Tag Archives: aditivi alimentari

Aditivi alimentari: evaluări toxicologice sau “Cum se stabileşte doza de aditiv admisă pentru om?”

IMG_5135Aditivii alimentari sunt substanţe adăugate în mod intenţionat alimentelor, fără a fi ele în sine alimente în sensul comun al cuvântului. Termenul de aditiv alimentar este definit în mod diferit în legislaţia diferitelor ţări. De exemplu, în Codex Alimentarius FAO-WHO (FOOD AND AGRICULTURE ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS-WORLD HEALTH ORGANIZATION) aditivul este definit ca fiind orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca alimentşi nu este folosită ca ingredient tipic al alimentului, indiferent dacă are sau nu valoare nutritivă, a cărei adăugare intenţionată în alimente serveşte unui scop tehnologic (inclusiv organoleptic) în ce priveşte fabricarea, procesarea, tratarea, ambalarea, transportarea sau păstrarea produselor alimentare, cu efect cert sau de la care se aşteaptă efecte convenabile (directe sau indirecte) asupra proprietăţilor acestora. Aditivii alimentari sunt indispensabili pentru fabricarea sau procesarea majorităţii alimentelor. Împreună cu progresele realizate în tehnologia alimentară, ei fac posibilă existenţa unor produse de înaltă calitateşi care pot fi păstrate pe o durată rezonabilă. Din categoria aditivilor fac parte doar substanţele care ajung în alimente în mod intenţionat, fiind excluse cele care ajung în mod accidental şi care sunt de fapt contaminanţi ai produselor alimentare.

Principalele considerente care stau la baza folosirii aditivilor alimentari sunt: – conservarea valorii nutritive
– creşterea stabilităţii
– îmbunătăţirea caracteristicilor senzoriale
– favorizarea unor anumite procese tehnologice

Aditivii au uneori şi rolul de a permite producerea unor alimente la preţuri mai scăzute. Nu este însă permis ca ele să fie folosite pentru a înşela consumatorul, de exemplu în ce proveşte prospeţimea produsului. În afară de aceasta, ele nu trebuie să afecteze în mod negativ calitatea produsului sau să pună în pericol sănătatea consumatorului.

Istoric

Cei mai vechi aditivi alimentari utilizaţi de om au fost doi conservanţi: sarea de bucătărie şi fumul, ei având şi rolul de ameliorare a gustului. Alături de condimente, aceştia au fost folosiţi încă din timpuri preistorice pentru îmbunătăţirea gustului alimentelor. Cu toate acestea, utilizarea pe scară largă a aditivilor alimentari a început doar din secolul al XIX-lea, când a crescut numărul locuitorilor oraşelor şi a apărut necesitatea de a produce alimente procesate care să fie comercializate, concomitent cu cerinţa ca durata de păstrare a acestora să fie mărită. Unii dintre aditivii introduşi în secolul XIX mai sunt folosiţi şi astăzi, de exemplu praful de copt, acidul benzoic sau zaharina. Alţii au dispărut însă în decursul timpului, mai ales pentru că nu îndeplineau cerinţele toxicologice necesare. În secolul XX, odată cu dezvoltarea industriei alimentare a crescut şi importanţa aditivilor. O serie de produse foarte populare astăzi nu ar putut fi fabricate fără existenţa aditivilor corespunzători, de exemplu sărurile de topire (citraţi, fosfaţi) pentru brânza topită şi emulgatorii pentru margarină. Odată cu dezvoltarea producţiei de aditivi s-au înăsprit şi condiţiile legale privind folosirea lor, ceea ce a dus la dispariţia celor care nu îndeplineau condiţiile toxicologice. Astfel, o serie de coloranţi alimentari folosiţi în prima jumătate a secolului XX au fost interzi
şi când s-a dovedit că au efect toxic. Cu toate progresele făcute, încă mai există o serie de probleme nerezolvate în domeniul aditivilor alimentari, cum ar fi găsirea unor înlocuitori pentru compuşi consideraţi cu risc, de exemplu azotitul folosit la conservarea cărnii. Alte cercetări se desfăşoară pentru reducerea conţinutului de sare au zahăr din alimente fără a afecta calitatea lor. Resursele financiare necesare pentru realizarea unor noi aditivi sunt foarte mari, comparabile cu cele necesare pentru realizarea unor medicamente noi. Doar după ce au fost trecute o serie de teste şi evaluări complexe şi se obţin autorizaţiile necesare un produs nou poate fi introdus pe piaţă iar producătorul său poate începe să-şi recupereze investiţia.

Aspecte toxicologice

La ora actuală există o aversiune destul de mare în ce priveşte folosirea aditivilor alimentari, explicabilă prin efectele negative care au rezultat din folosirea necontrolată a substanţelor chimice în produsele alimentare. Trebuie însă menţionat că la ora actuală nici un aditiv nu este autorizat pentru a fi folosit dacât dacă investivaţii toxicologice extensive au demonstrat fără echivoc că nu are nici un fel de efect dăunător. Nu există însă nişte normative standard la nivel internaţional pentru evaluarea toxicologică a aditivilor. Cele acceptate şi folosite cel mai mult sunt normele elaborate de comisiile de experţi ale Organizaţie Mondiale a Sănătăţii (OMS-WHO). De asemenea, normativele americane au fost preluate într-o serie de ţări. Aditivii sunt testaţi în ce priveşte toxicitatea lor acută, subcronică (pe termen scurt) şi cronică (pe termen lung), cât şi în ce priveşte influenţa lor asupra reproducerii şi embriotoxicităţii. O atenţie deosebită se acordă studiilor privind carcinogenitatea şi mutagenitatea, care se urmăresc în cadrul studiilor pe animale pe două generaţii ale aceleiaşi specii.

Substanţele testate drept aditivi trebuie să fie omogene şi pure din punct de vedere fizic şi chimic. Ca principiu general, ele nu trebuie să aibă activitate farmacologică la concentraţiile în care sunt utilizate. Din motive evidente, testarea aditivilor se face pe animale. Deşi există tendinţe pentru interzicerea experimentelor pe animale, la ora aceasta nu există altă posibilitate. Toxicitatea acută, care este exprimată ca LD50 (doza letală în urma că reia mor 50% dintre animalele de experienţă) şi toxicitatea subcronică, stabilită în urma aşa-numitului test de 90 de zile reprezintă doar nişte teste grosiere ale proprietăţilor toxicologice. Toxicitatea acută este important să se situeze la nivelul minim posibil pentru a preveni intoxicările chiar în cazul unei supradozări sau utilizări necorespunzătoare a aditivului respectiv. Toxicitatea cronică este mult mai importantă, deoarece aditivii sunt consumaţi zi de zi timp îndelungat şi din acest motiv condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sunt chiar mai stricte decât cele pentru medicamente. Din acest motiv aditivii, spre deosebire de medicamente, nu este permis să aibă efecte secundare. Este evaluată şi comportarea biochimică a aditivului şi anume: viteza şi gradul de absorbţie, cantitatea stocată în organe şi ţesuturi, transformarea metabolică, modul şi viteza de eliminare a aditivului ingerat.

Există patru posibiltăţi în ce priveşte transformările metabolice ale aditivilor în organism:

  • Substanţa este eliminată rapid şi neschimbată. Exemple în acest sens sunt zaharina (îndulcitor) şi acesulfam-K (de asemenea un îndulcitor).
  • Substanţa este metabolizată rapid şi eliminată sub forma produselor de metabolism. De exemplu, acidul benzoic (conservant) este metabolizat la acid hipuric şi eliminat în această formă.
  • Substanţa este utilizată ca nutrient de către organism. Exemple: acidul sorbic sau aspartamul.
  • Substanţa este eliminată mult mai lent decât este absorbită şi în consecinţă se acumulează în organism. Un exemplu în acest sens este acidul boric, care a fost utilizat în trecut drept conservant. Asemenea substanţe nu mai sunt folosite la ora actuală ca aditivi.

În funcţie de rezultatele evaluărilor toxicologice, se stabileşte doza de aditiv admisă pentru om, care va putea fi ingerată zilnic, pe toată durata vieţii, fără nici un risc. Pe baza concentraţie maxime la care aditivul rămâne netoxic, stabilite în cadrul experimentelor pe animale, se stabileşte doza zilnică admisibilă (acceptable daily intake ADI) pentru om, prin reducerea acestei concentraţii de 100 de ori (cu unele excepţii). Acest factor de siguranţă are la bază următoarele considerente:
– consumul de alimente al animalelor raportat la greutatea corporală poate fi mai mare decât în cazul oamenilor;
– anumite categorii de populaţie (copii, bătrâni, bolnavi) au un metabolism mai deosebit;
– doza zilnică admisibilă se referă la toată durata vieţii, în timp ce experimentele pe animale se desfăşoară doar pe o perioadă limitată. Doza zilnică admisibilă reprezintă cantitatea de aditiv, exprimată în miligrame/kg corp, care poate fi consumată necondiţionat într-o zi. Aceste doze pot fi găsite în literatura de specialitateşi vor fi prezentate pentru categoriile de aditivi care vor fi discutate mai detaliat în cadrul cursului. Trebuie menţionat faptul că consumul real al aditivilor se situează mult sub limita dozei zilnice admisibile, de exemplu în Germania ea este între 1-10%.

Clasificarea aditivilor

Aditivii alimentari se pot clasifica în patru clase mari: substanţe cu rol nutritiv, substanţe cu efect stabilizator, substanţe cu efect organolepticşi substanţe cu rol de auxiliari tehnologici sau de procesare.

1. Substanţe cu rol nutritiv sau dietetic:

1.1. Vitamine
1.2. Aminoacizi
1.3. Săruri mineraleşi microelemente,
1.4. Agenţi de creştere a masei – substanţe care determină creşterea masei produsului alimentar, fără a avea efect semnificativ asupra valorii sale nutriţionale. Organismul uman necesită prezenţa a 40-50 substanţe cu efect nutritiv pentru ca toate funcţiile sale să evolueze corespunzător.

Toate aceste substanţe sunt prezente în mod obişnuit în cantităţi suficiente în alimentaţie. Totuşi, pot exista situaţii excepţionale în care cantitatea unora dintre acestea să fie insuficientă, de exemplu în cazul unei alimentaţii necorespunzătoare sau dezechilibrate, sau dacă ele sunt distruse în timpul procesării sau depozitării. În asemenea situaţii, este necesară suplimentarea lor în mod controlat. Compuşii cu rol nutritiv sau dietetic sunt folosiţi pentru a creşte valoarea nutritivă a alimentelor sau, în anumite cazuri, pentru a o reduce in mod controlat. Unele dintre ele auşi rolul de a ameliora anumite disfuncţii metabolice. Incorporarea acestor substanţe în mod omogen în alimente este de multe ori dificilă, deoarece ele trebuie în general adăugate în concentraţii foarte mici. O posibilitate în acest sens este folosirea unor premixuri speciale ale aditivilor respectivi. O altă dificultate o reprezintă uşurinţa cu care o parte din aceşti compuşi se degradează, mai ales sub acţiunea oxigenului. Acest lucru implică necesitatea stabilizării lor, de exemplu prin utilizarea unor aditivi de stabilizare sau prin microincapsularea lor.

2. Substanţe cu efect stabilizator

2.1. Conservanţi – substanţe care protejează produsele alimentare de acţiunea microorganismelor
2.2. Antioxidanţi – substanţe care prelungesc durata de păstrare a alimentelor prin protejarea lor faţă de deteriorarea prin oxidare
2.3. Sechestranţi – substanţe care formează complecşi cu ionii metalici şi îi aduc într-o formă inactivă
2.4. Gaze de ambalare – gaze care au rolul de a proteja produsul ambalat de acţiunea oxigenului
2.5. Stabilizatori – substanţe care fac posibilă menţinerea stării fizico-chimice a unui produs alimentar
2.6. Emulgatori – substanţe care favorizează sau determină formareaşi menţinerea unor emulsii
2.7. Agenţi de îngroşare – substanţe hidrocoloidale care formează soluţii vâscoaseşi care ajută la menţinerea sau creşterea vâscozităţii produsului
2.8. Agenţi de gelifiere – substanţe care menţin sau îmbunătăţesc structura, textura sau consistenţa unui produs prin formarea unui gel sau pseudogel.
2.9. Stabilizatori de spumă – substanţe care realizează creşterea stabilităţii produselor care se prezintă sub formă de spumă
2.10. Agenţi de umectare – substanţe care previn deshidratarea produselor alimentare, menţinând un anumit conţinut de umiditate
2.11. Agenţi antiaglomeranţi – substanţe care previn tendinţa de aglomerare, mai ales a produselor sub formă de pulberi sau granule fine
2.12. Agenţi de acoperire (glazurare) – substanţe care se aplică pe suprafaţa unui produs pentru a realiza protecţia sa sau pentru a-i conferi un aspect plăcut Aceşti aditivi au ca rol principal prevenirea degradării alimentelorşi creşterea duratei lor de păstrare. Necesitatea creşterii duratei de păstrare este impusă de tendinţele actuale de consum, normativele de calitateşi considerente de sănătate. Din acest motiv, prevenirea degradării alimentelor, indiferent dacă aceasta are loc pe care microbiologică, chimică, biochimică sau fizică, a devenit o necesitate primordială. Prevenirea degradării se poate faceşi prin metode fizice cum este încălzirea, însă acestea determină de multe ori modificări în structura sau gustul produsului, fiind necesară folosirea unor aditivi pentru refacerea calităţilor iniţiale.

3. Substanţe cu efect organoleptic

3.1. Coloranţi- substanţe care ajută la restabilirea culorii unui aliment
3.2. Stabilizatori de culoare – substanţe care ajută la menţinerea culorii naturale în timpul procesării sau depozitării alimentelor
3.3. Agenţi de înălbire – substanţe care realizează îndepărtarea unor coloraţii nedorite
3.4. Îndulcitori cu putere mare de îndulcire (edulcoranţi) – substanţe îndulcitoare cu gust dulce mult mai intens decât al zahărului
3.5. Îndulcitori cu rol nutritiv – substanţe care nu sunt hidraţi de carbonşi au un gust dulce de intensitate asemănătoare cu zahărul
3.6. Acidulanţi – substanţe care conferă alimentelor un gust acid (acru), în condiţii controlate
3.7. Substanţe cu gust sărat
3.8. Substanţe cu gust amar
3.9. Potenţatori de aromă – substanţe care accentuează gustul sau mirosul unui produs alimentar fără a avea ele în sine un gust sau miros puternic
3.10. Aromatizanţi – substanţe care conferă o anumită aromă unui produs alimentar

Alimentele nu trebuie doar să aibă o valoare nutritivă ci trebuie să stimulezeşi apetitul prin infăţişarea, gustul şi aroma lor. Există o serie de substanţe care influenţează în mod favorabil calităţile organoleptice ale alimentelor înainte, în timpul sau după consumarea lor. Mulţi dintre compuşii cu proprietăţi senzoriale conţinuţi în alimente se deteriorează în timpul procesării sau depozitării acestora. Scopul principal al acestei categorii de aditivi este de a compensa aceste pierderi într-un mod cât mai autentic. Alte obiective sunt stimularea apetitului, conferirea unor nuanţe de gust dulce, sărat, acru sau amar sau mascarea unor mirosuri sau gusturi neplăcute. Aditivii nu pot fi însă folosiţi pentru a induce în eroare consumatorul în ce priveşte calitatea necorespunzătoare sau deteriorarea alimentului.

4. Auxiliari tehnologici (de procesare)

4.1. Solvenţi de extracţie
4.2. Agenţi de limpezire
4.3. Adjuvanţi de filtrare
4.4. Gaze propulsoare
4.5. Agenţi de răcireşi substanţe criogene
4.6. Antispumanţi
4.7. Săruri de emulsifiere
4.8. Enzime
4.9. Culturi microbiene

Drept auxiliari tehnologici sunt definite acele substanţe sau materiale, fără a include aparate sau ustensile, care nu sunt consumate ca ingrediente ale alimentelor, dar sunt utilizate în timpul procesării materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor pentru a realiza un anumit obiectiv tehnologic. Ele sunt distruse sau eliminate înainte realizarea produsului finit, dar pot fi prezente accidental sub formă de reziduuri sau derivaţi. În uneleţări aceste produse nu sunt considerate drept aditivi deoarece în ce priveşte prezenţa lor în alimente lipseşte elementul intenţionat. Nu se consideră aditivi o serie de produse ca: substanţele folosite pentru tratarea apei potabile, produsele care conţin pectină, baza pentru guma de mestecat, amidonul modificat, gelatina, hidrolizatele proteice, glutenul, cazeina, inulina, aminoaciziişi sărurile lor, exceptând acidul glutamic, glicina, cisteinaşi cistina. Lista aditivilor aprobaţi pentru a fi folosiţi în România este dată în tabelul anexă. Aditivii alimentari admişi în Uniunea Europeană sunt codificaţi cu litera “E”, de la Europa, urmată de un număr alocat special fiecăruia dintre aceştia (număr EEC). Acest mod de simbolizare sprijină consumatorii în recunoaşterea aditivilor în alimente, indiferent de limba în care este redactată eticheta, garantând astfel că aceştia fac parte din lista celor autorizaţi.

( Aditivi alimentari – Curs facultate)

Lalea rosie

Pe piata se gasesc produse tip ketchup care au in continut si 9 E-uri

Lalea rosieAsociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons a realizat un studiu pe etichetele produselor tip Ketchup ce se regasesc pe piata din Romania. In cadrul studiului au fost analizate 24 de produse tip ketchup, achizitionate in mod aleatoriu si anonim de catre reprezentatii Asociatiei Nationale pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons din supermarket-urile de pe teritoriul tarii, in luna iulie 2014.

Ca urmare a realizarii acestui studiu a reiesit faptul ca, in ceea ce priveste numarul de E-uri, din cele 24 de tipuri de produse analizate:

  • 33.33 % din produsele analizate au in continut 5 E-uri;
  • 25 % din produsele analizate au in continut 2 E-uri;
  • 20.8 % din produsele analizate au in continut 4 E-uri;
  • 8.33 % din produsele analizate au in continut 7 E-uri;
  • 4.16 % din produsele analizate au in continut 1, 6 sau 9 E-uri;

Numarul de E-uri continute in produsele supuse studiului variaza intre 1 si 9 E-uri

Studiul complet poate fi regasit aici (Studiu ketchup Iulie 2014 – InfoCons PDF).

Pentru a afla mai multe detalii privind semnificatia E-urilor ( categorie, mod de utilizare, doza zilnica admisa precum si recomandari) va rugam sa accesati : http://e.infocons.ro/

Totodata, produsele tip ketchup care au stat la baza studiului au ca distribuitor/producator urmatoarele companii: S.C. Productie Ardealul S.R.L. , S.C.Univer Product S.R.L., S.C. Mega Image S.R.L., SC. Carrefour Romania S.A., S.C. Extracte Naturale Natex S.R.L., S.C. Papalito Trading S.R.L., S.C. Sitemani S.R.L., S.C. Profi Rom Food S.R.L., S.C. Lidl Romania S.C.S., S.C. REWE Romania S.R.L., S.C. Sahprod Meteor S.R.L., Romania Hypermarche S.A., S.C. Auchan Romania S.A.

Cantitatea de sare/ 100 g de produs – se situeaza intre 1.9 g si 2.4 g.

83.33 % de produse care au inserat pe eticheta valorile energetice /100g, acestea se situeaza intre 31 kcal si 141 kcal.

Studiul face parte dintr-un proiect de monitorizare a produselor si serviciilor comercializate pe piata romaneasca, derulat de Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons in cadrul consortiului I.C.R.T. – International Consumer Research & Testing pentru produse si servicii la standarde europene, pentru ca alegerea cetateanului consumator sa fie facuta in cunostinta de cauza.

Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S.Romania – o9atitudine ! – InfoCons (www.protectia-consumatorilor.ro ), unica organizatie din Romania cu drepturi depline in Consumers International, este o asociatie de consumatori neguvernamentala, reprezentativa, de drept privat, fara scop lucrativ, cu patrimoniu distinct si indivizibil, independenta, intemeiata pe principii democratice, ce apara drepturile consumatorilor.

(Sursa: teste-comparative.ro, 23 iulie 2014)

Studiu: 25.92% din gumele de mestecat au in continut un numar de 11 E-uri

cropped-zambet_rosu_1893.jpgAsociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons a realizat un studiu pe etichetele produselor tip guma de mestecat ce se regasesc pe piata din Romania.

In cadrul studiului au fost analizate 27 de produse tip guma de mestecat, achizitionate in mod aleatoriu si anonim de catre reprezentatii Asociatiei Nationale pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons din supermarket-urile de pe teritoriul tarii, in iulie 2013 .

Ca urmare a realizarii acestui studiu a reiesit faptul ca, in ceea ce priveste numarul de E-uri, din cele 27 de tipuri de produse analizate:

– 25.92 % au in continut un numar de 11 E-uri;

– 14.8 % au in continut un numar de 8 sau 10 E-uri;

– 11.1% au in continut un numar de 12 E-uri;

– 7.4 % au in continut un numar de 13 E-uri

Numarul de E-uri continute in produsele supuse studiului variaza intre 1 si 17 E-uri .

Totodata, toate produsele tip guma de mestecat au ca distribuitor/producator Wrigley Romania.

Din cele 27 de tipuri de produse testate, doar 18.51 % au in continut zahar, restul de 81.5 % au in continut indulcitori.

Toate cele 27 de produse testate au in continutul lor arome de diferite fructe.

Rezultatele integrale ale studiului pot fi accesate AICI.

Studiul face parte dintr-un proiect de monitorizare a produselor si serviciilor comercializate pe piata romaneasca, derulat de Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S.Romania – InfoCons in cadrul consortiului I.C.R.T. – International Consumer Research & Testing pentru produse si servicii la standarde europene, pentru ca alegerea cetateanului consumator sa fie facuta in cunostinta de cauza.

Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S.Romania – o9atitudine ! – InfoCons, unica organizatie din Romania cu drepturi depline in Consumers International, este o asociatie de consumatori neguvernamentala, reprezentativa, de drept privat, fara scop lucrativ, cu patrimoniu distinct si indivizibil, independenta, intemeiata pe principii democratice, ce apara drepturile consumatorilor.

Ia atitudine! Cunoaste-ti drepturile si exercita-le apeland 021 9615!

(Sursa: Protectia Consumatorilor, aprilie 2014)

Poporul român, unul dintre cele mai bolnave popoare din UE. Lista celor mai periculoşi aditivi alimentari

IMG_4673Românii au mâncat milioane de cozonaci şi au băut zeci de milioane de litri de vin de Crăciun şi Revelion. Cei mai mulţi dintre români au facut cumpărăturile fără să citească etichetele şi să vadă pe ce dau, de fapt, banii.

Multe dintre produse consumate de români conţin ingrediente periculoase. Doctorul Gheorghe Mencinicopschi îi îndeamnă pe români să fie mai atenţi la ce alimente consumă, pentru că de acestea depinde în mod direct sănătatea lor.

“Astăzi dieta românului este foarte săracă în fibre. (…) Ce înseamnă aceste lucruri? În plan patologic înseamnă ceea ce vedem astăzi în starea de sănătate a poporului român, unul dintre cele mai bolnave popoare din Uniunea Europeană,” a declarat Gheorghe Mencinicopschi în direct la Antena 3.

LISTA CELOR MAI PERICULOASE “E”-URI

E 102-Tartrazina
– interzis în câteva ţări din UE, permis în România
– se găseşte în bomboane, băuturi răcoritoare
– poate produce tumori, afecţiuni grave ale ficatului
Continue reading Poporul român, unul dintre cele mai bolnave popoare din UE. Lista celor mai periculoşi aditivi alimentari

Ceai cu E-uri, adica bautura necarbonata de tip ceai cu E-uri

suc_iarba_w940.jpgBauturile acestea NU sunt ceaiuri, sunt niste combinatii magice facute in niste laboratoare chimice, date la fabrica si vandute sub tot felul de denumiri. Daca ne uitam la combinatia de elemente, pe primul loc este apa. Nu scrie pe eticheta, dar ele au apa, corect? Cred ca e potabila. Daca e de la robinet, inseamana ca au filtrat-o sa ii mai scoata din clor si din fluor, dar nu le poti scoate asa usor si lor le trebuie debit baban sa faca atata “ceai”.

Urmeaza un alt element important: zaharul si/sau indulcitorii. De ce este acest “si/sau”? Pentru ca de la departamentul juriric le-au zis ca exista o limita maxima data de lege pentru utilizarea unui ingredient. Cei care fabrica “baga” maximum si daca nu e destul de dulce, mai pun inca un ingredient magic, sintetic, numit indulcitor. Si aici exista limite la gramaje si atunci facem o combinatie de indulcitori sa fim siguri (vezi ingredientele de la guma de mestecat, ca acolo este cel mai elocvent). Punem 5 linigurite de zahar, 2 picaturi de acesulfam K, o mana de aspartam sa fim siguri ca ne rupe pancreasul.

Ce sa mai punem? Ah! Ceaiul! Punem un strop de suc de fructe, obtinut suc concentrat, adica 0,1% din totalul de lichid din sticla. Facem calculul si rezulta: la o sticla de 500 ml de “ceai”, acesta 0,1% de suc, reprezinta 0,5 ml de suc. Incerc sa imi imaginez cam cat e 0,5 ml de suc concentrat, o cana are 200 ml, o siringa medie are 5 ml, deci ajung la o picatura.

In formula magica sa mai adaugam aditivii alimenetari (E-urile). Aici punem ce ne-au dat de la laborator, sa iasa totul ca in avizul aprobat de autoritatiile romane. Punem ce avem prin casa… scuze, prin fabrica. Sa nu uitam si niste antioxidant si conservanti, ca se strica picatura de suc concentrat si apa are apoi gust de statut. Oricum a stat in rafturi si in soare, cateva luni pana sa ajunga la voi in burtica sau mai rau, la copiii vostri in burtica.

Din lista de mai jos, avem un castigator in analiza din noiembrie 2013 facuta de Asociatia Nationale pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania – A.N.P.C.P.P.S. Romania – InfoCons.

Ice Tea Piersici de la Lidl: acid citric (E330), acid ciclamic si sarurile sale de sodiu (E952), acesulfam K (E950), aspartam (E951), sorbat de potasiu (E202), benzoat de sodiu (E211), caramel sulfit de amoniu (E150a), acid ascorbic (E300)

Daca sunteti curiosi ce contin aceste “ceaiuri” analizate, puteti vedea fisierul PDF de mai jos: Studiu_Ceaiuri_InfoCons-Protectia-Consumatorilor.pdf

Sunt diferite articole in presa despre aceasta analiza si unul dintre ele este de la AmosNews.

Succes la cumparturi.

Fabrica de E-uri: cum se face mancare din prafuri si apa

Intr-o mica hala, aflata la marginea orasului, aproape 100 de ieseni fac zilnic mancare praf. Pulberile respective sunt ulterior rehidratate pentru a se transforma in paine crocanta sau prajituri aspectuoase, de parca ar fi din plastic. Cei 100 lucreaza la Zeelandia, unul dintre cei mai importanti producatori din lume de ingrediente si mixuri pentru panificatie si patiserie. Multi o numesc „fabrica de E-uri” , din cauza compusilor din produse. Ca afacere, investitia olandeza de la Iasi este una dintre cele mai importante din judet. Capitalul investit la Miroslava situeaza Zeelandia imediat dupa americanii de la Delphi si indienii de la Mittal.

Cladirea in care se afla fabrica Zeelandia trece aproape neobservata de cei care merg pe E 583, soseaua care leaga orasele Iasi si Targu Frumos. Amplasata pe un deal imediat dupa Valea Lupului, in comuna Miroslava, la cativa metri de sosea, constructia este una patratoasa si nimic nu lasa sa se inteleaga ca acolo se produc unele dintre cele mai fine creme pentru prajituri. „Este o constructie modulara, fara stalpi, bare sau traverse in interior. In acest fel nu se depune praful pe nimic. Sunt trei module, unul pentru materie prima, al doilea pentru productie si al treilea pentru produsele finite. Structura asigura fluxul continuu”, explica Ovidiu Bocaniciu, directorul Zeelandia. Fabrica de la Miroslava a costat 3 milioane de euro si masoara circa 2.000 de metri patrati. Ea a fost inaugurata in octombrie 2010 in prezenta oficialitatilor locale si a sefilor olandezi de la Zeelandia. Pana atunci, Zeelandia a functionat intr-o mica sectie din incinta Tamaz.

Prafuri la export

In Romania, Zeelandia a ajuns in 1998, dupa ce a cumparat grupul polonez Superbake cu tot cu filiala romaneasca a acestuia. A produs initial la Bucuresti, dupa care si-a mutat sediul social la Iasi. „Nu lucram atunci in firma, dar cred ca venirea la Iasi are stransa legatura cu forta de munca calificata din zona”, spune Bocaniciu. Fabrica din Bucuresti a ramas doar un punct de lucru, caruia i s-au adaugat unitati de productie la Cluj, Suceava si Timisoara. Firma face export in Slovacia, Ungaria si Republica Moldova, dar volumul de produse livrat nu este extrem de ridicat. „Avem mai multe fabrici in Europa, iar zona de Est a continentului este acoperita de acestea”, sustine directorul Zeelandia. La export se livreaza creme si umpluturi pentru produse de patiserie si cofetarie, dar si mixuri de panificatie. Ce sunt acestea? Prafuri care, combinate cu apa, drojdie si putina faina se transforma in paine crocanta sau in prajituri care atrag prin forma, culoare si gust.
Continue reading Fabrica de E-uri: cum se face mancare din prafuri si apa

Topul celor mai nocive mezeluri. Vezi câte E-uri au fiecare

Mezeluri proaspete de la RupeaÎn compoziţia acestor preparate se găsesc până la 14 aditivi, conform unui studiu realizat de Asociatia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Facultatea de Alimentaţie şi Turism din cadrul Universității Transilvania din Braşov.

„De aceasta dată, ANPCPPS România a verificat etichetele sortimentelor de mezeluri ce se comercializează pe piaţa românească. Au fost studiate etichetele a 61 de mezeluri şi s-au constatat următoarele: peste 50% din sortimentele de mezel care se găsesc pe piaţa românească conţin minim 6 E-uri. Mai mult, trei dintre produsele a căror eticheta a fost studiată, conţin 10 E-uri, iar unul dintre produse, chiar 14 E-uri! Nu a exista produs studiat, care să nu conţina niciun E”, au precizat reprezentanţii organizaţiei.

Continue reading Topul celor mai nocive mezeluri. Vezi câte E-uri au fiecare

Articol: Ce fel de sare SUNT OBLIGAŢI românii să cumpere din comerţ?

Din 2002, printr-o Hotărâre de Guvern (HG 568/2002) s-a impus în România ca toată sarea din comerţ să fie iodată şi s-a interzis comercializarea sării neiodate.

Hotărârea stabileşte că: “În România, în alimentaţia oamenilor, hrana animalelor şi în industria alimentară se utilizează numai sare iodată” (cap II, art. 3) şi “Pe teritoriul României sunt interzise: importul în vederea comercializării de sare neiodată pentru utilizarea în alimentaţia omului, hrana animalelor şi industria alimentară” (art. 10).

În comunicatul de presa ce a urmat (23.05.2002) se precizează că Guvernul a adoptat această hotărâre “în scopul prevenirii tulburărilor provocate de carenţa de iod”.

Până aici toate bune şi frumoase, dar la vremea introducerii actului normativ existau în România doar 8543 de cazuri de hipotiroidie dintre care – atenţie! – doar o mică parte parte erau cauzate de deficitul de iod. “Este o problemă de sănătate publică, etică profesională şi bioetică” afirma prof. dr. Pavel Chirila în studiul sau „Iodarea universală a sării – atentat la sănătatea publică” şi “este ilogic ca pentru 7000-12000 de cazuri noi de hipotiroidie pe an să forţezi o ţară întreagă să mănâce iod”.

Datorită sării iodate, iodul a ajuns practic peste tot şi, ceea ce este cel mai grav de fapt, ajunge să fie consumat în exces: în produse de panificaţie şi patiserie, în carne şi preparate din carne, în lactate (şi animalelor tot sare iodată li se dă), de fapt în mai toate produsele industriei alimentare.

Adepţii acestei măsuri susţin că ne iodează obligatoriu pe toţi, chiar şi pe cei cu funcţie tiroidiană normală, pentru că ne vor binele, ca să prevină hipotiroidia, guşa endemică, şi că măsura face parte din planul naţional de profilaxie şi tratament a guşei endemice. Numeroşi cercetatori şi medici din România şi din străinătate, familiarizaţi cu problema, afirmă însă cu totul altceva decât această versiune oficială.

Realitatea şi datele statistice ale Ministerului Sănătăţii au dovedit că măsura a înrăutăţit starea de sănătate a românilor în loc să o amelioreze: de când a fost introdusă, numărul cancerelor tiroidiene, a hipertiroidiilor, dereglarilor hormonale, sindroamelor alergice şi altor afecţiuni cauzate de consumul de iod în exces, a crescut. Era firesc: nu toţi avem aceleaşi nevoi de iod şi chiar dacă am avea, nu putem cuantifica zilnic dacă aportul de iod prin consumul de alimente este cel corect.
Continue reading Articol: Ce fel de sare SUNT OBLIGAŢI românii să cumpere din comerţ?

Interviu cu prof. Mencinicopschi: “Omul primitiv mânca mai sănătos decât noi. Cine sunt ucigaşii din bucătăriile noastre”

Gheorghe MencinicopschiProf. ing. dr. Gheorghe Mencinicopschi, unul dintre marii noştri specialişti în domeniul alimentaţiei sănătoase, a pornit nu demult o cruciadă împotriva obiceiurile alimentare deficitare ale omului modern. “Suntem ceea ce mâncăm dar suntem şi ceea ce gândim”, obişnuieşte el să spună. Într-un amplu dialog despre hrana omului contemporan, avea să îmi atragă atenţia asupra faptului că obezitatea este un câştig al civilizaţiei – cu ghilimelele de rigoare la cuvântul “câştig”. Rupându-se de natură, evoluând în dihotomie cu natura, omul este singura specie de pe planetă care a creat o nouă categorie de alimente: alimentele culturale. Dar nici măcar atunci când a învăţat să combine gusturi şi ingrediente nu a fost atât de rău. Momentul în care a început să facă asta pe cale industrială, el a rupt pactul cu natura. E difinitiv acest gest al lui sau mai putem repara ceva? Haideţi să aflăm împreună.
Continue reading Interviu cu prof. Mencinicopschi: “Omul primitiv mânca mai sănătos decât noi. Cine sunt ucigaşii din bucătăriile noastre”

Anual mor 200.000 de oameni de la pesticide

Mi-a zis cineva ca abordez dur titlurile si articolele, dar in momentul actual, opinia mea este ca nu mai asa poti trezi constinta unei persoane, imuna deja la “vorba blanda”. Arte TV a facut o emisiune despre otravirea noastra cotidiana si publicam textele studiilor facute de ei, in procesul de documentare pentru aceasta emisiune.

CHIMICALE

  • Potrivit Institutului Naţional de Cercetare şi Securitate (INRS), Franţa consumat în 2005, 4,8 milioane de tone de substanţe chimice considerate a fi cancerigene, mutagene şi toxice asupra funcţiei de reproducere (CMR). Timp de zece substanţe, consumul a depăşit 100 000 de tone pe an.
  • Cantitatea de substanţă chimică produsă în lume a crescut de la 1 milion de tone la sfârşitul al doilea război mondial, la 400 milioane de tone anual.
  • Din cele 100.000 de produse chimice comercializate din 1945 doar 3% au fost testate, iar 935 au fost evaluate de către Agenţia Internaţională de Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC).

Continue reading Anual mor 200.000 de oameni de la pesticide