E270 – ACID LACTIC

Aditiv alimentar din categoria conservanţilor naturali, obţinut din amidon şi melasă, prin fermentaţie bacteriană. Se utilizează împotriva drojdiilor şi fungilor, cât şi pentru creşterea stabilităţii unor produse, în cantităţile prevăzute de reţete. Se foloseşte, de asemeni şi pentru prepararea laptelui acidifiat şi pentru inhibarea dezvoltării bacteriilor precum E.Coli, Salmonella, Campylobacter şi Listeria pe carcasele de vită, porc sau pasăre în timpul sacrificării.

Alimentele conţinînd acid lactic nu trebuie date copiilor mici, deoarece aceştia nu sunt capabili să-l metabolizeze.

Doza zilnică admisă nu este limitată şi nu produce efecte secundare la dozele utilizate în alimente.

Sursa: A.N.P.C.P.P.S. Romania

Lalea rosie

Pe piata se gasesc produse tip ketchup care au in continut si 9 E-uri

Lalea rosieAsociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons a realizat un studiu pe etichetele produselor tip Ketchup ce se regasesc pe piata din Romania. In cadrul studiului au fost analizate 24 de produse tip ketchup, achizitionate in mod aleatoriu si anonim de catre reprezentatii Asociatiei Nationale pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons din supermarket-urile de pe teritoriul tarii, in luna iulie 2014.

Ca urmare a realizarii acestui studiu a reiesit faptul ca, in ceea ce priveste numarul de E-uri, din cele 24 de tipuri de produse analizate:

  • 33.33 % din produsele analizate au in continut 5 E-uri;
  • 25 % din produsele analizate au in continut 2 E-uri;
  • 20.8 % din produsele analizate au in continut 4 E-uri;
  • 8.33 % din produsele analizate au in continut 7 E-uri;
  • 4.16 % din produsele analizate au in continut 1, 6 sau 9 E-uri;

Numarul de E-uri continute in produsele supuse studiului variaza intre 1 si 9 E-uri

Studiul complet poate fi regasit aici (Studiu ketchup Iulie 2014 – InfoCons PDF).

Pentru a afla mai multe detalii privind semnificatia E-urilor ( categorie, mod de utilizare, doza zilnica admisa precum si recomandari) va rugam sa accesati : http://e.infocons.ro/

Totodata, produsele tip ketchup care au stat la baza studiului au ca distribuitor/producator urmatoarele companii: S.C. Productie Ardealul S.R.L. , S.C.Univer Product S.R.L., S.C. Mega Image S.R.L., SC. Carrefour Romania S.A., S.C. Extracte Naturale Natex S.R.L., S.C. Papalito Trading S.R.L., S.C. Sitemani S.R.L., S.C. Profi Rom Food S.R.L., S.C. Lidl Romania S.C.S., S.C. REWE Romania S.R.L., S.C. Sahprod Meteor S.R.L., Romania Hypermarche S.A., S.C. Auchan Romania S.A.

Cantitatea de sare/ 100 g de produs – se situeaza intre 1.9 g si 2.4 g.

83.33 % de produse care au inserat pe eticheta valorile energetice /100g, acestea se situeaza intre 31 kcal si 141 kcal.

Studiul face parte dintr-un proiect de monitorizare a produselor si serviciilor comercializate pe piata romaneasca, derulat de Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons in cadrul consortiului I.C.R.T. – International Consumer Research & Testing pentru produse si servicii la standarde europene, pentru ca alegerea cetateanului consumator sa fie facuta in cunostinta de cauza.

Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S.Romania – o9atitudine ! – InfoCons (www.protectia-consumatorilor.ro ), unica organizatie din Romania cu drepturi depline in Consumers International, este o asociatie de consumatori neguvernamentala, reprezentativa, de drept privat, fara scop lucrativ, cu patrimoniu distinct si indivizibil, independenta, intemeiata pe principii democratice, ce apara drepturile consumatorilor.

(Sursa: teste-comparative.ro, 23 iulie 2014)

Roșiile țuguiate sunt cancerigene? Dr. Menci: “Din pacate, nu sunt roșii autentice românești”

Rosii uscateCercetătorii în legumicultură avertizează că tomatele cu ţugui sunt periculoase pentru organism. Ei susţin că pentru acest tip de roşie se folosesc în exces erbicide sau substanţe de coacere forţată, ce pot duce la cancer. Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, invitat la REALITATEA TV a dezvăluit faptul că este o problemă mondială că s-au înlocuit soiurile autentice cu hibrizi, fiind valabil și pentru țara noastră.

“Sunt și soiuri mucronate care așa sunt ele, însă acel mucron, țugui, poate provine dintr-o stimulare, cum au spus specialiștii în agricultură. Din pacate, nu sunt roșii autentice românești pentru că nu se mai cultivă cele autentice. Sunt hibrizi dependenți de pachete de tratament cu pesticide și îngrășăminte.
Roșiile au avize pentru că așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, în general despre alimente, nu vorbim de o toxicitate acută, ci vorbim de efecte asupra sănătății pe termen mediu și lung, efecte care nu provin numai de la un singur aliment, ci dintr-o cumulare de alimente cu medicamente, consum excesiv de alcool și tutun.

Este o problemă mondială că s-au înlocuit soiurile autentice cu hibrizi.

Roșiile cu tugui și e-urile sunt la fel de nocive.

Toxitatea este o chestiune relativă și este un răspuns strict personal al fiecărui individ. Apare fenomenul de sinergism sau efectul de cocktail. Noi nu mâncăm un aliment cu un singur E, ci mâncăm aimente care conțin metale grele, cu reziduri de pesticide, cu substanețe adăugate care conțin o anumită textură și cand facem exces, lucrurile devin dramatice.

Ar trebui să foloim soiuri tradiționale! Roșiile hibride nu le putem cultiva fără să le stropim și să le administrăm îngrăsăminte chimice, așa sunt ele create, sunt foarte sensibile.”, a spus Menci la REALITATEA TV.
ATENŢIE la ROŞII: cele ŢUGUIATE sunt CANCERIGENE

“Avem doua tomate: o tomata care nu a fost stimulata si o tomata care a fost stimulata. Cea nestimulata are punctual pistilar normal, chiar putin ingropat si este plata, iar cea stimulata vedeti in locul punctului pistilar a creat aceasta deformare vizibila.”

Cercetătorii buzoieni de la Staţiunea Legumicolă spun că substanţele folosite pentru creştere sau pentru îndepărtarea dăunătorilor produc o acumulare a toxinelor în extremitatea roşiei.

“Aceste substanţe sunt periculoase atat pentru planta cat si pentru mediu, dar in special pentru om. nu intamplator o parte din ele au fost scoase de pe lista oficiala si nu ma au dreptul de a fi comercializate pe teritoriul romaniei, dar din pacate, asa cum stiti totul este posibil la noi. Circula aceste substante in randul cultivatorilor, pentru ca vorbim de bani, de castig si sigur, sunt de regula cancerigene”, explică un cercetător.

În pieţele buzoiene, tarabele sunt pline de roşii cu ţugui. Comercianţii ne garantează, însă, că sunt bune la gust şi sănătoase.

Clienţii merg pe mâna negustorilor şi cumpără fără să pună sub semnul întrebării calitatea roşiilor.

(Sursa: Realitatea.net, 04 iulie 2014)

VIDEO Campanii care descurajează risipa alimentară, promovând fructe şi legume urâte

moche_fruits_vegetables.jpg.662x0_q100_crop-scaleÎn cea mai mare parte a magazinelor, fructele şi legumele cu malformaţii nici măcar nu apar expuse la raft, atâta vreme cât ideea de perfecţiune stă la baza tuturor politicilor de marketing. Deşi agricultura la scară industrială face loc pentru din ce în ce mai puţine produse cu defecte estetice, fructele şi legumele care “încalcă” regulile nescrise ale atractivităţii vegetale ajung, de cele mai multe ori, în coşul de gunoi. Din ce în ce mai multe magazine din lume au decis să schimbe regulile şi să lupte împotriva risipei de hrană promovând tocmai produsele urâte, pe care le vând la preţuri mai mici.

 

Potrivit unui raport realizat de Natural Resources Defense Council, doar în Statele Unite se irosesc anual 40% din totalul de alimente, iar mare parte din aceste pierderi se datorează şi fructelor şi legumelor care rămân nevândute. În Marea Britanie, de pildă între 20 şi 40% din totalul de fructe şi legume produs anual, respectiv 90.000 de tone, ajung la coşul de gunoi, tocmai din cauza defectelor. În ceea ce priveşte România, Biroului European de Statistică arată că, anual, sunt aruncate 2,5 tone de alimente bune de mâncat, dintre care legumele, fructele, peștele şi mezelurile se află în topul produselor care ajung la gropile de gunoi.

 

În acest context, din ce în ce mai multe magazine şi organizaţii din lume încep să militeze pentru reducerea risipei, încercând să transforme o parte din obiceiurile consumatorilor şi să-i convingă că ideea de a cumpăra numai alimente perfecte din punct de vedere vizual nu este benefică. ”Un morcov urât înseamnă o supă frumoasă” sau “Un măr urât e la fel ca unul frumos, dar mai ieftin”, arată campania derulată de magazinul francez Intermarché, menită să-i determine pe cumpărători să lase de-o parte criteriul estetic şi să decidă mai responsabil atunci când caută ingrediente pentru mâncare. În acelaşi timp, trei studenţi germani au demarat campania Fructe urâte, prin care încurajează atât consumatorii să fie mai toleranţi cu aspectul legumelor şi fructelor, cât şi magazinele să pună la dispoziţie clienţilor produse cu imperfecţiuni. În Marea Britanie, o firmă de catering foloseşte pentru prepaparea hranei numai fructe şi legume cu malformaţii, transformând acest element într-un plus de personalitate: “Sunt produse la fel de bune, ba chiar mai interesante, pentru că nu se găsesc în supermarketuri sau în restaurante obişnuite. Legumele cu defecte sunt mai degrabă nişte opere de artă,” spune pentru The Guardian Lea Brumsack, cofondatoare Culinary Misfits.

Mai jos, vă invităm să urmăriţi clipurile campaniilor din Franţa şi Germania, în speranţa că data viitoare când găsiţi la raft mere cocoşate sau castraveţi cu forme stranii, nu le veţi evita. Percepţia noastră asupra frumuseţii se poate schimba, după cum arată şi primele statistici referitoare la impactul campaniei Intermarché, unde vânzările la fructe şi legume au crescut cu 60% în perioada de după lansarea promoţiilor la legume şi fructe mai în afara cutiei.

 

 

The sound of ugly fruits! from ugly fruits on Vimeo.

Sursa: Treehugger

Carne de vitel

SUBSTANŢE PENTRU REALIZAREA CULORII CĂRNII SĂRATE

Carne de vitelCuloarea roşie specifică pentru carne este dată de pigmenţii mioglobină şi hemoglobină. Mioglobina (Mb) este o cromoproteidă localizată în fibrele musculare roşii, iar hemoglobina (Hb) este o cromoproteidă localizată în eritrocitele sângelui. Contribuţia celor doi pigmenţi la culoarea cărnii este egală, deoarece sunt caracterizaţi de coeficienţi de extincţie similari. Concentraţia lor în carne este însă diferită şi depinde de tipul de animal şi de tehnologia de prelucrare. Mioglobina prezintă mai mulţi derivaţi, dintre care importanţi din punctul de vedere al inginerului
de industrie alimentară (pentru că sunt răspunzători de culoarea cărnii) sunt:

a) derivaţii feroşi – au culoarea roşie, ca de exemplu:
- mioglobina redusă (deoximioglobina) se formează în starturile profunde ale cărnii, unde presiunea oxigenului este mai mică de 0,1 mmHg şi are culoarea roşu-purpuriu;
- oximioglobina (MbO2) se formează la presiuni mari ale oxigenului şi are culoarea roşu-aprins;
- nitrozmioglobina (NOMb) se formează prin acţiunea NaNO2 asupra Mb în condiţii de anaerobioză sau prin reacţia dintre metmioglobină (MMb) şi azotit de sodiu în prezenţă de acid ascorbic, compuşi sulfhidrici sau reducători nucleotidici. Are culoarea roşu deschis. Derivaţii NO ai mioglobinei cu partea proteică (globina) denaturată se numesc ferohemocromi, au culoarea roşuaprins
şi sunt sensibili la fotooxidare;
- carboximioglobina (COMb) conferă culoare roşie, stabilă chiar şi la denaturarea părţii proteice, dar labilă la acţiunea luminii.

b) derivaţii ferici
- metmioglobina (MMb) în care al 6-lea ligand este apa (sau OH) este de culoare brună, incapabilă de a lega oxigenul;
- ferihemocromi formaţi prin denaturarea MMb.

Interconversiunea formelor feroase şi ferice ale mioglobinei este responsabilă de starea „dinamică” a culorii cărnii. Reacţia centrală este:
Mb (Fe 2+)®MMb (Fe 3+),
oxidarea necesitând reducerea altor specii de molecule. În cazul în care MbO2 trece în MMb avem de-a face cu o autooxidare şi cel care se reduce este oxigenul. Pentru prevenirea autooxidării, este necesar să se menţină carnea la presiuni ale oxigenului foarte mari sau foarte mici. În condiţii de refrigerare, carnea „respiră” (consumă oxigen) şi prin ambalarea ei în filme impermeabile la oxigen, pigmentul cărnii se va găsi sub formă de Mb redusă. La deschiderea ambalajului culoarea va deveni roşu aprins, prin formare de oximioglobină. Dacă însă carnea este menţinută la presiuni ridecate ale oxigenului, atunci nivelul de Mb redusă va fi mic şi autooxidarea minimă. Pentru a controla autooxidarea se recomandă:
- menţinerea unui pH ridicat
- prevenirea contaminării cu metale grele
- depozitarea cărnii la temperaturi scăzute.

La sărarea cărnii (umedă sau uscată) în funcţie de concentraţia de NaCl şi de durata sărării se obţine o coloraţie brună-cenuşie a ţesutului muscular, datorită formării de metmioglobină, stabilizată apoi sub formă de ferihemocromi dacă este tratată termic. Pentru menţinerea culorii roşii se utilizează diverşi aditivi cum ar fi: acidul ascorbic şi sărurile sale, sorbatul de sodiu, azotaţii şi azotiţii de sodiu, glucono – d – lactona.

AZOTATUL DE SODIU (E 251) – se prezintă sub formă de cristale incolore, transparente. Este un oxidant inodor, cu gust uşor amar, salin, stabil în mediu uscat, solubil în apă. Azotatul nu are efect direct asupra culorii cărnii – el serveşte ca sursă de azotit, transformarea având loc pe cale bacteriană (nitratreductaze). La adăugarea azotatului (0,5g/kg amestec de sărare) se observă următoarele:
- imediat după adaos carnea rămâne de culoare roşie aprinsă la suprafaţă şi roşie purpurie în profunzime
- apare azotitul şi ca urmare se formează pigmentul de sărare care în contact cu aerul este oxidat şi devine cenuşiu, într-un stadiu şi mai avansat carnea devine roşie şi acidă;
- azotitul se consumă şi ca atare nu mai are cum să acţioneze asupra formării culorii
- produsele după tratament termic prezintă culoarea roşu închis.
Azotaţii nu sunt consideraţi toxici ca atare în doze mici, fiind utilizaţi de foarte multă vreme ca diuretici. Sunt absorbiţi rapid în intestinul subţire şi excretaţi prin rinichi. In cantitati mari, prezintă risc de reacţii alergice, potenţial cancerigen, dureri de cap, tulburări respiratorii, ameţeală, hiperactivitate, hipertensiune.

AZOTITUL DE SODIU (E 250) – se prezintă sub formă de cristale albe care în prezenţa aerului absorb apa şi se oxidează lent în azotat. Gustul este salin. Este solubil în apă dar puţin solubil în alcool etilic. Adăugat în amestecul de sărare, azotitul îndeplineşte următoarele funcţii:
- reacţionează cu mioglobina formând culoarea caracteristică cărnii sărate;
- contribuie la aroma cărnii
- serveşte ca antioxidant blând, împiedicând apariţia de gust şi miros străin
- serveşte ca agent antimicrobian.
Azotiţii prezintă atât toxicitate directă cât şi toxicitate indirectă. Toxicitatea directă se datorează puterii oxidante a azotiţilor în prezenţa cărora pigmenţii heminici trec la forma met prin oxidarea Fe2+ la Fe3+. Hemoglobina sub forma met nu mai asigură transportul oxigenului, fapt ce conduce la moarte prin asfixiere. Dozele letale sunt de ordinul a câtorva grame pentru adulţi şi de 0,2 – 0,5 g pentru copii. Efectul oxidant se manifestă şi asupra citocromilor şi ansamblului sistemului oxidoreducător al organismului şi sub aspectul carenţei de vitamine A şi E. Toxicitatea indirectă a azotitului se datorează participării acestuia la formarea de nitrozamine, substanţe cu acţiune cancerigenă dovedită pe animalele de experienţă. Doza zilnică admisibilă a fost stabilită la 0,2 mg/kilocorp. În amestecurile de sărare se adaugă de multe ori ascorbaţi şi alţi aditivi de chelare.

ACIDUL ASCORBIC ŞI/SAU SAREA DE SODIU al acestuia (E 300, 301) contribuie la transformarea completă a azotitului de sodiu în oxid de azot, reducându-se riscul formării de nitrozamine cu acţiune cancerigenă. În plus au acţiune antioxidantă, au acţiune antifungică şi antilevurică şi contribuie la formarea culorii.

GLUCONO – d – LACTONA (E 575) – se prezintă sub formă de cristale albe, aproape fără miros sau sub formă de pudră cristalină cu gust dulce, senzaţia finală de gust fiind cea acidă. Hidrolizează cu apă rece la acid gluconic, reacţia mediului devenind slab acidă, favorabilă formării nitrozopigmenţilor. Glucono – d – lactona are proprietăţi reducătoare contribuind la transformarea azotitului în monoxid de azot. În salamurile crude utilizarea sa duce la acidifierea compoziţiei, eliminându-se riscul alterării; protei nele din compoziţie se aduc mai rapid la punctul izoelectric, unde capacitatea de reţinere a apei este minimă, ceea ce face ca procesul de uscare să fie scurtat. Nu se cunosc efectele.

(Sursa: Curs nr.12, Aditivi alimentari)

Codul „PLU” indică dacă fructele și legumele au fost modificate genetic

Fructe uscateFructele și legumele de import, pe care le găsim de obicei în supermarketuri, au uneori etichete ce conţin nişte coduri. Se numesc coduri „PLU” şi arată dacă fructul a fost crescut bio, cu îngrăşăminte chimice sau dacă a fost modificat genetic.

Trebuie să ne uităm după nişte stickere, aplicate pe fruct, care conţin câteva cifre. Acestea sunt codurile PLU. Sunt stabilite de Federaţia Internaţională pentru Standardul Produselor şi sunt folosite din anul 1990.

Este vorba despre un cod din patru sau cinci cifre care arată cum a fost crescut produsul respectiv: ecologic, cu pesticide sau dacă a fost modificat genetic. Astfel veţi înţelege şi diferenţa de preţ dintre portocalele organice și cele crescute convenţional, de exemplu, care pot arăta la fel.

Dacă un fruct are codul de pe autocolant format din patru cifre, înseamnă că a fost crescut convenţional, adică s-au folosit îngrăşăminte chimice şi pesticide.

De exemplu, luăm un măr, pe care este înscris codul 4015. Dacă ar fi avut codul 94015, ar fi indicat faptul că a fost crescut într-un mediu bio. Un măr modificat genetic ar fi avut codul 84015.

Așadar, codurile PLU din cinci cifre pot începe cu cifra 8 sau cu cifra 9. Cele care încep cu 8 arată faptul că vegetalele respective au fost modificate genetic. De aceea, este indicat să evitaţi astfel de produse.

Dacă, in schimb, codul începe cu cifra 9, înseamnă că producţia a fost cultivată ecologic. Adică puteţi cumpăra cu încredere fructele şi legumele dorite. Acestea au fost crescute natural, fără îngrăşăminte chimice. Singurul dezavantaj este prețul. De obicei sunt mult mai scumpe decât cele crescute cu pesticide.

Trebuie să mai ştiţi că nu toate legumele şi fructele de import au înscris pe etichetă codul PLU. Producătorii sunt obligaţi să îl pună fie pe lotul de alimente, fie pe fiecare bucată în parte.

Dacă, însă, cumpăraţi vegetale de import, din supermarketuri, alegeţi-le pe cele care au codul scris pe autocolant.

Şi mai bine ar fi să le achiziţionaţi din piaţă, dar şi aici se găsesc multe fructe şi legume de import, nu doar autohtone.

Bineînţeles, cele mai sănătoase sunt cele cultivate în grădina proprie ori cele luate de la un producător local în care aveţi încredere.

(Sursa: digi24.ro)

What_is_fat_-_George_Zaidan_-_YouTube_-_2014-05-14_00.52.19

Ce este grasimea? (video si chimie)

Uleiul de măsline e 100% grăsime, nu conține nimic altceva. Pe de altă parte, amestecul pentru clătite are doar 11% grăsime. Și totuși, uleiul de măsline îți face bine, iar aluatul de clătite nu. De ce? După câte se pare, cantitatea de grăsime pe care o mâncăm nu ne influențează greutatea sau colesterolul sau riscul de boli cardiace la fel de mult ca tipul de grăsime pe care-l mâncăm.

Dar haideți să argumentăm: Ce e grăsimea?

Dacă ar fi să mărim imaginea pe un somon, care e un pește gras, dincolo de organe, dincolo de țesuturi, în celule, am vedea că acea chestie căreia-i spunem grăsime e, de fapt, făcută din molecule numite trigliceride, și nu toate sunt la fel. Iată un exemplu. Cei trei atomi de carbon din stânga, acela e glicerol. Poți să vezi asta ca pe coloana vertebrală ce ține restul moleculelor laolaltă. Cele trei lanțuri lungi din dreapta se numesc acizi grași, și sunt diferențe subtile în structura acestor lanțuri care stabilesc dacă o grăsime e, hai să spunem, solidă sau lichidă; dacă râncezește rapid sau nu; și, cel mai important, cât bine sau rău îți face.

What_is_fat_-_George_Zaidan_-_YouTube_-_2014-05-14_00.49.57Să ne uităm la câteva diferențe. Una e lungimea. Acizii grași pot fi scurți sau lungi. O diferență mai importantă e tipul de legătură dintre atomii de carbon. Unii acizi grași au doar legături simple. Alții au și legături simple și duble. Acizii grași cu legături simple se numesc saturați, iar cei cu una sau mai multe legături duble se numesc nesaturați.

Majoritatea grăsimilor nesaturate sunt bune, în timp ce grăsimile saturate, în exces, fac rău. Povestea se cam sfârșește aici pentru grăsimile saturate, dar nu și pentru cele nesaturate. Legăturile duble din aceste molecule au o proprietate cam ciudată: sunt rigide. Asta-nseamnă că sunt două feluri de a aranja fiecare legătură dublă. Primul e așa, când ambii atomi de hidrogen sunt pe aceeași parte, iar cei de carbon pe aceeași parte. Al doilea fel e așa. Atomii de hidrogen și de carbon sunt în părți opuse ale legăturii duble.

Chiar dacă ambele molecule sunt făcute exact din aceleași elemente de bază, ele sunt substanțe cu totul diferite, și se comportă complet diferit în corpul nostru. Configurația din stânga se numește CIS, de care, probabil, nu ați auzit vreodată. Cea din dreapta se numește TRANS, și probabil ați mai auzit de grăsimi TRANS până acum. Nu râncezesc, sunt mai stabile în timpul prăjitului, și pot schimba textura alimentelor în moduri în care alte grăsimi nu pot. Sunt îngrozitoare pentru sănătatea voastră, de departe mai nocive decât grăsimea saturată, chiar dacă, tehnic, sunt un tip de grăsime nesaturată. Stiu că pare o nebunie, dar corpului vostru nu-i pasă cum arată o moleculă pe hârtie. Tot ce contează e forma 3-D unde se potrivește molecula, unde nu, și cu care traiectorii se intersectează.

Așadar, cum știți dacă un aliment are grăsimi trans? Ei bine, singura modalitate sigură de a ști e dacă vedeți cuvintele „parțial hidrogenat” pe lista ingredientelor. Nu lăsați etichetele cu ingrediente sau reclamele să vă păcălească. FDA le permite producătorilor să susțină că produsele lor conțin „0” grame de grăsime trans, chiar dacă au până la o jumătate de gram per porție. Dar nu există reguli stricte și rapide pentru cât de mică poate fi o porție, iar asta înseamnă că trebuie să vă bazați că o să vedeți acele cuvinte, parțial hidrogenat, pentru că așa sunt făcute grăsimile trans, hidrogenând parțial grăsimile nesaturate.

Să ne întoarcem, deci, la uleiul nostru de măsline și la amestecul pentru clătite. Uleiul de măsline e 100% grăsime. Amestecul pentru clătite e doar 11% grăsime. Dar uleiul de măsline e în mare parte grăsime nesaturată, si nu are grăsime trans.

Pe de altă parte, mai mult de jumătate din grăsimea din amestecul pentru clătite e sau saturată sau trans. Și astfel, chiar dacă uleiul de măsline are de 10 ori mai multă grăsime decât amestecul pentru clătite, e sănătos, pe când amestecul nu.

Nu încerc să mă iau de amestecul pentru clătite. Sunt multe alimente cu acest profil de grăsime.

Ideea e următoarea: Nu e vorba de cât de multă grăsime mâncați, ci de tipul de grăsime. Iar ceea ce face o anumită grăsime benefică sau nocivă e forma ei.

As the narrative goes, fat is bad. Well, it’s actually more nuanced than that. The type of fat you eat is more impactful on your health than the quantity. George Zaidan examines triglycerides, the varied molecules that make up fat, and how to identify which types of fat you are consuming.

(Sursa: edTed si Youtube)

how_sugar_affects_the_brain

Zaharul: Cum ne afecteaza creierul

how_sugar_affects_the_brainImaginați-vă fursecuri călduțe, lipicioase, bomboane crocante, prăjituri moi, cornete pline cu înghețată. Salivați? Poftiți după desert? De ce? Ce se întâmplă în creier de ne face să rezistăm atât de greu la dulce?

Zaharuri e termenul general folosit pentru a descrie o clasă de molecule numite carbohidrați, din multe măncăruri și băuturi.

Verificați etichetele dulciurilor pe care le cumpărați: Glucoza, fructoza, zaharoza, maltoza, lactoza, dextroza și amidonul sunt toate tipuri de zaharuri.
La fel și siropul de porumb cu conținut ridicat de fructoză, sucul de fructe, zahărul brun, și mierea.
Zahărul nu e numai în bomboane și deserturi, e adăugat și în sucul de roșii, iaurt, fructe deshidratate, apa cu arome, sau batoanele de musli.
Zaharurile sunt peste tot și e important să înțelegem cum afectează creierul.

Ce se întâmplă când zahărul ajunge pe limbă?

Te face consumul unei cantități mici de zahăr să-ți dorești mai mult? Iei o înghițitură de cereale. Glucidele conținute activează receptorii gustului dulce, parte a papilelor gustative de pe limbă. Acești receptori trimit un semnal la trunchiul cerebral, și de aici se ramifică în multe zone din creier, cortexul cerebral fiind una din ele. Gusturile sunt procesate de zone diferite ale cortexului cerebral: amar, sărat, umami, și, în cazul nostru, dulce.
De aici, semnalul activează sistemul de plăcere al creierului.

Acest sistem e alcătuit dintr-o serie de „căi” electrice și chimice din câtorva zone diferite ale creierului. E o rețea complicată, dar răspunde la o singură întrebare sunconștientă: să fac asta din nou?
Acel sentiment călduț, neclar pe care îl ai când guști prăjitura cu ciocolată a bunicii?
Acela e sistemul de plăcere care spune „Mmm, da!” Și nu e activat doar de mâncare.

Socializarea, comportamentul sexual, și drogurile sunt doar câteva exemple de lucruri sau experiențe care activează și ele sistemul de recompensare. Dar supra-activarea acestui sistem declanșează o serie de evenimente nefericite: pierderea controlului, pofta, toleranța crescută la zahăr.

Să ne întoarcem la înghițitura de cereale. „Călătorește” până la stomac și în cele din urmă în intestine. Și apoi? Sunt receptori ai zahărului și acolo. Nu sunt papile gustative, dar trimit semnale, transmițându-i creierului că ești sătu sau că organismul ar trebui să producă mai multă insulină ca să anihileze zahărul pe care îl consumi în plus.

Moneda de schimb a sistemului de recompensare e dopamina, o substanță chimică sau un neurotransmițător important. Sunt mulți receptori ai dopaminei în creier, dar nu sunt distribuiți în mod egal. Anumite zone conțin grupuri dense de receptori, iar aceste „puncte fierbinți” de dopamină fac parte din sistemul de plăcere. Droguri precum alcoolul, nicotina, sau heroina produc dopamină în exces făcându-i pe unii să caute constant acea senzație, cu alte cuvinte, să fie dependenți. Zahărul mai face ca dopamina să fie eliberată, deși nu atât de violent ca în cazul drogurilor. Iar zahărul e rar între mâncărurile care induc dopamina. Brocoli, de exemplu, nu are niciun efect, ceea ce explică probabil de ce e greu să-i faci pe copii să-și mănânce legumele.

Vorbind de mâncare sănătoasă, să spunem că vă e foame și decideți să luați o masă echilibrată. Faceți asta, iar nivelul de dopamină va ajunge la maxim în aceste „puncte fierbinți” din sistem. Dar dacă mănânci aceeași mâncare mai multe zile la rând, nivelul de dopamină va crește tot mai puțin, ”aplatizându-se” în cele din urmă pentru că atunci când e vorba de mâncare, creierul a evoluat să dea o atenție sporită gusturilor noi sau diferite. De ce? Două motive: în primul rând, pentru a detecta mâncarea stricată, și doi, cu o hrană variată, avem mai multe șanse să ingerăm toți nutrienții de care avem nevoie. Pentru a menține această varietate, trebuie să recunoaștem o mâncare nouă, și, mai important, trebuie să vrem să continuăm să mâncăm ceva nou. De aceea nivelul de dopamină se „aplatizează” când mâncarea devine plictisitoare.

Înapoi la acea mâncare acum. Ce se întâmplă dacă în locul unui fel de mâncare sănătoasă, echilibrată, consumați mâncare bogată în zahăr? Dacă mănânci zahăr rar sau nu consumi mult deodată, efectul e similar cu cel al unei mese echilibrate. Dar dacă mănânci prea mult, răspunsul de dopamină nu se aplatizează. Cu alte cuvinte, a consuma mult zahăr va continua să fie resimțit ca o recompensă. În acest fel, zahărul se comportă cam ca un drog. E un motiv pentru care oamenii par să fie dependenți de mâncarea dulce.

Gândiți-vă, așadar, la toate tipurile de zahăr. Fiecare e unic, dar de fiecare dată când orice tip de zahăr e consumat, pornește un efect domino în creier, producând o senzație de recompensă. Prea mult, prea des, iar lucrurile pot ajunge la suprasaturație. Deci, da, consumul în exces de zahăr are asupra creierului efecte care dau dependență, dar puțină prăjitură din când în când nu face rău nimănui.

Cand mananci ceva cu zahar, papilele tale gustative, organele tale si creierul tau primesc mesaje despre aceasta. Spre deosebire de procesarea substantelor de tip alcool sau nicotina, la un aport de zahar, sistemului de recompense creste nivelul de dopamina si te face sa doresti mai mult. Nicole Avena ne explica prin acest filmulet cum dulciurile si alimentele dulci ar trebui consumate cu moderatie.

(Sursa: ted.com)

FMTV

Documentare si programe care ar trebui sa le vedem, pentru a putea schimba ceva in alimentatie si comportament

Sunt un halitor de continut de la FoodMaters.com. In filmele si retele de acolo am gasit multe lucruri interesante, care se pot folosi in scop personal pentru a avea o viata mai linistita sau pentru a schimba ceva. Evolutia lor se cheama FMTV si acolo am gasit o lista de documentare, programe si viitoare filme, pentru anul 2014 d.H.

Documentaries & Programs

Continue reading

Studiu: 25.92% din gumele de mestecat au in continut un numar de 11 E-uri

cropped-zambet_rosu_1893.jpgAsociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons a realizat un studiu pe etichetele produselor tip guma de mestecat ce se regasesc pe piata din Romania.

In cadrul studiului au fost analizate 27 de produse tip guma de mestecat, achizitionate in mod aleatoriu si anonim de catre reprezentatii Asociatiei Nationale pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons din supermarket-urile de pe teritoriul tarii, in iulie 2013 .

Ca urmare a realizarii acestui studiu a reiesit faptul ca, in ceea ce priveste numarul de E-uri, din cele 27 de tipuri de produse analizate:

– 25.92 % au in continut un numar de 11 E-uri;

– 14.8 % au in continut un numar de 8 sau 10 E-uri;

– 11.1% au in continut un numar de 12 E-uri;

– 7.4 % au in continut un numar de 13 E-uri

Numarul de E-uri continute in produsele supuse studiului variaza intre 1 si 17 E-uri .

Totodata, toate produsele tip guma de mestecat au ca distribuitor/producator Wrigley Romania.

Din cele 27 de tipuri de produse testate, doar 18.51 % au in continut zahar, restul de 81.5 % au in continut indulcitori.

Toate cele 27 de produse testate au in continutul lor arome de diferite fructe.

Rezultatele integrale ale studiului pot fi accesate AICI.

Studiul face parte dintr-un proiect de monitorizare a produselor si serviciilor comercializate pe piata romaneasca, derulat de Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S.Romania – InfoCons in cadrul consortiului I.C.R.T. – International Consumer Research & Testing pentru produse si servicii la standarde europene, pentru ca alegerea cetateanului consumator sa fie facuta in cunostinta de cauza.

Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S.Romania – o9atitudine ! – InfoCons, unica organizatie din Romania cu drepturi depline in Consumers International, este o asociatie de consumatori neguvernamentala, reprezentativa, de drept privat, fara scop lucrativ, cu patrimoniu distinct si indivizibil, independenta, intemeiata pe principii democratice, ce apara drepturile consumatorilor.

Ia atitudine! Cunoaste-ti drepturile si exercita-le apeland 021 9615!

(Sursa: Protectia Consumatorilor, aprilie 2014)