Au fost selectate de pe piata 20 de marci de ape minerale dupa cum urmeaza:

• Bilbor – apa minerala naturala carbogazificata;
• Poiana Negri – apa minerala naturala, natural carbogazoasa;
• Aqua Carpatica – apa minerala naturala carbogazificata;
• Izvorul Minunilor – apa minerala naturala carbogazificata Stana de Vale;
• Keia – apa minerala naturala carbogazificata;
• Dorna – apa minerala naturala carbogazificata-Poiana Vinului;
• San Benedetto – acqua minerale naturale Oligomiinerale-Frizzante;
• Carpatina Forte – apa minerala naturala carbogazificata-Izvorul Tosorog;
• Roua muntilor – apa minerala naturala carbogazificata sursa S1 si S2 Covasna;
• Biborteni Forte – apa minerala naturala carbogazificata sursa Biborteni;
• Stanceni – apa minerala naturala carbogazificata Sursa Stanceni;
• Hera – apa minerala naturala carbogazificata -apa minerala din Muntii Apuseni
• Tusnad – apa minerala naturala carbogazificata Sursa Tusnad Nou;
• Bucovina – apa minerala naturala carbogazificata Sursa F2-Rosu-C7-Secu;
• Borsec – apa minerala naturala , natural carbogazoasa;
• Buzias – apa minerala naturala carbogazificata- Forte Sursa F2bis Buzias;
• Perla Harghitei – apa minerala naturala imbogatita cu CO2 de la sursa-Snacraieni;
• Evian – apa minerala naturala necarbogazoasa (plata) Sursa Evian Spring Loc de origine Evian-les Bains Franta;
• Perrier – apa minerala naturala carbogazoasa imbogatita cu CO2 de la sursa Producator Nestle Waters Franta;
• Vittel – apa minerala naturala necarbogazoasa (plata) Sursa Bonne Source Franta

Rezultatele acestor teste au fost dupa cum urmeaza:

• Apă oligominerală sau slab mineralizată – rezidul fix sub 500 mg/L – Stânceni (441 mg/L), Vittel (419 mg/L), Perrier (370 mg/L), Evian (306 mg/L) şi Hera (98,3 mg/L).
• La categoria foarte slab mineralizată – rezidul fix sub 50 mg/L – nu se încadrează nici un sortiment.
• Apă puternic mineralizată – rezidul fix peste 1500 mg/L – Perla Harghitei (3330 mg/L), Tuşnad (1760 mg/L) şi Borsec (1510 mg/L)
• Sulfatată – conţinut de sulfaţi peste 200 mg/L – nu se încadrează nici un sortiment.
• Clorurată – conţinut de cloruri peste 200 mg/L – Tuşnad (284 mg/L)
• Calcică – conţinut de calciu peste 150 mg/L – Borsec (341 mg/L), Dorna (276 mg/L), Aqua Carpatica (250 mg/L), Biborţeni (203 mg/L), Tuşnad (201 mg/L), Poiana Negri (195 mg/L), Bilbor (152 mg/L)
• Magneziană – conţinut de magneziu peste 50 mg/L – Borsec (83,6 mg/L), Tuşnad (70,2 mg/L) Aqua Carpatica (61 mg/L) şi Biborţeni (59,1 mg/L)
• Sodică – conţinut de sodiu peste 200 mg/L – Tuşnad (243 mg/L)
• Corespunde pentru regim sărac în sodiu – conţinut de sodiu sub 20 mg/L – Izvorul Minunilor (1,25 mg/L), Hera (1,46 mg/L), Keia (1,46 mg/L), Aqua Carpatica (4,34 mg/L), San Benedetto (5,52 mg/L), Evian (6,35 mg/L), Vittel (6,96 mg/L). Perrier (10,9 mg/L), Carpatina Forte (14,1 mg/L) şi Bucovina (18,2 mg/L).
• Pentru indicatorul pH avem unele sortimente care auo aciditate mai mare (pH mai mic de 5 – valoare acceptată ca normală pentru o apă potabilă):Izvorul Minunilor (pH = 4,81), Keia (pH = 4,92) şi Hera (pH = 4,87). Această aciditate se datorează dioxidului de carbon adăugat în exces.
• La capitolul toxicitate se remarcă faptul că majoritatea sortimentelor se încadrează în cerinţele Normei tehnice care reglementeaza piata apelor minerale.

Avem însă şi depăşiri :

• Pentru indicatorul Nitriţi sortimentul Buziaş este la limită cu o valoare de 0,11 mg/L pentru o concentraţie maximă admisă de 0,1 mg/L. La acest indicator se remarcă valori sub limita metodei pentru majoritatea sortimentelor.
• Pentru indicatorul Bariu sortimentul Tuşnad prezintă o valoare de 1,69 mg/L când valoarea concentraţiei maxime admise este de 1 mg/L.

Am încercat să facem o interpretare a rezultatelor doar prin raportarea acestora la Normele tehnice care reglementează piaţa apelor minerale din Romania.

(Pretectia Consumatorilor, 28 decembrie 2011, www.protectia-consumatorilor.ro)

Reamintim că E-urile mai sunt cunoscute şi sub denumirea de aditivi alimentari. Acestea sunt substanţe naturale sau sintetice, ce sunt adăugate în alimente pentru a le creşte termenul de valabilitate, pentru a împiedica dezvoltarea de microorganisme, cât şi pentru a îmbunătăţi calitatea produselor: gust, culoare, aspect general.

Acest studiu a fost realizat în parteneriat cu Facultatea de Alimentaţie şi Turism, Catedra de Inginerie şi Management în Turism din cadrul Universităţii Transilvania Braşov, în perioada 16.11.2011 – 09.12.2011.

Clasamentul

• Carne de vită în suc propriu (produs de Scandia Sibiu) are 1 E în compoziţie – nitrit de sodiu
• Carne de porc în suc propriu (produs de Scandia Sibiu) are 1 E în compoziţie – nitrit de sodiu
• Carne de porc (Sadu) are 1 E în compoziţie – nitrit de sodiu
• Carne de porc (Clever) are 1 E în compoziţie – nitrit de sodiu
• Carne de vită (Clever) are 1 E în compoziţie – nitrit de sodiu
• Carne de porc în suc propriu (Carrefour) are 3 E-uri în compoziţie – caragenan, ascorbat de sodiu, nitrit de sodiu
• Carne de porc (Carrefour) are 3 E-uri în compoziţie – polifosaţi, nitrit de sodiu, carmin
• Carne de porc (Antrefrig) are 4 E-uri în compoziţie – alginat de sodiu, polifosfaţi, glutanat de sodiu, nitrit de sodiu
• Carne presată de pasăre (Carrefour) are 5 E-uri în compoziţie – polifosfat de sodiu, ascorbat de sodiu, caragenan, nitrit de sodiu, carmin
• Carne de porc pentru picnic şi gătit (Carrefour) are 5 E-uri în compoziţie – polifosfat de sodiu, ascorbat de sodiu, caragenan, nitrit de sodiu, carmin
• Carne presată de pasăre (Sadu) are 5 E-uri în compoziţie – polifosfați, ascorbat de sodiu, glutamat monosodic, carmin, nitrit de sodiu
• Luncheon meat (Prefera) are 5 E-uri în compoziţie – caragenan, dipolifosfați de sodiu, glutamat de sodiu, izoascorbat de sodiu, carmin, nitrit de sodiu
• Carne de porc (Bucegi) are 7 E-uri în compoziţie – polifosfați, agenți de îngroșare, caragenan, gumă de carruba, clorură de potasiu, acid ascorbic, nitrit de sodiu
• Conservă porc cu mirodenii (Fine Goods – Trei Surori) are 8 E-uri în compoziţie – agenți de stabilizare, caragenan, glutamat de sodiu, potențiator de aromă și miros, izoascorbat de sodiu, substanță de conservare, amidon modificat de porumb

Sursa: EVZ.ro, 27 decembrie 2011

Întrebare: ne dorim să avem la piaţa din cartier, legume şi fructe gustoase, adică de-ale noastre? Da! Proaspăt culese înainte de a fi vândute la piaţă? Da! Şi doar de sezon pentru că înseamnă că au crescut natural, nu au fost coapte forţat? Da! Occidentul a numit acest curent “Fresh from the farm” adică legume şi fructe proaspete, de la fermă. Cum este pe afară, spuneţi-ne? Dar cum se întâmplă în România?

Intermediarii fac piaţa

Cu multă ipocrizie, de ochii lumii se taie panglici la înfiinţarea de pieţe locale, volante, se promit preţuri de producător şi fermieri adevăraţi în spatele gogoşarilor. Dar aproape totul este fals. Nu este rău să existe intermediari, ei sunt sufletul comerţului. Dar să recunoaştem public că ne-am pricopsit cu pieţe de intermediari, că se impune ca autorităţile locale să intervină şi să creeze un alt cadru pentru pieţele ţărăneşti. Ceea ce se poate face cu dorinţă şi voinţă politică, nu doar cu gândul că o piaţă locală este o vacă de muls pentru toţi, o enclavă pentru câştiguri la negru. Sau gri.

Pasul unu: să fie pieţe de fermieri, doar în week-end

În realitate se constată, după surlele şi trâmbiţele folosite ocazional, că ne pricopsim cu pieţe în plus la număr, copii exacte ale celor pe care chipurile ar vrea să le înlocuiască diverse autorităţi locale sau sindicate ale agricultorilor. Dar nu ăsta este scopul, parcă aveam nevoie de ţărani şi fermieri, şi le pângeam de milă? În fapt cine poate crede că poţi avea încă o piaţă cu ţărani, deschisă 7 zile din 7? Este o minciună, dumneavoastră aţi pomenit ţărani care să stea 7 zile la piaţă? Păi cine mai sapă la grădină, cine mai udă ardeii, cine mai aşteaptă vaca să vină de la păşune?

Citiţi aici şi recunoaşteţi cinstit: personajele care stau în spatele tarabelor la piaţă, sunt nişte cetăţeni care în majoritate sunt samsari, locuiesc chiar în cartierul respectiv şi vin la tarabă ca la servici. Ce este jignitor este că ne mint în faţă că sunt ţărani. Ce-i de făcut: noi ca şi consumatori să cerem şi să susţinem ca pieţele de legume şi fructe să fie deschise numai sâmbăta şi duminica. Să fie doar ţăranii adevăraţi.

Pasul doi: să fie cu adevărat legume şi fructe româneşti

Se vede cu ochiul liber că aproape tot ce este la tarabe, în pieţe urbane, poartă etichete de legume româneşti, struguri româneşti, mere româneşti, pepeni româneşti. De ce ne scot ochii cu asta intermediarii? Înseamnă că publicul îşi doreşte într-un procent semnificativ, din punct de vedere sentimental, să consume legume şi fructe româneşti. Este speculată această fibră sentimentală ce vibrează în noi. Se vede asta şi la marii producători de produse alimentare, care produc industrial. Şi la această cerinţă publicul are un rol important, dar şi instituţiile.

Cum se cheamă o practică comercială prin care cumpărătorul este minţit asupra naturii produsului ? Este înşelătorie, da?! Păi cei care ar trebui să intervină, ar trebui să fie organele de control ale Protecţiei Consumatorului. Aţi citit, aţi fost martori sau auzit vreodată de aşa ceva? Că a fost urecheat vreun vânzător de legume sau de fructe pentru că la verificarea actelor s-a demonstrat că legumele, fructele, nu erau crescute în România, nu erau din soiuri româneşti şi nicio mână de neaoş fermier nu muncise pepenii aceia? Că minte? Răspunsul este: control de la protecţia consumatorului, pe acte. Să fie produse adevărate de la ţăranii adevăraţi.

Pasul trei: să controlăm şi să eliminăm otrăvurile!

Şi ajung la o chestiune mai delicată, ierbicide, insecticide, pesticide, forţarea creşterii. Ce s-o folosi şi ce nu s-o folosi de sunt roşiile-roşii, dar crude la interior, dar verifică cineva ? Cine răspunde, Ministerul Agriculturii, Ministerul Sănătăţii? La liniile de producţie agroalimentare, în industria de mezeluri se tot controlează, se avizează, se amendează. Dar la piaţă, la piaţă cine verifică câtă otravă a pus la creşterea legumelor aşa-zisul fermier?

Vă rog să ne spuneţi, în comentariile din subsol, care este autoritatea care ştie dacă suntem sau nu otrăviţi. Şi pun şi aici punctul pe i: adevăraţii fermieri trebuie să fie în piaţă. Legumele şi fructele de la ţărani, care practică agricultură durabilă, fără tot felul de prostii. Dacă ar face faţă cererii ? Cine vrea altfel de legume şi fructe, să meargă la supermarket. Să fie cu adevărat legume şi fructe de la ţărani care nu ne otrăvesc.

Pasul patru: soluţia trăznită ca să faci din samsar-ţăran fermier

Anul acesta toată lumea a aflat că au fost recolte bogate. Nu numai în câmp, ci şi la grădină şi la fructe. Dar mai ales la grădină. Şi ni s-au lamentat mai multe televiziuni că vând ţăranii la trotuar şi nimeni nu face nimic. Ca şi la începutul articolului, se poate afirma despre acest tip de prezentare a problemei, că este vorba de ipocrizie. Ştiţi că pentru a putea vinde în piaţă, este suficient să ai certificat de producător de la primărie, cu felurile de legume şi fructe pe care le aduci în piaţă (mai sunt şi altele cu ochi şi sprâncene, dar vorbim de hârtii).

Ce credem că am putea constata? Ce se produce şi ce se vinde, cantităţi şi soiurile, nu se potrivesc. De aceea avem piaţă de 7 zile din 7, pentru că certificatul de producător ascunde o minciună. Nu avem de-a face cu un fermier, ci cu un vânzător. Produce 500 de kg. de roşii, dar vinde 1000. Controlează cineva că vinde mai mult decât poate produce? Nu. Păi cum s-ar putea face asta? Cu casa de marcat. Paradoxal, dar casa de marcat ar face curăţenie, dacă ar fi o acţiune întreprinsă voluntar de ţăranii adevăraţi din piaţă. Şi impusă de autoritatea locală, pentru că este vorba de consiliul local. Şi ar putea să dea exemplu cei care vând la pieţele volante ale sindicatelor agricultorilor. Ce ziceţi? Cum să eliminăm comercianţii, intermediarii, fără să le luăm dreptul de a fi samsari?

(Sursa: Tiberiu Cazacioc, EVZ.ro, 02 sept 2011)

Pâinea neagră autentică are densitatea mai mare, nu e pufoasă, are coaja mai groasă şi mai tare şi se învecheşte mai uşor. Pâinea falsificată, adică din făina albă colorată cu malţ, e pufoasă, are coajă subţire şi rezistă o săptămână pe masa din bucătărie. Dar nu mai are calităţile adevăratei pâini negre. Mai mult, colorantul folosit e un produs sintetic, nefiind un produs biologic pur. Afacerea se rezumă astfel: toţi caută o pâine mai sănătoasă şi se păcălesc, mâncând una artificială.

Un bidon de 5 kg de colorant e vărsat în malaxor

În malaxorul de 100 kg, amestecul e preparat de brutar. Tranşa: 350 de pâini negre de 450 g fiecare. Arată ca acasă, cu o mică diferenţă: cantitatea e mare, amelioratorii pe măsură. Aşteptăm să vedem făină neagră, din aceea cu 72% cenuşă, cum ne-a explicat morarul Vasile Bunescu din Giarmata. Nici vorbă de aşa ceva. Pâinea neagră se face din făină albă şi extract de malţ, un fel de miere groasă care îi dă culoare şi aspect de “pâine ca la bunica”.

Brutarul aduce patru saci cu făină albă, îi deşartă în malaxorul de inox. Adaugă dintr-un bidon metalic “zeama” colorantă. Cinci kilograme. “E extract de malţ” vine explicaţia. Mai pune un kilogram şi jumătate de sare, trei de drojdie, 55 de litri de apă călduţă. Reglează viteza la prima treaptă de viteză, apasă pe buton şi paletele malaxorului încep să se învârtă.

Încet, făina albă devine o cocă de culoare maro închis. “Face culoare, dă coajă crocantă, e 100% natural şi nu veţi avea probleme cu el”, asigură Victor, reprezentantul de vânzări al unei companii din Târgovişte care se laudă că vinde cel mai bun extract de malţ din România. Este importat din Olanda şi costă aproape 2 euro kilogramul.

Diferenţa esenţială dintre pâinea neagră şi cea vopsită

“În mod normal, nu are avea voie să se numească pâine neagră dacă nu este făcută integral din făină neagră”, spune Aurel Popescu, preşedintele Patronatului din Industria de Morărit şi Panificaţie. Românii cumpără de la raft fără să citească eticheta. Dacă ar face-o, ar înţelege că mănâncă pâine albă vopsită. Potrivit lui Viorel Marin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit, doar o treime din pâinea neagră din piaţă este cu adevărat neagră, realizată exclusiv cu făină integrală. Restul este colorată cu tărâţe de grâu sau cu malţ sub formă de extract lichefiat.

Raţiunea pentru care brutarii păcălesc cu pâinea vine din obiceiurile de consum ale noastre: românii vor pâine neagră, pentru că ştiu de la televizor că e sănătoasă, dar o vor pufoasă şi rezistentă mai multe zile, cu coaja subţire. Aşa ceva nu se poate din făina neagră adevărată, confirmă orice morar sau inginer tehnolog de panificaţie.

În schimb, pâinea neagră autentică are un conţinut ridicat de fibre care stimulează digestia şi tranzitul intestinal, protejând colonul. Făina neagră conţine mai multă cenuşă, care îi dă această culoare, închisă, dar şi nutrienţii şi fibrele suplimentare care fac pâinea neagră preferata nutriţioniştilor.

“Dacă făina albă are 55% cenuşă, cea neagră ajunge la 72%”, spune morarul Vasile Bunescu. “Pâinea din făină neagră nu va avea niciodată volumul unei pâini normale. Estetic arată mai rău. La noi se cere pâine pufoasă. Or aceasta nu o poţi face din făină integrală”, mai spune Aurel Marin.

Şi malţul tot la diabet duce

Financiar vorbind, pâinea neagră mincinoasă este ceva mai ieftină. Pentru producerea a 350 de pâini făina neagră ar costa circa 180 de lei. 350 de pâini albe costă doar 130 de lei dar se adaugă şi preţul malţului, economia fiind de 20-30 de lei la 100 kg.

Pâinea neagră corectă ar trebui să aibă pe etichetă informaţii stricte: făină de grâu neagră, apă sare, drojdie. În schimb de cele mai multe ori, pe etichetele de pâine neagră găsim făină albă şi malţ. Gheorghe Mencinicopschi explică însă că şi malţul acesta ar trebui de fapt interzis. Consumat în exces fabvorizează apariţia diabetului, spune specialistul.

“Până acum câţiva ani pâinea neagră se colora cu caramel, care a fost interzis. Ceea ce nu se ştie este că acel caramel a fost înlocuit cu malţ, care în momentul procesării pâinii generează tot caramel”, a declarat Mencinicopschi. Potrivit specialiştilor de la Siguranţa Alimentelor, nimeni nu a investigat dacă malţul este la fel de nociv, după ce caramelul a fost interzis în 2002. “Vom cuprinde în strategia noastră de control şi o verificare a conţinutului de caramel din pâinile cu malţ”, a spus Floare Chiru, adjunctul şefului de la Siguranţa Alimentelor Timiş.

E-URILE DIN PÂINE

Pe etichete: făină de grâu şi malţ în loc de făină neagră

Pâinea comună, pe care o găsim în hypermarket sau la alimentara din colţ, este plină de E-uri. Iată o selecţie:

esteri poliglicerici ai acizilor graşi, mono şi digliceride ale acizilor graşi
Acid citric, Acid ascorbic, Acid lactic
Acetat de calciu, Diacetat de sodiu
Lecitina din soia
Propilen glicol
Glicerina
Gumă arabică
Carbonat de calciu, Propionat de calciu

Nu toate se găsesc în aceeaşi pâine, însă unele au rolul de întârzia învechirea, altele pur şi simplu să îmbunătăţească gustul pâinii.

Hipermarketurile sunt pline de pâine neagră vopsită cu malţ. Am luat de pe raft o pâine din Arad, ambalată în pungă potocalie, care are notat pe ambalaj o compoziţie formată din făină albă şi făină neagră, iar în paranteză, după aceasta din urmă, este explicată ca fiind “de malţ”. Mai încercăm o pâine, de Timişoara, una cu punga colorată galben: făina de malţ este denumită “neagră”, iar pâinea mai conţine făină de grîu şi ameliorator.

“Extractul de malţ are un gust bogat, care îi oferă pâinii o culoare naturală şi are efect de întârziere a învechirii.” Victor Sencu, distribuitor de malţ pentru pâine

(Sursa: EVZ.ro, 15 oct 2011. Multumesc Raluca Dudescu pentru link la acest articol)

Compania de biotehnologie americană Monsanto a depus o cerere pentru obţinerea brevetului pentru creşterea porcilor în 160 de ţări. Cererea se referă la anumite părţi ale codului genetic al porcului pe care cercetătorii geneticieni au decodat-o. Dacă pretenţia firmei Monsanto va fi aprobată, creşterea porcilor de către oricine ar fi posibilă doar cu acordul companiei, ceea ce ar avea efecte devastatoare asupra crescătorilor de porci şi economiei multor ţări.

Fermierii şi crescătorii de porci sunt alarmaţi, deoarece aceste gene au existat de mult timp la majoritatea porcilor. Acest film documentar, subtitrat în limba română, încearcă să demonstreze prin teste ADN şi prin mărturii ale cercetătorilor că aceasta nu este o invenţie nouă şi nu poate face obiectul unui brevet de care să beneficieze o singură companie.

Aceasta, în condiţiile în care mulţi tineri fermieri americani au căzut deja în mâinile Monsanto.

(Sursa: Filme documentare, octombrie 2011)

Pagina comericiantului acestui film: www.coreuspublishing.com/

Pagina cu fotografii de la lansare: http://www.facebook.com/media/set

Pagina de Facebook a filmului: http://www.facebook.com/Toxic.film

Din cate am gasit pe FB, producatorii sunt in negocieri cu televiziuni si cu cinematografe din Romania, pentru difuzarea filmului Toxic. Vizionare placuta (anul acesta sau viitor).

CHIMICALE

• Potrivit Institutului Naţional de Cercetare şi Securitate (INRS), Franţa consumat în 2005, 4,8 milioane de tone de substanţe chimice considerate a fi cancerigene, mutagene şi toxice asupra funcţiei de reproducere (CMR). Timp de zece substanţe, consumul a depăşit 100 000 de tone pe an.
• Cantitatea de substanţă chimică produsă în lume a crescut de la 1 milion de tone la sfârşitul al doilea război mondial, la 400 milioane de tone anual.
• Din cele 100.000 de produse chimice comercializate din 1945 doar 3% au fost testate, iar 935 au fost evaluate de către Agenţia Internaţională de Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC).

PESTICIDE

• Potrivit OMS, în fiecare an de la 1 la 3 milioane de persoane sunt victime ale intoxicaţiei acute cu pesticide şi mai mult de 200.000 mor.
• Franţa este primul utilizator European de pesticide, cu un consum anual de aproximativ 80 000 de tone.
• Până în prezent, MSA a acordat statutul de boli profesionale în agricultorilor treizeci pacienţi, inclusiv 10 pentru boala Parkinson. Cancerele pot fi recunoscute ca o boală profesională sunt cazurile de cancer al sistemului limfatic (leucemie, limfom), myelomas, cancer la creier, prostata piele, ficat şi pancreas.
• Piaţă anuale de pesticide este de 25 miliarde de euro.

CANCERUL

• De la INSERM, Franţa, rata de incidenţă a cancerului a crescut cu 63% între 1980 şi 2000. Luând în considerare schimbările demografice (creşterea şi îmbătrânirea populaţiei franceze), creşterea ratei de incidenţă din anul 1980 este estimată la 35% la bărbaţi şi 43% la femei. Cancerul de prostata este cea mai frecventa dintre toate cazurile de cancer si una a caror incidenta a crescut cel mai mult între 1980 şi 2005 (6,3%). Creştere anuală a acestuia este chiar mai pronunţată între 2000 şi 2005 (8,5%). Cancerul de san ramane cel mai frecvent cancer la femei, cu 2,4% pe an între 1980 şi 2005.
• Cancerul este în prezent în ţara noastră criminalul cel mai mare la secundă, după bolile cardiovasculare şi primii oameni. Rata mortalităţii de cancer a crescut cu 262% între 1950 şi 1988, şi 20% între 1980 şi 2000. Procentul de decese a crescut de la 3,5% in 1906 la 7% în 1920, iar aproape 30% în 2000. Astăzi un om pe 3 şi 1 din 4 femei mor din cauza cancerului, în Franţa.
• Potrivit OMS, în copii European (0-14 ani), rata de creştere a incidenţei cancerului a fost de 1% pe an pe parcursul ultimelor trei decenii, şi 1,5% pentru + adolescenţi (15-19 ani).
• Potrivit OMS, 10% din cazurile de cancer sunt cauzate de expunerea profesională. În fiecare an în Franţa, de la 11 000 la 23 000 de cazuri noi de cancer sunt atribuite condiţiilor de muncă.
• Explozia a afectat in special tipuri de cancer “de ţări.” Cu toate acestea în ţările în curs de dezvoltare precum India, impactul dintre cele douăzeci de tipuri de cancer cele mai comune in Occident este de 10 la 30 de ori mai mici.

REGLEMENTARE

• DZA (doza zilnică admisă) este cantitatea de aditivi alimentari care pot fi ingerate de zi cu zi, şi pe parcursul unei vieţi fără riscuri. Acesta se calculează de la NOAEL (NOAEL observată), împărţit la un factor de siguranţă de 100. Acesta este exprimat în mg de produs / zi / greutate corporală.
• LMR (limita maximă a reziduurilor) este reziduul de reziduuri de pesticide pe un produs alimentar.
• DZA şi de CMR sunt stabilite de Codex Alimentarius (organismul care depinde de FAO şi OMS) cu privire la recomandările Comitetului de experţi mixt pentru aditivi alimentari (CMEAA), şi, de asemenea, de către Comitetul mixt privind reziduurile de (JMPR). Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) stabileşte ADI proprii şi CMR.
• În Europa, unele molecule sunt permise 400 şi 140 000 de tone sunt pulverizate în fiecare an. Fiecare are o DZA de pesticide şi CMR pentru fiecare categorie de produse agricole. Nu a fost până în iunie 2009, EFSA a publicat primul său raport anual privind reziduurile de pesticide.
• 75 000 produse alimentare au fost luate din 27 de ţări ale Uniunii Europene. Un total de 354 pesticide au fost detectate în fructe şi legume şi 72 de pe cereale. Într-un sfert din mostre au fost găsite reziduuri de pesticide din două.

Aditivii alimentari

• 300 aditivii alimentari permişi în prezent în Europa.
• Aspartamul este un îndulcitor artificial, găsite în produsele de consum de cel puţin 6000 (nume de cod: E 951). Sa DZA de 40 mg / kg.

MATERIALE PLASTICE ALIMENTARE

• Fiecare foloseşte europene, în medie, 92 kg de plastic pe an. 40% provine din ambalajele produselor alimentare.
• Anuală de producţie de bisfenol A (BPA) este de 3 milioane de tone. ADI A Bisfenol a fost stabilit la 0,05 mg per kilogram de greutate corporală.
• Timp de 10 ani, sute de studii au fost publicate arată efectele BPA la doze foarte mici, uneori de 5000 de ori mai mic decât DZA.
• În raportul său al patrulea “biomonitorizarea” (2009), Center for Disease Control din Atlanta (CDC) a descoperit urme de 212 substanţe chimice în sânge şi urină de americani testate în 2400, a condus bisfenol A şi multe pesticide.

(Sursa de documentare: ARTE TV, http://www.arte.tv/fr/3673748,CmC=3676306.html)

www.arte.tv/notre-poison-quotidien

Pesticidele

Aspartam

Bisphénol A

Mai puteti urmari interviuri cu realizatoarea Marie-Monique Robin, la adresa http://www.arte.tv/fr/Comprendre-le-monde/3677910.html.

În rândurile de mai jos veți găsi detalii despre cărțile lui, dar și câteva trucuri legate de alimentație.

Andreea Chebac: Anul trecut, în 2010, cartea dumneavoastră „Și noi ce mai mâncăm?” a fost cea mai vândută cartea a anului. Cum v-a influențat asta? Ați primit mai multe oferte de a vi se publica cărțile după?

Gheorghe Mencinicopschi: Nu. În primul rând a fost o surpriză plăcută și nu atât prin faptul că a fost cea mai vândută carte. Pentru mine a fost un semnal clar că românii au început să dea importanță mâncării conștientizând legătura foarte directă dintre aliment și sănătate. A fost cea mai vândută, dar și cea mai furată carte din librării. A apărut și un astfel de top și când au încercat să afle de ce se fură cartea, unii au spus că o fură pentru că n-au bani, dar doresc să afle ce scrie în ea, iar alții au spus: „Pentru că se cere, o fur ca s-o vând.”

AC: Cărțile dumneavoastră au fost primite cu mai mult interes după ce a apărut trendul mâncatului sănătos?

GM: Nu, eu cred că românii au început să conștientizeze totuți că una dintre cele mai importante relații cu sănătatea lor este mâncarea. Până acum ei au fost încântați că au venit tot felul de alimente din afară după o perioadă de penurie. Dar vreau să vă spun că, fără nici un fel de nostalgie, înainte de 89 alimentele erau mult mai sănătoase. Deși pare incredibil, așa este. Ca dovadă că alimentele noastre se duceau la export și erau foarte, foarte apreciate și de aia nu prea se găseau în țară.

AC: Ați scris inițial lucrări științifice, după care ați început să scrieți lucrări de pupularizare; ce v-a determinat să faceți asta?

GM: M-a determinat să scriu aceste cărți tocmai ideea de a-l conștientiza și de a-i da un instrument practic cumpărătorului pentru a-și putea alege după criterii adevărate alimentele sănătoase. Pentru că altfel el rămâne tot mereu cantonat în zona capcanelor, în zona publicitară. Zonă care din păcate nu promovează adevărata calitate a alimentelor. Ați observat și dumneavoastră: reclamele la alimente nu-ți spun că un aliment este sănătos, ci întotdeauna apelează la o parte emoțională. Asociază alimentul cu peisaje frumoase, cu tineri frumoși, cu câștiguri, cu orice altceva decât calitatea intrinsecă a alimentului.

Am spus în cărți adevăruri crude și de multe ori incredibile, pentru că consumatorul crede că în momentul în care un aliment se află pe raft, el se află pe raft pentru că e sigur. Din păcate nu este chiar așa. Sunt prea multe aliment care aflându-se pe raft, din punct de vedere al impactului lor cu sănătatea, nu sunt sigure și mai mult, în timp ne îmbolnăvesc.

AC: Pentru cărțile dumneavoastră de popularizare, în care trebuie să fiți mai simplu în exprimare, simțiți că trebuie să utilizați și un anume talent?

GM: Este nevoie de talent. Talentul știi de unde vine? Atunci când vrei să scrii despre ceva, sau să înveți pe cineva despre ceva, trebui tu mai înainte să fi înțeles bine fenomenul acela pe care vrei să-l explici altuia. Eu tot ceea ce am scris, am scris doar dacă am înțeles mecanismele respectivului fenomen și în felul acesta cred eu că am reuși să îi fac și pe cei care mă citesc sau mă ascultă să înțeleagă ceea ce au am înțeles.

AC: Ați avut vreodată tentația să scrieți și altceva în afară de lucrări de specialitate?

GM: N-am avut timp să am tentația să scriu poezii sau mai știu eu ce. M-am păstrat la domeniul meu și domeniul acesta are un specific: citind foarte mult poți să faci niște conexiuni ascunse despre anumite fenomene și în felul acesta chiar să descoperi. De fapt, știți cum a definit cineva descoperirea științifică: „A vedea ceea ce toți văd, dar a gândi despre ceea ce văd toți cum nu a mai gândit nimeni până la tine”. Munca asta este pasionantă și în același timp absorbantă de timp; nu știi când trece timpul. Uneori s-a întâmplat să mă trezesc și dimineața lucrând, senzația subiectivă fiind că a trecut o oră.

AC: Când vă gândiți la publicul cărților dumneavoastră, vă gândiți la un public deja interesat să aibă o viață sănătoasă, sau la un public căruia puteți să-i deschideți ochii?

GM: Și la unii și la alții. Pentru că de mult ori spun că astăzi scapă cine știe, cine înțelege și cine poate face conexiuni ascunse. Pentru că viața noastră, dacă vreți, este o înșiruire de capcane, dar dacă nu căutăm să ne informăm, să știm, vom cădea tot timpul în aceste capcane. Chiar cred că factorul de selecție majoră astăzi în populația umană este acest comportament de tip scapă cine știe, cine se informează. Cine poate să evite capcanele vieții, inclusiv cele oferite de alimente.

AC: Știu că v-ați asociat numele cu anumite mărci de alimente, puteți garanta pentru ele?

GM: Întotdeauna când am acceptat ca într-o carte scrisă de mine să apară reclame, am fost foarte atent și am impus numai alimente care sunt sănătoase. Și niciodată nu m-am asociat în a promova un aliment pe care eu l-am considerat că nu ar fi tocmai sănătos.

AC: Dacă ar fi să rezumăm toate informațiile pe care le aveți în trei sfaturi practice pentru o alimentație sănătoasă, care ar fi acestea?

GM: Eu zic că primul ar fi să conștientizăm de-adevăratelea că suntem ceea ce mâncăm, adică să acordăm maximă importanță alimentelor pe care le băgăm în gură pentru că de ele, în cea mai mare măsură, depinde sănătatea noastră. Să citim eticheta unui aliment, dacă nu știm ce sunt substanțele pe care le conține, ne informăm și cumpărăm doar în cunoștiință de cauză.

Sigur, ar fi bine să ne revizuim și stilul de viață, adică este foarte impornant să avem măcar trei mese pe zi, să nu mâncăm între mese, între mese ar fi bine să mâncăm fructe și legume crude, oricâte dorim și ,sigur, să bem apă.

AC: Obiceiul de a ronțăi ceva în timpul lecturii este sănătos?

GM: Este nesănătos! Actul de a mânca este un act profund neuro-hormonal, adică mai întâi mâncăm mâncarea cu creerul. Evident că în timp ce mâncăm trebuie să ne concentrăm numai la a mânca, să percepem aromele, savoarea, textura. Nu trebuie să vorbim, nu trebuie să privim la televizor, nu trebuie să citim. Ar trebui niciodată să nu ne așezăm la masă dacă suntem obosiți, dacă suntem nervoși, dacă suntem înfrigurați pentru că mâncarea, și cea mai bună, ne va cădea ca bolovanii.

AC: Care este greșeala esențială pe care o facem în alimentație?

GM: Nu vă lăsați cumpriși de mrejele confortului! Bolile civilizației moderne sunt și boli generate de un confort morbid. În sensul în care nu mai vrem nici să urcăm scările – dacă se strică liftul e maaaare tregedie. Și ne-am dat pe mâna procesatorilor – pentru că am devenit prea comozi, nu mai vrem să ne preparăm deloc mâncarea. Ne găsim mereu scuze că n-avem timp și mâncăm pe stradă, mâncăm uitându-ne la televizor, mâncăm și tot mâncăm și tot mâncăm, nu știm ce mâncăm și până la urmă, evident, ne îmbolnăvim. Suntem tributari dragostei noastre morbide pentru un confort excesiv. Uneori ne e o lene de ne doare, cum spune melodia aceea.

AC: Și dacă ar fi să ne dezvăluiți din secretele dumneavoastră pentru a avea o viață echilibrată și sănătoasă?

GM: Este foarte simplu: din 1972, când am intrat în câmpul muncii, am cam aceeași schemă a activității cotidiene. Mă trezesc la 5 de dimineața, mă culc la 10 seara. Mănânc foarte bine dimineața, sunt atent să mă hidratez cu apă, nu consum alcool în exces – foarte rar și numai câte un pahar de vin de foarte bună calitate, natural. De câte ori am ocazia fac și mișcare, nu merg la sală, dar ați văzut câte scări am de urcat aici la Institut, niciodată nu folosesc liftul. Nu fumez, n-am fumat niciodată. Din când în când beau și o cafea de bună calitate, dar de regulă beau ceai verde neîndulcit, mănânc alimente pe care mi le prepar acasă. În general nu mănânc în restaurante și alimente procesate. Mănânc fructele, legumele mai ales atunci când apar în sezon.

(Andreea Chebac, bookblog.ro, 28 septembrie 2011)

Actualizare 6 octombrie: Intr-adevar, filmul a fost sters de pe vimeo.com, deci nu mai ramane decat sa il cautam in alta parte. Nici raspunsul de la API-ul de la vimeo nu ne da indicii despre film. Citeste urmarea acestui articol in “Dupa lansarea filmului Toxic, acesta dispare de pe Internet”

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, apare într-un documentar despre nutriţie, intitulat “Toxic”. Filmul îşi propune să dezvăluie, într-o viziune nonconformistă, adevărul despre alimentele pe care le mâncăm zilnic.

“‘Toxic’ nu este un film despre cum ar trebui să arate regimul nostru alimentar. Este un documentar în care este prezentată realitatea nutriţională în care trăim. În film sunt prezentate informaţii despre agricultură, horticultură, zootehnie. ‘Toxic’ ne arată povestea alimentelor pe care le iubim din momentul în care sunt cultivate şi până ajung pe masa noastră, înainte de a o mânca”, a declarat pentru gândul medicul nutriţionist.

Potrivit acestuia, documentarul doreşte să spună adevărul despre alimentele de astăzi şi despre industria alimentară.

Alături de prof. dr. Mencinicopschi, în film mai apar Oreste Teodorescu, dr. Ing Sorin C. Chiru – directorul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov, dr. Cristina Bogdan – medic naturopat, Bora Cokyapici – bucătar şi Silviu Socol – manager general al unei companii de produse naturiste.

Filmul durează 80 de minute şi este regizat de Andrei Sota.

(Sursa: gândul.info)