Ulei de cocos - Republica BIO

Promo: Ce produse bio cumpără românii?

Consumul de produse bio în România ajunge la mai putin de 0,5% din vânzările totale de alimente, în vreme ce în Austria sau Germania procentul este de 7-8%. De altfel, părinții din țările vestice au ajuns să își hrănească copiii aproape exclusiv BIO, în urma numeroaselor studii care confirmă disfuncții endocrine și neuronale majore la copii, cauzate de pesticide, fertilizanți si organisme modificate genetic. Mentalitatea aceasta este adoptată zilnic de mulți români, lucru care îi face extrem de mândri pe ”tovarășii” de la Republica BIO, primul magazin online ce comercializează în exclusivitate produse bio.

Ciprian Stancu Republica BIOPărintele român are același drept ca orice german, francez sau italian să își hrănească copiii curat, fără chimicale. Iar pentru asta nu trebuie să plătească averi. BIO trebuie sa fie accesibil, iar la Republica BIO suntem fericiți când primim telefoane de mulțumire că avem prețuri ”normale”, ”decente”’ sau ”omenoase” și că mame ce locuiesc în sate din Dolj, Satu Mare, Suceava, etc. își permit să le cumpere copiilor alimente, șampoane, creme sau detergenți BIO”, spune Ciprian Stancu, fondatorul Republica BIO.

Românii sunt interesați în egală măsura de alimente și snack-uri BIO, dar și de cosmetice și detergenți, așa cum arată statisticile Republica BIO. Deși piața locală este încă departe de nivelul piețelor dezvoltate, putem vorbi de o evoluție pozitivă și sănătoasă datorată în primul rând creșterii semnificative a numărului de consumatori și a frecvenței de cumpărare, dar și a creșterii numărului operatorilor din sistemul agriculturii ecologice și a numărului de magazine. În jur de 1% din producția bio din țara noastră este consumată intern, restul fiind exportată în alte țări din vestul Europei și în SUA, unde este procesată.

”Am plecat de la premisa că vom vinde la Republica BIO o mare proporție de produse alimentare, însă am rămas surprinși să vedem că se cumpără multe produse cosmetice și detergenți de către tinerele mame. Obiceiurile de consum se schimbă radical la venirea unui nou membru în familie și de abia atunci se începe conștientizarea importanței produselor bio pentru sănătate. Orice mămica își vrea copilul sănătos. Pe de altă parte, în rândul persoanelor de 28-45 de ani se cumpără multe snack-uri bio, batoane proteice sau lapte vegetal. Coşul de cumpărături ajunge în medie la 150 lei, motivat de limita de la care noi asiguram transport gratuit. Filosofia noastră de preț este să avem prețuri mai mici, să schimbam mentalitatea ca BIO este scump, sa creștem baza de clienți, iar apoi banii să îi câștigăm din creșterea frecvenței de cumpărare, nu din adaosuri mari”, explică Ciprian Stancu.

Republica BIO este și producător de fructe și legume bio, dar a preferat să devină în primă fază un retailer online de încredere ce comercializează doar produse certificate ecologic pentru a putea vinde, de anul viitor si producția din ferma proprie.

Cine este cumpărătorul de produse bio

Dacă ne-am fi așteptat ca majoritatea cumpărătorilor de produse certificate ecologic să provină din București, dat fiind nivelul de informare crescut, rapoartele Republica BIO arată existența unei baze foarte sănătoase de clienți din țară.

Continue reading Promo: Ce produse bio cumpără românii?

IMG_5194

Cancerul este produs de un parazit. Opinia celor de la Hofigal.

IMG_5194Această extraordinară afirmație îi aparține unui veteran al produselor de sănătate din  România, și ne referim aici la inginer chimist Ștefan Manea.

El se alătură cercetătorilor care susțin că această boală, cea mai temută la acest moment si în cea mai mare creștere, are cauze până acum complet ignorate!
Prin urmare cancerul de colon nu este rezultatul unei diete sărace în fibre, după cum cel pulmonar nu are legătură cu fumatul, iar cancerul pancreatic nu e neapărat efect al consumului de alcool.

Da, pot fi considerați factori favorizanți, dar ei nu reprezintă cauza!

Întrucât afirmația este, la o primă auzire, șocantă, stau de vorbă cu inginer chimist Ștefan Manea, proprietarul uneia dintre cele mai mari companii de produse de sănătate din România, pe care-l rog să detalieze pe înțelesul tuturor.

Acesta ne dezvăluie lucruri uluitoare, care necesită un grad ridicat de receptivitate, întrucât contrazic ceea ce este deja acreditat despre această boală:

’’În prezent, specia umană este infestata masiv cu paraziți. Într-adevăr, acești paraziți au făcut dintotdeauna casă bună cu gazdele lor, oamenii, dar aici vorbim de un parazit cu totul special, numit ’’trematodul intestinal uman’’. Dacă acest parazit este distrus, evoluția cancerului se va opri imediat!’’

Ascult cu interes vorbele lui și evaluez cauzele despre care se știe că duc la cancer, inclusiv cele de ordin genetic. Îi adresez o întrebare scurtă la care aștept un răspuns cât se poate de detaliat și lămuritor. Îl obțin:

Cum poate trematodul, un banal vierme intestinal să ducă la cancer? În aceste condiții, cum rămâne cu teoria că factorii genetici predispun?

‘’Pentru a înțelege mai bine cancerul trebuie să înțelegem lucrurile importante despre parazitul care îl produce, îmi răspunde Ștefan Manea. Trematodul este un parazit intestinal plat care este studiat încă din anul 1925. De obicei, acesta trăiește în intestine unde nu produce foarte multe daune, poate colită sau sindromul intestinului iritabil, cel mult. La acest nivel îl putem considera inofensiv, pentru că deși fabrică milioane de ouă în corpul nostru, le eliminăm prin intermediul tranzitului intestinal.

Numai că unii dintre noi suferim însă de mici leziuni ale intestinului care permit acestor ouă microscopice să fie atrase în circuitul sanguin. Atunci când invadează un organ ca uterul, sau rinichiul provoacă daune extrem de mari, iar dacă se localizează în ficat produce cancer! Ceea ce face ca lucrurile să fie interesante este faptul că se localizează doar în ficatul anumitor persoane – punctează Ștefan Manea  – se pare că numai pacienții care au în organism alcool izopropilic dezvoltă cancerul!

În urma cercetărilor efectuate și a încercărilor de a se stabili numitorul comun al bolnavilor de cancer, s-a constat că pacienții care au cancer, au în ficat atât parazitul trematod cât și alcool izopropilic.

Cât despre factorii genetici despre care m-ați întrebat, aici se întâmplă ceva foarte interesant… Nu neg caracterul predispozant al acestora, dar ceea ce determină ca fiul sau fiica să facă același tip de cancer ca mama sau tatăl, este faptul că aceștia moștenesc și aplică în viețile lor exact aceleași tipare de a se alimenta, de a gândi, de a rezolva situațiile vieții, care duc la instaurarea aceluiași tip de patologie. Este o discuție largă aici pe care o putem relua altădată. În articolul de față să acordăm întreaga noastră atenție parazitului trematod care provoacă instalarea cancerului în prezenta alcoolului izopropilic, pentru a-i lămuri pe deplin pe cititorii noștri. ’’

Ce este de fapt alcoolul izopropilic, și cum ajunge din natură în organismul nostru?
Îmi răspunde Ștefan Manea:

‘’Alcoolul izpropilic este un antiseptic folosit la ora actuală pe scară largă! Pentru că mulți comercianți nu au prins de veste că acestă substanță este vinovată, în anumite condiții, de producerea cancerului, îl vom găsi fără probleme pe cam toate etichetele!

Și nu vă gândiți că îl găsiți numai în produse cosmetice! Nici vorbă! Îl putem identifica într-o sumedenie de produse pe care le aducem în casele și în farfuriile noastre. El se regăsește în hrană noastră cea de toate zilele, în multe dintre cerealele pe care le mâncăm cu lapte dimineața, majoritatea surselor provenind din arome și coloranți care sunt extrase cu ajutorul acestor solvenți. Verificați etichetele produselor și vedeți dacă au cuvântul ‘’propanol’’ sau ‘’isopropanol’’. Nu le cumpărați pe acestea! De fapt, nu folosiți nici un produs care conține vreo substanță în care apare cuvântul ‘’prop’’ în lista de ingrediente. Pentru a face asta pe deplin convins, amintește-ți că 100% dintre pacienții cu cancer au alcool izopropilic acumulat în ficat și în țesuturile canceroase!’’, avertizează Ștefan Manea.

Cum poate fi transmis acest parazit și cine este mai expus?

’Tremadodele se pot vedea chiar și la un microscop de putere redusă și se găsesc în toate fluidele, în laptele matern, salivă, urină, spermă. Deci poate fi transmis prin sărut, alăptare sau pe cale sexuală. Revin cu observația care trebuie neapărat reținută, că un cancer se va dezvolta în organismul unei persoane infectate numai dacă în corpul său s-a acumulat alcoolul izopropilic despre care am vorbit anterior’’ – ne lămurește Ștefan Manea.

Pacientul bolnav de cancer se poate recupera?

”Da – răspunde Ștefan Manea. Distrugerea tuturor paraziților și a stadiilor lor larvare și înlăturarea alcoolului izopropilic din viața pacienților duce la o recuperare remarcabilă, în mai puțin de o săptămână! Vă spun că am putea eradica această boală nenorocită, dacă vom îndepărta trematodele din hrana animalelor de companie, le vom deparazita riguros, vom monitoriza alimentele de origine animală, hrana pentru animale și toate produsele folosite pentru uz uman, pentru a depista acești solvenți. În fiecare dintre noi, în fiecare clipă, există un anumit număr de celule canceroase. Aceastea sunt atacate de sistemul nostru imunitar, și permit bolii să evolueze sau nu. Vestea bună este că putem lucra la capacitatea de apărare a sistemului imunitar, a noastră și a copiilor noștri, utilizând o serie de alimente și substanțe de o valoare excepțională, care se află la îndemâna noastră! Trebuie doar să avem o vigilență mai ridicată’’, accentuează inginer chimist Ștefan Manea.

Pentru a afla mai multe lucruri despre acestea, întrucât cancerul este un subiect inepuizabil, am smuls de la directorul HOFIGAL , promisiunea că vom reveni cu interviuri succesive pe această temă, sub forma unui serial. Am obținut acordul său plin de gentilețe, fapt pentru care îi mulțumim!

Notă: după încheierea acestui interviu, am mers acasă și am verificat toate produsele din baie, bucătărie, sertarul cu medicamente, etc. Am gasit cuvântul ‘’prop’’ în lista de ingrediente a nenumărate produse precum spumă de ras, after-shave, apă de gură, loțiune de corp, fixative, ceară de păr, parfumuri, creme de uz medicinal, dar și în produsele alimentare precum: înghețată, băuturi răcoritoare, gumă de mestecat, creme de prăjituri, sos de salată, smântână, etc.

Rezultatul m-a îngrozit! Gradul nostru de expunere este uriaș…! Ne-am facut viețile mai comode, dar plătim cu sănătatea și chiar cu viața!

Fă și tu același test! Te va pune pe gânduri!

(Adriana Caranfil, aquiahora.ro, 2014/08/12)

16466_Foodwaste4_0_735x368_1_460x230

Petitie online: Stop risipei din supermarketuri

16466_Foodwaste4_0_735x368_1_460x230Dragi prieteni,

O treime din hrana pe care o producem ajunge la gunoi, în timp ce zeci de milioane de copii se duc la culcare flămânzi în fiecare noapte. Dar există o rețetă cu care putem hrăni întreaga lume.

Avem deja ingredientele: o mișcare de amploare tocmai a convins Franța să adopte o lege care obligă supermarketurile să doneze produsele nevândute, Uniunea Europeană caută soluții pentru a interzice magazinelor să anuleze în ultimul moment comenzi masive de produse pe care fermierii le-au cultivat deja, iar ONU își propune ca obiectiv înjumătățirea risipei de mâncare la nivel mondial.

Sincronizarea e cel mai important aspect pentru ca rețeta să ne iasă bine. Suntem deja în contact cu numeroși politicieni care sunt gata să lanseze noi propuneri legislative – mai trebuie doar să arătăm că opinia publică e de partea lor. Hai să lansăm o petiție cu un milion de voci și să o înmânăm reprezentanților UE înainte de încheierea consultărilor. Vom colabora apoi cu aliații noștri din întreaga lume pentru a obține legile de care avem nevoie. Semnați acum petiția urgentă și trimiteți acest mesaj tuturor celor cu care ați împărțit vreodată o masă:

SEMNEAZA PETITIA Food Waste

Eu și organizația pe care am fondat-o – Feedback – luptăm de 15 ani împotriva acestei scandaloase risipe de alimente . Am descoperit că în Kenya, aproape jumătate din legumele produse pentru piața vestică sunt distruse. Supermarketurile spun că produsele nu au culoarea sau forma potrivită și anulează comenzi întregi chiar înainte de a fi livrate.

Am întâlnit muncitori care câștigă mai puțin de 2 dolari pe zi și care nu își mai primesc banii atunci când comenzile sunt anulate: prin urmare, copiii lor nu mai pot merge la școală și nu mai au ce mânca. Unii fermieri trebuie chiar să semneze contracte care îi împiedică să dea mâncarea gratis celor care au nevoie de ea.

În Marea Britanie, astfel de abuzuri au devenit ilegale. Fermierii pot trimite sesizări anonime unei autorități de reglementare care poate amenda supermarketurile cu până la 1% din cifra de afaceri. Cel mai mare jucător de pe piață, Tasco, e deja anchetat, și avem grijă ca acest mesaj să ajungă și la conducerea altor supermaketuri.

ONU își propune ca obiectiv înjumătățirea risipei de mâncare la nivel mondial până în 2030, iar oportunitățile sunt din ce în ce mai numeroase. UE derulează consultări pentru a pune capăt practicilor comerciale neloiale ale supermaketurilor, ca parte a unui nou plan pentru reducerea risipei de mâncare pe tot continentul. Marea Britanie și Franța au început să dea exemple de urmat, iar numeroși politicieni din Berlin, Bruxelles, Madrid și Washington fac deja presiuni pentru schimbări importante. Depinde doar de noi să le oferim un mandat puternic pentru a obține legile de care avem nevoie. Semnați acum:

SEMNEAZA PETITIA Food Waste

Nimic nu e mai important pentru soarta umanității decât găsirea unei modalități de a hrăni întreaga lume. Dacă mișcarea împotriva risipei de mâncare și comunitatea Avaaz își vor uni acum forțele, putem oferi hrană săracilor și elimina presiunile făcute asupra bieților fermieri și asupra mediului.

Cu speranță,

Tristram Stuart, alături de echipa Feedback și echipa Avaaz

SURSE (ÎN ENGLEZĂ)

Putting a stop to global food waste (Feedback)
feedbackglobal.org/stopdumping

EU supermarkets blamed for Kenya food waste (Al Jazeera)
aljazeera.com/indepth/features/2013/02/2013222152652620999.html

France to force big supermarkets to give away unsold food to charity (The Guardian)
theguardian.com/world/2015/may/22/france-to-force-big-supermarkets-to-give-away-unsold-food-to-charity

France Wants To Forbid Supermarkets To Destroy Unsold Food (Huffington Post)
huffingtonpost.com/2015/05/22/france-supermarkets-unsold-food_n_7420702.html

5 Amazing Strategies to Eliminate Food Waste and Feed the Hungry (Time)
time.com/money/3913386/food-waste-feed-hungry/

EU circular economy consultation launched (Letsrecycle.com)
letsrecycle.com/news/latest-news/eu-circular-economy-consultation-launched/

Tesco probed by new regulator (BBC)
bbc.co.uk/news/business-31143452

IMG_5135

Aditivi alimentari: evaluări toxicologice sau “Cum se stabileşte doza de aditiv admisă pentru om?”

IMG_5135Aditivii alimentari sunt substanţe adăugate în mod intenţionat alimentelor, fără a fi ele în sine alimente în sensul comun al cuvântului. Termenul de aditiv alimentar este definit în mod diferit în legislaţia diferitelor ţări. De exemplu, în Codex Alimentarius FAO-WHO (FOOD AND AGRICULTURE ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS-WORLD HEALTH ORGANIZATION) aditivul este definit ca fiind orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca alimentşi nu este folosită ca ingredient tipic al alimentului, indiferent dacă are sau nu valoare nutritivă, a cărei adăugare intenţionată în alimente serveşte unui scop tehnologic (inclusiv organoleptic) în ce priveşte fabricarea, procesarea, tratarea, ambalarea, transportarea sau păstrarea produselor alimentare, cu efect cert sau de la care se aşteaptă efecte convenabile (directe sau indirecte) asupra proprietăţilor acestora. Aditivii alimentari sunt indispensabili pentru fabricarea sau procesarea majorităţii alimentelor. Împreună cu progresele realizate în tehnologia alimentară, ei fac posibilă existenţa unor produse de înaltă calitateşi care pot fi păstrate pe o durată rezonabilă. Din categoria aditivilor fac parte doar substanţele care ajung în alimente în mod intenţionat, fiind excluse cele care ajung în mod accidental şi care sunt de fapt contaminanţi ai produselor alimentare.

Principalele considerente care stau la baza folosirii aditivilor alimentari sunt: – conservarea valorii nutritive
– creşterea stabilităţii
– îmbunătăţirea caracteristicilor senzoriale
– favorizarea unor anumite procese tehnologice

Aditivii au uneori şi rolul de a permite producerea unor alimente la preţuri mai scăzute. Nu este însă permis ca ele să fie folosite pentru a înşela consumatorul, de exemplu în ce proveşte prospeţimea produsului. În afară de aceasta, ele nu trebuie să afecteze în mod negativ calitatea produsului sau să pună în pericol sănătatea consumatorului.

Istoric

Cei mai vechi aditivi alimentari utilizaţi de om au fost doi conservanţi: sarea de bucătărie şi fumul, ei având şi rolul de ameliorare a gustului. Alături de condimente, aceştia au fost folosiţi încă din timpuri preistorice pentru îmbunătăţirea gustului alimentelor. Cu toate acestea, utilizarea pe scară largă a aditivilor alimentari a început doar din secolul al XIX-lea, când a crescut numărul locuitorilor oraşelor şi a apărut necesitatea de a produce alimente procesate care să fie comercializate, concomitent cu cerinţa ca durata de păstrare a acestora să fie mărită. Unii dintre aditivii introduşi în secolul XIX mai sunt folosiţi şi astăzi, de exemplu praful de copt, acidul benzoic sau zaharina. Alţii au dispărut însă în decursul timpului, mai ales pentru că nu îndeplineau cerinţele toxicologice necesare. În secolul XX, odată cu dezvoltarea industriei alimentare a crescut şi importanţa aditivilor. O serie de produse foarte populare astăzi nu ar putut fi fabricate fără existenţa aditivilor corespunzători, de exemplu sărurile de topire (citraţi, fosfaţi) pentru brânza topită şi emulgatorii pentru margarină. Odată cu dezvoltarea producţiei de aditivi s-au înăsprit şi condiţiile legale privind folosirea lor, ceea ce a dus la dispariţia celor care nu îndeplineau condiţiile toxicologice. Astfel, o serie de coloranţi alimentari folosiţi în prima jumătate a secolului XX au fost interzi
şi când s-a dovedit că au efect toxic. Cu toate progresele făcute, încă mai există o serie de probleme nerezolvate în domeniul aditivilor alimentari, cum ar fi găsirea unor înlocuitori pentru compuşi consideraţi cu risc, de exemplu azotitul folosit la conservarea cărnii. Alte cercetări se desfăşoară pentru reducerea conţinutului de sare au zahăr din alimente fără a afecta calitatea lor. Resursele financiare necesare pentru realizarea unor noi aditivi sunt foarte mari, comparabile cu cele necesare pentru realizarea unor medicamente noi. Doar după ce au fost trecute o serie de teste şi evaluări complexe şi se obţin autorizaţiile necesare un produs nou poate fi introdus pe piaţă iar producătorul său poate începe să-şi recupereze investiţia.

Aspecte toxicologice

La ora actuală există o aversiune destul de mare în ce priveşte folosirea aditivilor alimentari, explicabilă prin efectele negative care au rezultat din folosirea necontrolată a substanţelor chimice în produsele alimentare. Trebuie însă menţionat că la ora actuală nici un aditiv nu este autorizat pentru a fi folosit dacât dacă investivaţii toxicologice extensive au demonstrat fără echivoc că nu are nici un fel de efect dăunător. Nu există însă nişte normative standard la nivel internaţional pentru evaluarea toxicologică a aditivilor. Cele acceptate şi folosite cel mai mult sunt normele elaborate de comisiile de experţi ale Organizaţie Mondiale a Sănătăţii (OMS-WHO). De asemenea, normativele americane au fost preluate într-o serie de ţări. Aditivii sunt testaţi în ce priveşte toxicitatea lor acută, subcronică (pe termen scurt) şi cronică (pe termen lung), cât şi în ce priveşte influenţa lor asupra reproducerii şi embriotoxicităţii. O atenţie deosebită se acordă studiilor privind carcinogenitatea şi mutagenitatea, care se urmăresc în cadrul studiilor pe animale pe două generaţii ale aceleiaşi specii.

Substanţele testate drept aditivi trebuie să fie omogene şi pure din punct de vedere fizic şi chimic. Ca principiu general, ele nu trebuie să aibă activitate farmacologică la concentraţiile în care sunt utilizate. Din motive evidente, testarea aditivilor se face pe animale. Deşi există tendinţe pentru interzicerea experimentelor pe animale, la ora aceasta nu există altă posibilitate. Toxicitatea acută, care este exprimată ca LD50 (doza letală în urma că reia mor 50% dintre animalele de experienţă) şi toxicitatea subcronică, stabilită în urma aşa-numitului test de 90 de zile reprezintă doar nişte teste grosiere ale proprietăţilor toxicologice. Toxicitatea acută este important să se situeze la nivelul minim posibil pentru a preveni intoxicările chiar în cazul unei supradozări sau utilizări necorespunzătoare a aditivului respectiv. Toxicitatea cronică este mult mai importantă, deoarece aditivii sunt consumaţi zi de zi timp îndelungat şi din acest motiv condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sunt chiar mai stricte decât cele pentru medicamente. Din acest motiv aditivii, spre deosebire de medicamente, nu este permis să aibă efecte secundare. Este evaluată şi comportarea biochimică a aditivului şi anume: viteza şi gradul de absorbţie, cantitatea stocată în organe şi ţesuturi, transformarea metabolică, modul şi viteza de eliminare a aditivului ingerat.

Există patru posibiltăţi în ce priveşte transformările metabolice ale aditivilor în organism:

  • Substanţa este eliminată rapid şi neschimbată. Exemple în acest sens sunt zaharina (îndulcitor) şi acesulfam-K (de asemenea un îndulcitor).
  • Substanţa este metabolizată rapid şi eliminată sub forma produselor de metabolism. De exemplu, acidul benzoic (conservant) este metabolizat la acid hipuric şi eliminat în această formă.
  • Substanţa este utilizată ca nutrient de către organism. Exemple: acidul sorbic sau aspartamul.
  • Substanţa este eliminată mult mai lent decât este absorbită şi în consecinţă se acumulează în organism. Un exemplu în acest sens este acidul boric, care a fost utilizat în trecut drept conservant. Asemenea substanţe nu mai sunt folosite la ora actuală ca aditivi.

În funcţie de rezultatele evaluărilor toxicologice, se stabileşte doza de aditiv admisă pentru om, care va putea fi ingerată zilnic, pe toată durata vieţii, fără nici un risc. Pe baza concentraţie maxime la care aditivul rămâne netoxic, stabilite în cadrul experimentelor pe animale, se stabileşte doza zilnică admisibilă (acceptable daily intake ADI) pentru om, prin reducerea acestei concentraţii de 100 de ori (cu unele excepţii). Acest factor de siguranţă are la bază următoarele considerente:
– consumul de alimente al animalelor raportat la greutatea corporală poate fi mai mare decât în cazul oamenilor;
– anumite categorii de populaţie (copii, bătrâni, bolnavi) au un metabolism mai deosebit;
– doza zilnică admisibilă se referă la toată durata vieţii, în timp ce experimentele pe animale se desfăşoară doar pe o perioadă limitată. Doza zilnică admisibilă reprezintă cantitatea de aditiv, exprimată în miligrame/kg corp, care poate fi consumată necondiţionat într-o zi. Aceste doze pot fi găsite în literatura de specialitateşi vor fi prezentate pentru categoriile de aditivi care vor fi discutate mai detaliat în cadrul cursului. Trebuie menţionat faptul că consumul real al aditivilor se situează mult sub limita dozei zilnice admisibile, de exemplu în Germania ea este între 1-10%.

Clasificarea aditivilor

Aditivii alimentari se pot clasifica în patru clase mari: substanţe cu rol nutritiv, substanţe cu efect stabilizator, substanţe cu efect organolepticşi substanţe cu rol de auxiliari tehnologici sau de procesare.

1. Substanţe cu rol nutritiv sau dietetic:

1.1. Vitamine
1.2. Aminoacizi
1.3. Săruri mineraleşi microelemente,
1.4. Agenţi de creştere a masei – substanţe care determină creşterea masei produsului alimentar, fără a avea efect semnificativ asupra valorii sale nutriţionale. Organismul uman necesită prezenţa a 40-50 substanţe cu efect nutritiv pentru ca toate funcţiile sale să evolueze corespunzător.

Toate aceste substanţe sunt prezente în mod obişnuit în cantităţi suficiente în alimentaţie. Totuşi, pot exista situaţii excepţionale în care cantitatea unora dintre acestea să fie insuficientă, de exemplu în cazul unei alimentaţii necorespunzătoare sau dezechilibrate, sau dacă ele sunt distruse în timpul procesării sau depozitării. În asemenea situaţii, este necesară suplimentarea lor în mod controlat. Compuşii cu rol nutritiv sau dietetic sunt folosiţi pentru a creşte valoarea nutritivă a alimentelor sau, în anumite cazuri, pentru a o reduce in mod controlat. Unele dintre ele auşi rolul de a ameliora anumite disfuncţii metabolice. Incorporarea acestor substanţe în mod omogen în alimente este de multe ori dificilă, deoarece ele trebuie în general adăugate în concentraţii foarte mici. O posibilitate în acest sens este folosirea unor premixuri speciale ale aditivilor respectivi. O altă dificultate o reprezintă uşurinţa cu care o parte din aceşti compuşi se degradează, mai ales sub acţiunea oxigenului. Acest lucru implică necesitatea stabilizării lor, de exemplu prin utilizarea unor aditivi de stabilizare sau prin microincapsularea lor.

2. Substanţe cu efect stabilizator

2.1. Conservanţi – substanţe care protejează produsele alimentare de acţiunea microorganismelor
2.2. Antioxidanţi – substanţe care prelungesc durata de păstrare a alimentelor prin protejarea lor faţă de deteriorarea prin oxidare
2.3. Sechestranţi – substanţe care formează complecşi cu ionii metalici şi îi aduc într-o formă inactivă
2.4. Gaze de ambalare – gaze care au rolul de a proteja produsul ambalat de acţiunea oxigenului
2.5. Stabilizatori – substanţe care fac posibilă menţinerea stării fizico-chimice a unui produs alimentar
2.6. Emulgatori – substanţe care favorizează sau determină formareaşi menţinerea unor emulsii
2.7. Agenţi de îngroşare – substanţe hidrocoloidale care formează soluţii vâscoaseşi care ajută la menţinerea sau creşterea vâscozităţii produsului
2.8. Agenţi de gelifiere – substanţe care menţin sau îmbunătăţesc structura, textura sau consistenţa unui produs prin formarea unui gel sau pseudogel.
2.9. Stabilizatori de spumă – substanţe care realizează creşterea stabilităţii produselor care se prezintă sub formă de spumă
2.10. Agenţi de umectare – substanţe care previn deshidratarea produselor alimentare, menţinând un anumit conţinut de umiditate
2.11. Agenţi antiaglomeranţi – substanţe care previn tendinţa de aglomerare, mai ales a produselor sub formă de pulberi sau granule fine
2.12. Agenţi de acoperire (glazurare) – substanţe care se aplică pe suprafaţa unui produs pentru a realiza protecţia sa sau pentru a-i conferi un aspect plăcut Aceşti aditivi au ca rol principal prevenirea degradării alimentelorşi creşterea duratei lor de păstrare. Necesitatea creşterii duratei de păstrare este impusă de tendinţele actuale de consum, normativele de calitateşi considerente de sănătate. Din acest motiv, prevenirea degradării alimentelor, indiferent dacă aceasta are loc pe care microbiologică, chimică, biochimică sau fizică, a devenit o necesitate primordială. Prevenirea degradării se poate faceşi prin metode fizice cum este încălzirea, însă acestea determină de multe ori modificări în structura sau gustul produsului, fiind necesară folosirea unor aditivi pentru refacerea calităţilor iniţiale.

3. Substanţe cu efect organoleptic

3.1. Coloranţi- substanţe care ajută la restabilirea culorii unui aliment
3.2. Stabilizatori de culoare – substanţe care ajută la menţinerea culorii naturale în timpul procesării sau depozitării alimentelor
3.3. Agenţi de înălbire – substanţe care realizează îndepărtarea unor coloraţii nedorite
3.4. Îndulcitori cu putere mare de îndulcire (edulcoranţi) – substanţe îndulcitoare cu gust dulce mult mai intens decât al zahărului
3.5. Îndulcitori cu rol nutritiv – substanţe care nu sunt hidraţi de carbonşi au un gust dulce de intensitate asemănătoare cu zahărul
3.6. Acidulanţi – substanţe care conferă alimentelor un gust acid (acru), în condiţii controlate
3.7. Substanţe cu gust sărat
3.8. Substanţe cu gust amar
3.9. Potenţatori de aromă – substanţe care accentuează gustul sau mirosul unui produs alimentar fără a avea ele în sine un gust sau miros puternic
3.10. Aromatizanţi – substanţe care conferă o anumită aromă unui produs alimentar

Alimentele nu trebuie doar să aibă o valoare nutritivă ci trebuie să stimulezeşi apetitul prin infăţişarea, gustul şi aroma lor. Există o serie de substanţe care influenţează în mod favorabil calităţile organoleptice ale alimentelor înainte, în timpul sau după consumarea lor. Mulţi dintre compuşii cu proprietăţi senzoriale conţinuţi în alimente se deteriorează în timpul procesării sau depozitării acestora. Scopul principal al acestei categorii de aditivi este de a compensa aceste pierderi într-un mod cât mai autentic. Alte obiective sunt stimularea apetitului, conferirea unor nuanţe de gust dulce, sărat, acru sau amar sau mascarea unor mirosuri sau gusturi neplăcute. Aditivii nu pot fi însă folosiţi pentru a induce în eroare consumatorul în ce priveşte calitatea necorespunzătoare sau deteriorarea alimentului.

4. Auxiliari tehnologici (de procesare)

4.1. Solvenţi de extracţie
4.2. Agenţi de limpezire
4.3. Adjuvanţi de filtrare
4.4. Gaze propulsoare
4.5. Agenţi de răcireşi substanţe criogene
4.6. Antispumanţi
4.7. Săruri de emulsifiere
4.8. Enzime
4.9. Culturi microbiene

Drept auxiliari tehnologici sunt definite acele substanţe sau materiale, fără a include aparate sau ustensile, care nu sunt consumate ca ingrediente ale alimentelor, dar sunt utilizate în timpul procesării materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor pentru a realiza un anumit obiectiv tehnologic. Ele sunt distruse sau eliminate înainte realizarea produsului finit, dar pot fi prezente accidental sub formă de reziduuri sau derivaţi. În uneleţări aceste produse nu sunt considerate drept aditivi deoarece în ce priveşte prezenţa lor în alimente lipseşte elementul intenţionat. Nu se consideră aditivi o serie de produse ca: substanţele folosite pentru tratarea apei potabile, produsele care conţin pectină, baza pentru guma de mestecat, amidonul modificat, gelatina, hidrolizatele proteice, glutenul, cazeina, inulina, aminoaciziişi sărurile lor, exceptând acidul glutamic, glicina, cisteinaşi cistina. Lista aditivilor aprobaţi pentru a fi folosiţi în România este dată în tabelul anexă. Aditivii alimentari admişi în Uniunea Europeană sunt codificaţi cu litera “E”, de la Europa, urmată de un număr alocat special fiecăruia dintre aceştia (număr EEC). Acest mod de simbolizare sprijină consumatorii în recunoaşterea aditivilor în alimente, indiferent de limba în care este redactată eticheta, garantând astfel că aceştia fac parte din lista celor autorizaţi.

( Aditivi alimentari – Curs facultate)

IMG_4775

Câtă sare este pe un covrig?

IMG_4776Covrigariile sunt o afacere in Romania, cauza fiind consumul imens de produse proaspete, mancate in timpul deplasarii sau a pauzelor scurte de masa ale angajatilor.

Au fost destule articole care explicau de ce nu e bine sa mancam covrigi calzi, facuti la covrigarie. Alte articole explica de ce inca mai exista E-uri in covrigii uscati, ambalati in pungi de plastic. Dupa un consum mai mare, de covrigi proaspeti sau uscati, simtim tot felul de senzatii: sațietate, acru în gură, aciditate în stomac și poate o pierdere a poftei de mâncare (adevarată).

Rețetele sunt simple: cu sare, cu mac, cu susan, cu seminte de floarea soarelui sau de bostan, cu cereale și semințe de in. Cam tot ce doresc consumatorii. Despre covrigii cu sare doresc să vorbim aici. Am pus pe cântar sarea dată jos de pe un covrig uscat dintr-o punga de 10 bucați. Au rezultat aproape 2 grame de sare la un covrig. Matematic voi mai adauga si sare din aluatul din care e facut covrigul si ajung la 2 grame. Daca mananc toata punga de covrigi, ajung la 20 de grame.

Ce ne spune teoria consumului de sare? Maxim 2 grame de sare pe zi. Alte teroii susțin un maxim 6 grame de sare. Nu stim ce este mai bine, cert este că suntem însetați. Sarea este clorura de sodiu NaCl. În corpul nostru se produc tot felul de reacții chimice între substanțele îngurgitate. Un exces de sodiu (Na) poate crește cu 30% eliminarea calciului din organism.

Un regim sărac în sare previne apariția unor boli grave: hipertensiune arterială, osteoporoza, calculi renali, cataractă. Cine a studiat, a publicat rezultate prin care, consumul de sodiu aflat în bicarbonatul de calciu (NaHCO3) nu a generat astfel de boli. Nu stiu exact cum au studiat comparativ un consum de sare si unul de bicarbonat, dar cert este ca acest bicarbonat reduce pe loc presiunea arterială sistolică sau liniștește aciditate din stomac.

Tragem linie și sfătuim consumatorii să pape cât mai puțină sare și cât mai puțin zahăr.

Prajitura

Reportaj: industria patiseriei in Franta. Intre artizan si produse congelate.

Inainte de a arunca zilnic cu noroi in Romania si afacerile romanesti, avem un documentar despre industria patiseriei din Franta. Nu conteaza ca un ecler este 2,5 Euro si este facut manual si cu ingrediente simple, conteaza transparenta pe care o ofera acest documentar, pentru a putea face o comparatie cu industria din Romania.

macarons_6954Inainte de a musca dintr-un ecler sau dintr-o bucata de macarons (ca tot e la moda), sa ne gandim cum a fost facut acest produs si din ce ingrediente. La o intalnire cu un client din industria cofetariei, acesta se certa cu furnizorul despre scumpirea prafului de migdale ce se pune in aceste macarons.

Documentarul contine si analize ale produselor, filmari cu camera ascunsa, filmari noaptea in timpul livrarilor ilegale etc.

Oare in Romania ce fel de ingredinte se folosesc? Pofta buna!

sursa: lataifas.ro

Dr. Pavel Chirilă – NU HRĂNI CANCERUL (reguli alimentare pentru prevenirea și vindecarea cancerului)

sursa: lataifas.ro
sursa: lataifas.ro
Potrivit doctorului Pavel Chirilă, 25% din cancere pot fi prevenite cu ajutorul alimentației. Există alimente care pot declanșa, sau, în cazul cancerului deja instalat, pot grăbi evoluția bolii.

Interzicerea consumului de zahăr alb

Statisticile indică faptul că bolile canceroase sunt mult mai frecvente în țările dezvoltate, unde se consumă o hrană foarte rafinată, supusă unor procese intense de procesare termică. Zahărul alb rafinat reprezintă cel mai mare factor favorizant al apariției cancerului, la fel și alte alimente rafinate. Foarte mulți specialiști vorbesc despre faptul că un consum excesiv de carbohidrați rafinați – zahăr și făină albă, grăsimi saturate, mezeluri și proteine animale cresc de trei ori riscul de metastaze la bolnavii de cancer.

Reducerea consumului de carne și grăsimi

Carnea roșie și dietele bogate în grăsimi animale pot determina transformarea celulelor sănătoase în celule cancerigene. Carnea de porc conține substanțe care intoxică sângele, provoacă boli de ficat, tulburări circulatorii și metabolice. Studiile efectuate pe proteinele vegetale au arătat că acestea nu cresc riscul de apariției a cancerului nici agravarea bolii deja instalate.

Se recomandă înlocuirea consumului de carne roșie cu carne de pește, și a grăsimilor animale cu uleiuri vegetale, cum este uleiul de măsline. Acesta nu trebuie să lipsească din alimentația bolnavilor de cancer, deoarece este foarte bogat în polifenoli, cu efecte antioxidante în prevenirea afecțiunilor oncologice. Acidul oleic monosaturat din uleiul de măsline neutralizează activitatea unor gene canceroase (mai ales în cancerul de sân, care are o incidență mai mică la femeile care urmează o dietă mediteraneană).

Proteinele din carne se pot înlocui cu proteine vegetale din soia, orez, grâu germinat, tărâțe, drojdie de bere (câte 30-50 g pe zi), oțet de mere, hrișcă, nuci și alune, sau din lapte de capră, lapte acru, ouă sau brânzeturi nefermentate.

Adoptarea unei diete vegetariene

Alimentația corectă ne poate apăra de această maladie greu de învins care este cancerul. În primul rând, se recomandă adoptarea unei diete vegetariene, bogate în fructe, legume, zarzavaturi și cereale integrale. Aceasta acționează ca un scut inclusiv împotriva bolilor de inimă și a diabetului.

Dintre legume, nu trebuie să lipsească varza, broccoli, conopida, spanacul, sfecla roșie, țelina, morcovul, pătrunjelul, fasolea păstăi, mazărea boabe, roșiile, usturoiul, ceapa și ridichea. Ca fructe, sunt recomandate în special merele roșii, strugurii, lămâile, portocalele, piersicile, cireșele, vișinele, zmeura, căpșunile, afinele, coacăzele și alte fructe de pădure.

Postul negru periodic

Profesorul doctor Pavel Chirilă recomandă 1-2 zile de post negru în fiecare săptămână pentru prevenirea cancerului. Sau se poate ține o dietă de 3-7 zile pe lună de curățire a corpului cu sucuri de legume și fructe, produse apicole, vitamine și minerale și ceaiuri din plante. Sucul de sfeclă roșie, combinat cu mere sau alte rădăcinoase este recomandat tuturor bolnavilor de cancer.

Doctorul Pavel Chirilă recomandă de asemenea o “doză” zilnică de 2-3 pahare de apă plată, consumate în fiecare dimineață, pe stomacul gol. Apa trebuie să fie cât mai curată și de calitate.

Alimente interzise bolnavilor de cancer

Odată declanșat cancerul, bolnavul trebuie să renunțe complet la consumul de: fripturi la grătar, carne în sânge, vânat, ciuperci, brânzeturi fermentate, sare iodată, condimente iuți, zahărul alb și dulciurile concentrate, produsele de cofetărie sau patiserie, praful de copt, tutunul, alcoolul, cafeaua, Cola, coloranții, conservații și aditivii chimici, ceaiul chinezesc, ciocolata și cacaua.

Alte reguli:
– Evitarea consumului de alimente prăjite, arse sau afumate
– Reducerea la minimum a alimentelor preparate termic
• Limitarea consumului de alimente sărate
– Interzicerea consumului de alimente sau băuturi care conțin aditivi chimici, coloranți și conservanți
– Respectarea unui program zilnic de mișcare sau exerciții fizice

Surse articol:
1. “Nu hrăni cancerul! Alimentația este aliatul tău împotriva cancerului”, Pavel Chirilă, Mădălina Popescu, Ed. Christiana
2. “Medicina Naturistă”, Vol. 2, Constantin Milică, Ed. Doxologia

(Lataifas.ro, 10 febr 2015)

Cancer la plamani

Cancer: cand viata se termina…

Ce poti face cand oamenii din familia ta si din jurul tau mor? Ii multumesti lui Dumnezeu ca esti (inca) viu si incepi o noua zi ale aceleasi vieti pe care o aveai pana sa dispara acel om. SAU… poti folosi puterea exemplului: te poti feri de ceea ce a facut acel om si sa incerci sa nu faci si tu la fel. SAU… poti schimba mai mult prin vointa si cu ganduri de viata lunga.

Prima intrebare: De ce a murit?
Raspuns rapid si taios: Cancer.
Ganduri: Eh, toata lumea moare de cancer in zilele noastre. Dar oare mie o sa mi se intample aceasta? Ma voi imbolnavi si eu de cancer?

A doua intrebare: De care?
Raspuns hilar de pe Internet: De mere!
Raspuns scurt: Cancer la plamani.
Raspuns general: De orice fel.

A treia intrebare: Dar cati ani avea?
Raspuns: facea 45 in martie.
Raspunsuri generale: 21, 37, 54.
Ganduri: Daca trece de 60 deja e acceptabil sa se curete mai repede. Oare de ce?

Urmeaza o pleiada de intrebari pentru a putea sa te indentifici personal in comportamentul si in produsele consumate de persoana decedata: “a fumat?”, “cat a fumat?”, “a lucrat in mediu toxic?”, “ce manca?” etc … si multe alte intrebari.

Adevarat este ca vom muri mai repede in stilul acesta de viata din Romania

“Speranta de viata” este redusa de la acei 70-si-ceva de ani la mai putin. Parintii si bunicii nostri au avut sanatate sa ajunga la 80-90 cu tot stilul lor neacceptabil la oras: tigari, rachiu si mancare de la tara. Sa nu uitam ca au trait zeci de ani in aer liber prin munca ce au facut-o, au avut o gama mica de produse pe care sa o consume (fie ea putina), dar cu valori nutritive bogate si nu au testat zeci si sute de produse noi, doar de dragul globalizarii.

Aparitia simptomelor, a diagnosticului, a bolilor si apoi a cancerului este datorata unui intreg, nu poti da vina doar pe un factor, mai bine dai vina pe propria persoana, prin ceea ce face si ceea ce consuma.

Cancer la plamani

Plecam de la radacini: mancare si lichide

Cata mancare NU mai are aditivi alimentari (E-uri)? Cata mancare NEGATITA in casa mancam? Care sunt ingredientele pe care la folosim, cand facam noi mancarea? Cat de proaspete sunt si care este sursa ingredientelor? Cata mancare bagam in noi?
Cate lichide hranitoare (nu zic sanatoase) bem zilnic? Care este sursa lor? Aceste lichide mai contin si alte substante in afara de cele hranitoare?

Ajungem la fatada: cosmetice, incaltaminte, imbracaminte

Media de acum cativa ani era de 12 chimicale zilnic din cosmetice pentru femei. Ne spalam, ne fardam, ne intretinem cu N chimicale. Apoi acoperim corpurile cu hainute dragute privirii si mergem pe 2 picioare pe tot felul de incaltari. Nu ne intrebam daca solicitam aparatul locomotor, nu ne intrebam daca prin pielea noastra intra constant chimicale.

Intram in comunicare: telefoane mobile, internet wireless, aparatura electrica

Deja toata lumea stie ca exista radiatii. Daca nu se vad, aceasta nu inseamna ca nu exista. Un fapt simplu: corpul uman are celule ce produc curent electric, inima fiind un exemplu bun aici. Aceste radiatii intra prin corpul nostru, se intersecteaza cu curentul propriu si produc o dereglare a curentului. Uneori 24 de ore. Copii si adolescentii cresc cu acest dereglaj si ne vom mira de ce nu mai seamana cu oameni ca noi.

Ajungem in comportamentul fizic: lucru la birou, dinamismul activitatilor zilnice, necesitatea de rapiditate, timpul

Multa lumea lucreaza deja stand pe scaun multe ore. Este oare o pozitie naturala? Facem ceva sa relaxam corpul din cand in cand?
Avem mijloace in transport comune si proprii. Cutiutele cu roti ne ajuta sa ajungem cat mai repede unde avem treaba. Nu ne vor duce cat mai repede unde sa ne relaxam. Consumul corpului in timpul conducerii unui autovehicul este mare, iar numarul de accidente din Romania este imens, anii trecuti consumand un imens 2% din Produsul Intern Brut (PIB), dar si un numar important din totalul de oameni vii.
Tic, tac, tic, tac… articolul este prea lung si mai si altceva de facut azi.

Si la final, dar trebuind sa fie pe primul loc, comportamentul psihic: suntem stresati? Ne comportam ciudat?

Principalul sistem implicat in imbolnaviri este sistemul nervos. Cauzele cancerelor se gasesc in “conflictele” pe care noi le avem si le mentinem in mintea noastra. Mentinerea se face prin puterea de declansare a acestui conflict, persistenta lui in interiorul mintii noastra si nerezolvarea lui. Deci puterea gandurilor noastre pot inchide anumite parti ale corpului, declansand aceste blocaje.
Oare facem ceva sa ne relaxam sau cu alte cuvinte, sa facem ceva diferit din ceea ce facem zilnic?

Am gresit finalul

Cand ajungem cu boala in sistemul de sanatate, ne vom da seama ca nu vom avea bani pentru ultimele tratamente sau pentru un loc placut intr-un spital. Vom plati mii de euro, zeci de mii de euro pentru a avea inca o perioada de ani de viata. Vom consuma din timpul celor apropiati in ne a ajuta sa avem acesti bani, sa facem anumite actiuni in sistemul de sanatate (consult, medicamente, tratamente, deplasari, operatii, atentii etc) si le vom produce in minte lor “conflicte” si vom consuma din viata lor.

Nu ar fii mai bine sa NU fumezi, sa NU mananci prostii, sa NU iti faci toate pofetele, sa NU bei alcool si tot felul de tampenii si sa ai o viata frumoasa fara conflicte?

Puterea exemplului

Vei gasi cateva cifre si cateva fapte, pentru a putea sti ce sa ne asteptam. Prelungire viata de la diagnostic de metastaza = 6 ani. Operatii = aproximativ 15 (ganglioni, taiat intestin, taiat plaman, operatie pe creier etc). Numar de consultatii: necunoscut. Numar de zile de spitalizare: necunoscut. Costuri teoretice: 40.000 euro. Stare fizica: decedat.

Un calcul simplu: 1 pachet de tigari pe zi = 15 lei x 30 zile = 450 lei pe luna x 12 luni = 5.400 lei (54 de milioane lei vechi) = 1.230 euro. Cum zicea un doctor, nu ar fii mai fain sa mergi la Paris cateva zile cu banii acestia?

Dumnezeu sa te odihneasca, chiar daca in rai nu ai Internet si nu poti citi acest articol

O conferinta despre Cancer