţi, lecitină. “Din cei peste 315 aditivi alimentari utilizaţi în prezent, mai puţin de 20 sunt E-uri «bune»”, afirmă prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

E 160 sau licopenul este un colorant roşu-galben, un caroten natural obţinut din tomate. “Acesta este unul dintre aditivii consideraţi siguri şi el poate reduce riscul de apariţie a cancerului”, susţine prof. Mencinicopschi.

Un alt aditiv alimentar considerat sigur de către experţi este E 162. Cunoscut ca şi “roşu de sfeclă”, acesta este tot un colorant natural, care se extrage – aşa cum îi spune şi numele – din sfecla roşie. Substanţa se găseşte în produse precum sucuri, lichioruri, prăjituri, bomboane şi produse de cofetărie, snacksuri. Sub numele de E 300 se ascunde, în unele alimente, cunoscuta vitamina C sau acidul ascorbic.

Acest aditiv potenţează şi menţine culoarea roşie a cărnii conservate şi, de asemenea, împiedică oxidarea alimentelor, menţinând gustul şi culoarea acestora. E 306 este vitamina E, un aditiv considerat inofensiv pentru organism. Ouăle, laptele, carnea, uleiul vegetal sunt câteva dintre sursele naturale foarte bogate în vitamina E.

“Deşi unii aditivi buni sunt extraşi din surse naturale, cel mai bine ar fi ca substanţele respective să le luăm direct din produsul din care sunt extrase şi nu din alimentele care le conţin”, subliniază prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.

(Gandul.info, Mădălina CHIŢU, 30 ian 2011)

După reevaluarea celor zece coloranţi azoici (obţinuţi prin sinteză chi­mică), specialiştii EFSA au ajuns la concluzia că doza zilnică admisă la acest moment pentru aditivii alimentari incriminaţi este prea mică pentru a face rău consumatorilor.

În categoria coloranţilor azoici intră tartrazina (E102), galben portocaliu (E110), azorubina (E122), amaranth (E123), roşu Ponceau 4R (E124), roşu allura (E129), negru brillant (E151), brun FK (E154), brun HT (E155), litorubina BK (E180).

Consiliul pentru Produse Dietetice, de Nutriţie şi Alergii al EFSA i-a reevaluat în urma nenumăratelor studii care arătau că au efecte adverse grave. Raportul dat de specialişti a arătat că aditivii respectivi nu provoacă reacţii severe adverse, ca urmare pot fi consumaţi.

Cel mai contestat colorant este tartrazina, despre care chiar reprezentanţii EFSA recunosc că au primit numeroase rapoarte privind efectele adverse încă de acum 50 de ani. Totuşi, noul raport explică faptul că studiile incriminatoare nu au fost făcute corect, astfel încât să se realizeze o legătură între E102 şi alergiile apărute.

Consiliul a admis că reacţii adverse pot apărea, însă numai în cazuri izolate şi la persoanele sensibile. Aceste efecte adverse includ urticaria, edeme, roşeaţă a feţei şi sindrom de hiperactivitate la copii. De asemenea, co­loranţii brun FK, brun HT, litorubina BK, negru brillant, azorubina şi roşu allura par inofensivi, întrucât până acum nu există literatură de specialitate convingătoare care să le arate pericolul.

Specialiştii EFSA au cerut totuşi precauţie la consum, existând cazuri când, după zeci de ani de la acceptarea în alimente, s-a dovedit că anumite substanţe sunt foarte nocive.

Cel mai recent şi mai bine argumentat studiu referitor la coloranţii azoici a fost realizat în 2007 de cercetători de la Universitatea din Southampton. Aceştia au atras atenţia că, în combinaţie cu aditivul benzoat de sodiu (E211), coloranţii cu pricina devin foarte periculoşi. Studiul preciza că în cazul copiilor poate fi declanşat sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare, care la maturitate se traduce prin grave probleme de comportament.

(Jurnalul National, 12/10/2010)

FSA a luat decizia publicării listei pentru a-i mobiliza şi pe ceilalţi producători să renunţe la aditivii alimentari periculoşi. Printre cei care vor înlocui colo­ranţii chimici de sinteză cu substan­ţe mai puţin nocive se numără Heinz, Worldfoods, Vitmo drinks, Tecso, Green Bay şi lanţul de restaurante fast-food McDonald’s.

De asemenea, Nestle nu mai foloseşte coloranţii pe­ri­culoşi în bomboanele Smartie, însă numai în produsele care se vând pe teritoriul Marii Britanii. Producătorii care nu înlocuiesc coloran­ţii în termen de 18 luni vor fi obligaţi să precizeze pe etichetă faptul că aceşti aditivi pot provoca astm, aler­gii şi alte probleme de sănătate.

Ace­eaşi decizie a fost luată şi de Parlamentul European, astfel că la sfârşitul anului 2009 produsele care vor mai conţine coloranţii periculoşi vor trebui să aibă menţionată pe etichetă: “Pot produce efecte adverse asupra capa­cităţii de concentrare şi a aten­ţiei copiilor”.

(M.I., Jurnalul National, 09/02/2009)

Majoritatea aditivilor alimentari, cunoscuţi sub denumirea generică de E-uri, reprezintă un atentat la viaţa oamenilor dacă sunt consumaţi în exces. Efectele acestor substanţe se regăsesc şi dincolo de moarte – susţin specialiştii europeni – din cauza lor existând deja un număr îngrijorător de cazuri când morţii nu mai putrezesc.

Cercetări recente au demonstrat că acest fenomen este provocat de consumul de conservanţi sintetici, adică de E-uri. “Cancerul este un sindrom polifactorial, dar şi alimentaţia nesănătoasă poate fi o cauză a declanşării bolii. Din patru cazuri de cancer, trei pot fi evitate dacă alimentaţia este corectă”, avertizează prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi.

Aditivii alimentari au fost folosiţi încă din antichitate pentru prepararea diverselor alimente, dar producătorii de azi, în goana lor după producţii şi vânzări cât mai rentabile, oferă consumatorului neavizat din ce în ce mai multe produse care conţin E-uri, dezvoltând astfel o industrie profitabilă a aditivilor alimentari. Cât de conştienţi suntem de pericolul care ne pândeşte după fiecare aliment pe care îl consumăm? Iată o întrebare la care şi românii încep, timid, să caute un răspuns.

Există aproximativ 3.000 de E-uri

Astăzi, industria alimentară europeană utilizează circa 313 aditivi şi 2.600 de arome naturale şi artificiale. Parlamentul European a aprobat, la data de 10 iulie a.c., patru rapoarte privind simplificarea procedurilor de autorizare pentru aditivii alimentari, arome şi enzime, obiectivele principale fiind ridicarea standardelor în siguranţa alimentară, dar şi intensificarea cercetărilor şi a competitivităţii în industria europeană de resort.

Pentru un gust minunat, pentru un aspect proaspăt şi o culoare spectaculoasă, unii producători folosesc
E-uri din abundenţă, fără să informeze cumpărătorul asupra conţinutului real de aditivi alimentari ce intră în componenţa produsului şi nici despre efectele nocive pe care le au acestea asupra organismului.

Aditivi peste tot

E-urile sunt substanţe care intră în componenţa majorităţii produselor alimentare pe care le găsim în rafturile magazinelor. Simbolul acestor aditivi este litera “E”, urmată de un grup de trei – patru cifre. Cum aditivii alimentari sunt utilizaţi în scopul menţinerii îndelungate a calităţii produselor, pentru îmbunătăţirea gustului, menţinerea culorii şi a consistenţei produselor, dar şi în scopul controlării acidităţii şi alcalinităţii produselor, numărul trebuie să reprezinte şi categoria din care E-ul respectiv face parte.

După afirmaţiile specialiştilor, consumul zilnic al aditivilor alimentari duce – mai devreme sau mai târziu – la deteriorarea sănătăţii. Testele ştiinţifice efectuate în ultimii ani au dus la concluzia că unele E-uri prezintă un grad mare de nocivitate.

Dar nu toate. Pentru a asigura consumatorilor o alimentaţie fără riscuri, ţările membre ale Uniunii Europene fac eforturi imense pentru a rescrie lista cu aditivi alimentari clasificaţi în funcţie de nocivitatea lor. Există aditivi care sunt consideraţi cancerigeni, alţii sunt doar “periculoşi”, dar sunt şi E-uri fără grad de risc. Oricare ar fi categoria din care fac parte, aditivii alimentari trebuie să fie folosiţi conform legislaţiei Uniunii Europene, care se străduieşte să facă ordine în acest domeniu.

Eticheta-cartea de vizită

Cele mai multe E-uri se regăsesc în dulciuri şi în mai toate alimentele grase: margarină, muştar şi mezeluri, dar şi în pâine, supe concentrate, bere şi chiar în guma de mestecat. Chiar dacă eticheta de pe produs aduce unele lămuriri, în sensul că pe ea sunt trecute E-urile, informaţiile, în sine, sunt neclare.

Dacă citiţi pe eticheta unui produs că pentru prepararea lui s-au folosit arome identice celor naturale, coloranţi sau conservanţi, deja trebuie să vă puneţi întrebarea dacă este sănătos să cumpăraţi acel produs, pentru că toate aceste adaosuri sunt, de fapt, E-uri.

Fără o precizare clară a substanţelor folosite în procesul de fabricare este riscant să consumi un produs ce conţine aditivi. Întotdeauna trebuie să ne întrebăm de ce nu sunt precizate E-urile pe etichetă? Nu cumva pentru că sunt dăunătoare?

Comisia Europeană este instituţia care va gestiona lista cu produsele aprobate, ce vor constitui subiectul unor analize de risc din partea Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (AESE).

Condiţii pentru aprobare

Pentru a fi aprobaţi aditivii alimentari – îndulcitori, coloranţi, antioxidanţi, emulsifianţi, gelatine – există mai multe condiţii, stabilite printr-un regulament potrivit căruia ele nu vor mai fi utilizate fără o necesitate tehnologică. Ele nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, nu trebuie să afecteze mediul şi nici să dea o falsă impresie asupra prospeţimii produsului.

Potrivit rapoartelor, întăritorii de arome trebuie utilizaţi doar în cazul în care nu se obţine efectul dorit prin utilizarea condimentelor.

E-urile de care trebuie să ne ferim

Consumul aditivilor sintetici în concentraţii mari şi timp îndelungat duce la distrugerea sistemului imunitar, drept pentru care specialiştii estimează că bolile cele mai frecvente ale populaţiei sunt provocate de E-uri.
Iată câteva exemple:

-E 128 “Roşu 2G” este un colorant utilizat în prepararea prăjiturilor şi a mezelurilor, care poate genera tulburări metabolice la persoanele cu intoleranţă la salicilaţi şi poate intensifica simptomele astmului. Acest colorant care era folosit în prepararea cârnaţilor şi burgerilor a fost interzis recent şi în România.

-E 330 (acid citric) produce afecţiuni ale cavităţii bucale şi are acţiune cancerigenă puternică. Se găseşte în majoritatea sucurilor.

-E 621 (glutamat monosodic) este unul dintre cei mai nocivi aditivi care produc cancer şi boala numită Alzheimer. Se regăseşte mai ales în supele concentrate, dar este folosit şi la conservarea laptelui, a brânzeturilor, mezelurilor şi ciupercilor ambalate.

-E 951 (aspartamul) este un îndulcitor des folosit, foarte periculos, deoarece poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli mortale.

-E 123, colorant roşu care se găseşte în bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, brânzeturi topite şi creme de brânză. Este considerat cel mai puternic cancerigen, de aceea este interzis în SUA şi în fostele state sovietice.

-E 131 (albastru patentat), E 211 (benzoat de sodiu), E 213 (benzoat de calciu), E 214 (p-hidroxibenzoat de etil) pot produce cancerul.

-E 250 (nitrit de sodiu) produce boli cardiovasculare. În stomac se poate combina cu alte substanţe ducând la formarea de nitrozamine. Este utilizat în stabilizarea culorii roşiatice a cărnii conservate. Adăugarea de nitriţi în alimente poate duce la formarea de substanţe cu potential cancerigen, în special în produsele gen pastramă. Industria cărnii justifică utilizarea nitriţilor pentru efectul lor inhibitor asupra dezvoltării bacteriilor producătoare de toxină botulinică. Pentru produsele din carne mai sunt folosiţi şi E 251 (nitrat de sodiu), E 252 (nitrat de potasiu).

-E 102 (tartrazina) – colorant galben care se găseşte în dulciuri (budinci, îngheţate, dropsuri), băuturi, muştar, supe instant, gemuri, cereale, snacksuri. Are acţiune cancerigenă (tumori tiroidiene), poate provoca mutaţii cromozomiale; determină deficienţe de vitamina B6 şi zinc; generează crize de astm bronşic, urticarie şi hiperactiviate la copii; interzis în mai multe state membre ale UE.

-E 127 (eritrozina) – colorant roşu pentru compoturi şi alte alimente; provoacă mutaţii genetice, provoacă cancer al tiroidei la şobolani (studiu din anul 1990), posibil şi la om; întâlnit în băuturi alcoolice, îngheţată, prăjituri, bomboane, sucuri răcoritoare; interzis în SUA şi în Norvegia, din 1990.

-E 211 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar şi pentru a îmbunătăţi gustul unor alimente de calitate slabă. Se găseşte în băuturile răcoritoare cu aromă de citrice, în lapte şi produse din carne, produse de brutărie, dulciuri şi în unele medicamente. Asociaţia consumatorilor din UE îl consideră cancerigen, însă este permis în România, dar interzis în SUA.

-E 132 (indigotina) este un colorant care se adaugă în tablete şi capsule, îngheţată, dulciuri, produse de patiserie, biscuiţi şi poate provoca greaţă, vomă, hipertensiune arterială, urticarie, probleme de respiraţie şi alte reacţii alergice; interzis în Norvegia.

-E 320 (butil-hidroxi-anisol BHA) – conservant găsit în cartofi deshidrataţi, uleiuri vegetale, margarină, supe concentrate, sosuri, gumă de mestecat, arahide; posibil cancerigen (în doze mari a provocat tumori la animalele de laborator), creşte nivelul de colesterol. În unele ţări este interzis în produsele pentru copii. A fost interzis în Japonia încă din 1958, iar restaurantele McDonald’s din SUA au eliminat acest aditiv.

Alimentele suspecte de a fi nocive

În timp, consumul constant de produse alimentare aditivate sintetic produce în organismul uman un adevărat bombardament asupra organelor interne. Pentru a vă face o idee despre conţinutul nesănătos al unor alimente, am ales câteva exemple, în dorinţa de a vă avertiza că nu tot ce este frumos colorat este şi sănătos.

Băuturile răcoritoare mustesc de aditivi periculoşi. Acidul citric (E 330) produce afecţiuni ale cavităţii bucale şi are acţiune cancerigenă puternică. Este cel mai des utilizat, dar şi cel mai dăunător. Dar şi aditivii de gust şi culoare, gen E 123, E 110 şi E 102, sunt extrem de periculoşi.

Vinurile albe sunt tratate cu metabisulfit – o substanţă nocivă pentru aparatul digestiv, care dă limpezime băuturii şi opreşte procesul de fermentare. Şi în procesul de pasteurizare a berii sunt folosite, de asemenea, substanţe chimice care declanşează migrene.

Băuturile tari, precum lichiorurile, conţin coloranţi – E 102, E 110 – periculoşi pentru sănătate. Vodca nu prezintă pericol, fiindcă alcoolul nu necesită conservant, dar ea poate fi otrăvitoare dacă metanolul, care se produce accidental în procesul industrial de obţinere a etanolului, nu este eliminat integral.

Supele concentrate (la plic) sunt preparate cu glutamat de sodiu (E 621) – considerat unul dintre cei mai cancerigeni aditivi alimentari. Pentru prepararea acestor produse alimentare, supele şi ciorbele sunt supuse unui tratament de deshidratare, în urma căruia rezultă un praf, care apoi este amestecat cu aromatizanţi, conservanţi, coloranţi şi glutamat de sodiu (E 621). Tot el este folosit şi pentru conservarea mezelurilor, laptelui, brânzeturilor şi ciupercilor preambalate. Riscul? Glutamatul de sodiu poate produce boala Alzheimer.

Margarina este un produs care a apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când untul era o raritate în acele vremuri. Acest produs alb, asemănător untului, cu o structură moleculară asemănătoare plasticului, a fost îmbunătăţit de-a lungul timpului cu o serie de aromatizanţi, vitamine sintetice şi coloranţi. Consumul excesiv al acestui produs este periculos, fiindcă grăsimile sintetice din margarină acoperă membrana celulelor sistemului imunitar, paralizându-l. Aceste substanţe iau locul celor naturale menite să cureţe pereţii vaselor de sânge, favorizând hepatita şi declanşând afecţiuni ale creierului, inimii şi sistemului circulator.

Mezelurile nu se mai prepară după reţete tradiţionale, fiindcă astăzi producătorii doresc profituri uriaşe, mărind astfel cantitatea sortimentelor cu diverse substanţe chimice, cum ar fi nitraţii şi nitriţii. Ca şi în cazul margarinei, mezelurile sunt preparate cu grăsimi vegetale extrem de periculoase, conservantul folosit fiind teribilul glutamat de sodiu (E 621).

Guma de mestecat este un produs destinat în special copiilor. Cu toate acestea, produsul este preparat cu foarte multe E-uri, consumul regulat al acestui produs putând provoca boli ale învelişului bucal din cauza substanţei E 330 şi chiar cancer prin folosirea excesivă a două E-uri renumite: E 950 şi E 951
(aspartanul).

(Adevarul,23/07/2007)