Nu este o gluma: dacă va orientati spre o alimentatie sanatoasa, sunteti “bolnavi mintal” şi, probabil, aveti nevoie de un fel de tratament chimic care implică puternice medicamente psihotrope.

Ziarul Guardian relateaza ca “fixatia pentru o alimentaţie sănătoasă poate fi un semn de tulburare psihică gravă” şi merge pana la a pretinde ca această boală “este numita orthorexia nervosa- care înseamna, din latina , nervozitate generata de obsesia hranirii corecte. ”

Dar ei nu pot s-o numeasca doar “tulburare nervoasa a alimentaţiei sănătoase”, pentru că nu suna suficient de stiintific. Astfel o traduc în limba latină , pentru ca sună mai inteligent (chiar daca nu este). Pe acelasi sistem au aparut si numele altor boli; medicii le descriu simptomele si apoi le traduc in latina –osteoporosis/ osteoporoza înseamnă “oase cu găuri în ele”.

Revenind la aceasta boala fabricata- “orthorexia” , The Guardian continua: “Orthorexicii au de obicei reguli rigide în privinta alimentatiei. Refuzul de a se atinge de zahăr, sare, cafeina, alcoolul, grâu, gluten, drojdie, soia, porumb şi produse lactate alimente este doar începutul unor restricţii din dieta lor. Orice alimente care au venit în contact cu pesticide, erbicide sau care conţin aditivi artificiali, de asemenea, sunt excluse. ”

In concluzie, omul care încearcă să evite produse chimice, produse lactate, soia si zahar are probleme de sănătate mintală? Se pare ca da, conform acestor experţi. Dacă aveti grijă sa evitati pesticidele, ierbicidele şi ingrediente modificate genetic, cum ar fi soia şi zahărul, este ceva in neregula!

Dar ati observat ca hranirea cu junk food [hrana nesanatoasa] se presupune a fi “normala”? Dacă mâncaţi alimente prelucrate si pline de chimicale sintetice, asta e un semn bun de sanatate mintala. Bolnavii mintali sunt cei care aleg alimente organice, naturale.
The Guardian merge chiar la extrem spunand ca: “obsesia privind alimentele ” bune “şi ” rele ” poate face ca ortorexicii sa ajunga subnutriţi.”

Fiţi atenti cata lipsa de logica este în aceste afirmatii! Cei care consuma alimente “bune” pot ajunge la malnutriţie! Despre alimentele nesănătoase se presupune ca furnizeaza, probabil, toate elementele nutritive de care aveţi nevoie. Nu e de mirare de oameni sunt atât de bolnavi azi: mass-media centrala le spune că, consumul de alimente sănătatoase este o tulburare mentală care va cauza malnutriţia!

Poate vă întrebati de ce ii ataca pe cei ce prefera sa manance sănătos.. Oameni ca Dr. Gabriel Cousens pot să vă spuna de ce: Pentru ca un nivel crescut de conştientizare mintala si spirituala este posibilă numai cu ajutorul unei diete sanatoase, cu alimente naturale.

Hranirea cu alimente nesanatoase te indobitoceste si te face usor de controlat si supus. Literalmente se joaca cu mintea ta, iti sunt amortite simturile cu MSG, aspartam şi extract de drojdie. Oamenii care subzistă pe produse alimentare nesanatoase- junk food- sunt docili şi îşi pierd rapid capacitatea de a gândi pentru ei înşişi. Ei cred tot ceea ce se spune la TV sau ce spun cei în poziţii de aparenta autoritate, nu le pun acţiunile la indoiala si nici nu vad ce se întâmplă cu adevărat în lumea din jurul lor.

În contrast cu acestia, oamenii care mananca alimente sanatoase- cu toate elementele nutritive încă intacte, care întăresc sănătatea – încep să-si trezească mintea şi spiritul. In timp, ei încep să pună în discuţie lumea din jurul lor şi sa fie preocupati de subiecte cum ar fi comunitatea, natura, etica, filosofia şi imaginea de ansamblu a lucrurilor care se intampla in lume. Ei devin “conştienti” şi pot începe sa vada realitatea.

Acesta, desigur, este un pericol imens pentru cei care conduc societatea noastra bazata pe consum deoarece consumul e bazat si alimentat de ignoranţă combinată cu sugestibilitate.

Pentru ca oamenii să cumpere orbeşte alimente, medicamente, asigurări de sănătate şi bunuri de larg consum, e nevoie ca funcţiile superioare ale creierului lor sa fie amortite, blocate. Preparatele nesanatoase, pline de substanţe chimice toxice reusesc sa faca asta cu succes.

De ce credeti ca alimentele procesate rămân in componenta de baza a meselor oferite in scolile publice, spitale şi închisori? Aceste alimente dezactiveaza constiinta şi ii mentine pe oamenii axati pe tot ce se serveste: TV, violenţa, frica, sport, sex şi aşa mai departe.

Dar viaţa ca zombie este, într-un fel, destul de “normala” în societatea de astăzi, deoarece atât de mulţi oameni o traiesc.

Dacă doriţi să fiti creativi si sa urmaţi exemplul experţilor în domeniul sănătăţii, care continua sa inventeze noi boli şi afecţiuni fictive, verificati popularul meu motor de cautare a bolilor inventate, unde va puteti inventa propria dvs. boala cu un simplu clic de buton! Il veţi găsi la:
http://www.naturaln ews.com/disease- mongering- engine.asp

Preluare de pe http://www.infowars.com

(Sursa: Altermedia, 08/07/2010)

„Superior Taste Award” este o competiţie anuală la care pot parti­cipa produse alimentare şi băuturi din întreaga lume. Organizator este International Taste and Quality Institute, o instituţie de prestigiu, cu sediul la Bruxelles. Din juriu fac parte bucătari care conduc restaurante foarte bine cotate în Ghidul Michelin şi somelieri de renume. Aceştia pun note produselor având în vedere cinci aspecte: gustul, mirosul, prima impresie, viziune şi gustul rămas după deglutiţie.

Magiunul natural de pru­ne Topoloveni a primit un punctaj total de aproape 80 de puncte, confirmând şi la nivel internaţional că este un produs de calitate. Degustarea a fost făcută în orb, astfel că nici unul dintre membrii juriului nu a ştiut despre ce produs este vorba.

Bucătarii au avut ei înşişi de trecut teste foarte grele înainte de a intra în acest juriu. Faptul că restaurantele la care ei lucrează sunt cotate cu una, două sau trei stele Michelin se traduce prin faptul că modul în care îşi tratează clienţii este aproape de perfecţiune. De aceea, ei au experienţa necesară pentru a recunoaşte un produs de calitate. Şi acest lucru nu a fost uşor, pentru că au trebuit să ia în calcul nu numai gustul produsului ca atare, ci şi modul în care acesta se combină cu alte alimente.

Fiecare participant a trebuit să specifice combinaţiile posibile în care se consumă alimentul, dar şi detalii legate de temperatura de păstrare, modul de ambalare şi ingredienele principale. Un punct forte al magiu­nului natural de prune Topoloveni l-a reprezentat faptul că nu conţine aditivi alimentari, având şi certificate doveditoare de la Laboratorul LAREX şi de la Institutul de Cercetări Alimentare.

De asemenea, a fost luat în considerare şi faptul că are numeroase beneficii asupra sănătăţii, printre care conţinutul ridicat de fibre, posibilitatea de a fi consumat de diabetici şi bebeluşi chiar din momentul începerii diversificării, cantitatea mare de antioxidanţi, de seleniu, potasiu şi alte minerale şi vita­mine care ajută organismul să lucreze la cote maxime.

De altfel, cel mai mare punctaj a fost obţinut la viziune, ceea ce înseamnă că juraţii au apreciat în mod deosebit faptul că producătorul a ţinut cont nu numai de caracteristicile legate de gust şi aspect, transformând ma­giunul într-un aliment funcţional.

Magiunul natural de prune Topoloveni este primul aliment românesc medaliat de Internatio­nal Taste and Quality Institute. La ediţiile precedente, România s-a remarcat cu apă minerală, bere şi votcă de ca­litate. Cu toate acestea, sunt foarte puţine mărci româneşti care se pot lăuda cu sigla „Superior Taste Award” pe etichetă. Sunt ţări care au în mod constant peste 10 produse medaliate. Japonia este ţara către care se îndreaptă cele mai multe distincţii. În ultimii trei ani, numele României s-a auzit strigat de 19 ori, însă sunt ţări, cum ar fi Pakistan, care numai anul acesta au avut 14 produse medaliate.

(Jurnalul National, 19/05/2010)

Raportul prezentat luna aceasta de EFSA a arătat că anumite categorii de produse se înscriu în trendul de descreştere a cantităţii de acrilamidă: cartofii prăjiţi, pâinea, biscuiţii, musli.
De partea cealaltă, s-a constatat că în 2008 nivelul periculoasei substanţe a crescut în produsele de tip chips, în cafea şi substitutele acesteia pe bază de cicoare. Toate aceste produse sunt consumate în mod constant, de aceea există o preocupare atât de mare la nivel european pentru reducerea cantităţii de acrilamidă apărută în procesul de producţie.

Acrilamida este o substanţă toxică, cu puternic potenţial cancerigen, care se formează atunci când alimente care conţin amidon sunt prăjite în grăsimi vegetale, la temperaturi înalte.

De aceea, încă din 2006, EFSA încearcă printr-o serie de măsuri menite să îi convingă pe producători să folosească tehnologii care să reducă apariţia acrilamidei. În acest sens au fost realizate o serie de ghiduri pentru ca aceia din industrie să aibă toate materialele necesare.

Singurele produse pentru care nu s-a găsit o soluţie sunt cafeaua şi substitutele ei. Mai mult, s-a observat că de la an la an, cantitatea de acrilamidă creşte, semn că pentru producători nu există nici o preocupare în acest sens.

Studiul realizat de EFSA va continua şi în anii viitori, dorinţa Autorităţii Europene fiind de reducere a nivelului de acrilamidă în toate produsele alimentare, pentru a evita probleme de sănătate la nivelul UE. Primul studiu legat de acrilamidă a fost realizat în 2002, pe cobai, iar rezultatele au arătat că are potenţial cancerigen foarte ridicat, dar şi genotoxic, ducând la distrugerea materialului genetic al celulelor.

(Cristina Andreea Calin, Jurnalul National, 25/05/2010)

ADITIVI ALIMENTARI

Ce este aditivul alimentar?
Aditivii utilizati în prezent la fabricarea alimentelor sunt cei prevăzuţi în Ordinul comun
438/295/2002 pentru aprobarea Normelor privind aditivii alimentari destinaţi utilizării în
produsele alimentare pentru consum uman, cu modificările şi completările ulterioare, unde
sunt stabilite grupele de aditivi functie de rolul principal pe care îl îndeplinesc în produs.
În sensul normelor menţionate prin “aditivi alimentari” se înţelege orice substanţă care în
mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient
alimentar caracteristic, având sau nu o valoare nutritivă, prin a cărei adăugare intenţionată
la produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare,
prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea
produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi sau prin derivaţii săi, direct sau
indirect, o componentă a acestor produse alimentare.

De ce sunt folositi aditivii alimentari ?
Aditivii alimentari au un rol important la fabricarea pe cale industrială a produselor
alimentare. în scopul usurării proceselor de fabricaţie, ambalare, depozitare şi transport,
ameliorării calităţii de conservare şi stabilitate a produselor cu efectul creşterii eficientei
economice, a producţiei, conservării valorii nutritive şi imbunătăţirii caracteristicilor
senzoriale ale produselor alimentare.

Utilizarea aditivilor alimentari poate fi luată în considerare numai dacă se demonstrează că
utilizarea propusă a aditivului comportă avantaje demonstrabile în beneficiul
consumatorului, adică, trebuie făcută dovada pentru care se menţionează în mod regulat
cuvântul “necesitate”. Utilizarea aditivilor alimentari trebuie să servească unuia sau mai
multor din următoarele obiective:
(a) să conserve calitatea nutritivă a produsului alimentar; o diminuare deliberată a calităţii
nutritive a produsului alimentar se justifică numai dacă produsul alimentar nu constituie un
element important într-un regim normal, sau dacă aditivul este necesar pentru producerea
alimentelor destinate grupurilor de consumatori cu necesităţi nutriţionale speciale;
(b) să asigure ingredientele sau constituenţii necesari pentru produsele alimentare
fabricate, destinate grupelor de consumatori cu necesităţi nutriţionale speciale;
(c) să îmbunătăţească conservarea sau stabilitatea unui aliment sau să-i îmbunătăţească
proprietăţile organoleptice, cu condiţia de a nu altera natura, substanţa sau calitatea
alimentului pentru a înşela consumatorul;
(d) să ajute la fabricarea, prelucrarea, prepararea, tratamentul, ambalarea, transportul sau
depozitarea alimentelor, cu condiţia ca aditivul să nu fie folosit pentru a ascunde efectele
utilizării materiilor prime defectuoase sau a metodelor indezirabile (inclusiv neigienice) pe
parcursul oricăreia din aceste activităţi.
Care sunt categoriile de aditivi?
Aditivii sunt împărtiti în grupe functie de rolul pe care îl au la fabricarea produsului
alimentar, de exemplu: conservanti care au rol în favorizarea păstrării produselor
alimentare un timp mai îndelungat, evitând alterarea acestora; antioxidanţi care previn
alterarea prin râncezire a grăsimilor din produsele alimentare, coloranţi care sunt folosiţi
la îmbunătăţirea aspectului produselor alimentare, emulsificatori şi stabilizatori care
ajută la formarea unor amestecuri stabile ,care în mod normal nu ar fi posibil, precum
amestecarea apei cu ulei; antiaglomeranti care previn sedimentarea unor ingrediente;
agenţi de afânare care sunt folosiţi în brutărie pentru “ creşterea produselor de brutărie”;

CATEGORII DE ADITIVI ALIMENTARI
Colorant
Conservant
Antioxidant
Emulgator
Sare de topire
Agent de îngroşare
Gelifiant
Stabilizator
Potenţiator de arome
Acidifiant
Corector de aciditate
Antiaglomerant
Amidon modificat
Îndulcitor
Agent de afânare
Antispumant
Agent de glazurare
Ameliorator de făină
Agent de întărire
Agent de umezire
Agent de sechestrare (de blocare)
Enzime
Agent de încărcare
Gaz propulsor şi gaz de ambalare
Aditivii alimentari – posibilităţi şi limite în utilizare
Ordinul 438/295/2002 contine lista aditivilor alimentari admisi pentru a fi utilizaţi la
fabricarea produselor alimentare destinate consumului uman .
Aditivii alimentari, precum “ acidul tartric”, “ clorura de potasiu”, “ lecitine”, “ acid acetic”, “
pectine” etc fac parte din grupa aditivilor “ general autorizaţi”, care pot fi utilizaţi la
fabricarea produselor alimentare pe baza principiului “quantum satis” .
Principiul “ quantum satis” arată faptul că nu este stabilit un nivel maxim, aditivii fiind
utilizaţi în conformitate cu bunele practici de fabricaţie, la un nivel care să nu depăşească
necesarul pentru obţinerea efectului dorit şi cu condiţia să nu inducă în eroare
consumatorul. Acest principiu nu este valabil în cazul unor produse alimentare menţionate
de ordin, precum : produse alimentare neprelucrate , miere, unt, zaharuri etc.
Pentru o serie de aditivi alimentari sunt stabilite limite maxime admise în produsele
alimentare, dintre care exemplificăm : pentru produsele “muştar” si “ icre de peşte” este
admis un continut maxim de coloranti de 300 mg/kg, pentru vinuri aromatizate , băuturi
aromatizate pe bază de vin şi cocktail-uri aromate din produse viti-vinicole este admis un
continut maxim de coloranţi de 200 mg/l, iar pentru produsele de cofetărie un conţinut
maxim de coloranţi de 300 mg/kg.
Utilizarea conservanţilor alimentari este admisă în cazul “ gemurilor, jeleurilor,
marmeladelor si al altor produse similare cu un număr scăzut de calorii sau fără zahăr şi
altor paste tartinabile pe bază de fructe “ în limita maximă de 500 mg/kg Ba ( benzoaţi) sau
1000 mg/kg Sa+Ba ( sorbaţi + benzoaţi), iar în cazul preparatelor din carne este admisă o
limită maximă de 100 mg/kg nitrit de sodiu;

Produsele alimentare pentru care nu este autorizată utilizarea coloranţilor sunt
mentionate în:
LISTA CU PRODUSELE ALIMENTARE PENTRU CARE NU SUNT AUTORIZAŢI COLORANŢII
1. Produse alimentare neprelucrate.
2. Toate apele îmbuteliate sau ambalate.
3. Lapte, semi-degresat şi degresat, pasteurizat sau sterilizat (inclusiv sterilizare prin
procedeul UHT) (nearomat)
4. Lapte cu ciocolată
5. Lapte fermentat (nearomat)
6. Lapte conservat (nearomat) conform legislaţiei în vigoare
7. Lapte bătut şi zară (nearomate)
8. Smântână şi smântână praf (nearomată)
9. Uleiuri şi grăsimi de origine animală sau vegetală
10. Ouă şi produse pe bază de ouă conform legislaţiei în vigoare
11. Făină şi alte produse de morărit, amidon şi feculă
12. Pâine şi produse similare
13. Paste alimentare şi gnocchi
14. Zahăr, inclusiv toate mono- şi dizaharidele
15. Pastă şi conserve de tomate
16. Sosuri pe bază de tomate
17. Suc şi nectar de fructe conform legislaţiei în vigoare şi suc de legume
18. Fructe, legume (inclusiv cartofi) şi ciuperci, în conservă sau deshidratate; fructe,
legume (inclusiv cartofi) şi ciuperci, prelucrate
19. Gemuri extra, jeleuri extra şi piure de castane conform legislaţiei în vigoare; cremă de
prune uscate
20. Peşte, moluşte şi crustacee, carne, păsări, vânat, precum şi preparate din acestea,
exclusiv mese preparate conţinând aceste ingrediente
21. Produse din cacao şi componente de ciocolată în produsele pe bază de ciocolată
conform legislaţiei în vigoare
22. Cafea prăjită, ceai, cicoare; extracte din ceai şi cicoare; preparate din ceai, plante,
fructe şi cereale pentru infuzie, precum şi amestecuri şi preparate instant din aceste
produse
23. Sare, substituenţi de sare, condimente şi amestecuri de condimente
24. Vin şi alte produse conform legislaţiei în vigoare
25. Korn, Kornbrand, băuturi spirtoase din fructe, ţuică din fructe, Ouzo, Grappa, Tsikoudia
de Creta, Tsipouro de Macedonia, Tsipouro de Thessalia, Tsipouro de Tyrnavos, Eau-de-vie de marc marque
naţionale luxembourgeoise, eau de vie de seigle marque naţionale luxembourgeoise,
London gin, conform legislaţiei în vigoare
26. Sambuca, Maraschino şi Mistra conform legislaţiei în vigoare
27. Sangria, Clarea şi Zurra conform legislaţiei în vigoare
28. Oţet de vin
29. Alimente pentru sugari şi copii mici conform legislaţiei în vigoare, inclusiv alimente pentru sugari şi copii mici cu sănătate precară
30. Miere
31. Malţ şi produse din malţ
32. Brânză maturată şi nematurată (nearomată)
33. Unt pe bază de lapte de oaie şi capră
Ordinul 438/295/2002 mai cuprinde lista produselor alimentare la fabricarea cărora este
admisă utilizarea unui număr limitat de aditivi din lista aditivilor general autorizaţi, dintre
care exemplificăm : la fabricarea nectarurilor este admisă utilizarea acidului citric şi a
acidului lactic în proportii de max 5 g/l, la fabricarea gemului extra si jeleului extra se
admite utilizarea pectinei în proportie « quantum satis » , la prelucrarea orezului de
preparat rapid se admite utilizarea « mono si digliceride ale acizilor graşi şi esteri acetici ai
mono şi digliceridelor cu acizi graşi în proportie « quantum satis »,iar la Uleiul de măsline
rafinat, inclusiv uleiul de turtă de măsline se admite utilizarea alfa-tocoferol în proportie
maximă de 200 mg/l etc ;
Ordinul 438/295/2002 stabileste că prezenţa unui îndulcitor este autorizată, într-o serie de
cazuri, dintre care exemplificăm :
- în produsele alimentare compuse fără adaos de zahăr sau cu valoare energetică redusă;
- în produsele alimentare dietetice compuse destinate unui regim hipocaloric;
Cum se recunosc aditivii în produsele alimentare?
In conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr 106/2002, privind etichetarea
alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ armonizat cu legislaţia
europeană, înscrierea aditivilor se face prin menţionarea denumirii categoriei urmată de
numele specific sau codul numeric al Uniunii Europene , ex: acidifiant: acid citric sau
acidifiant: E 330, colorant: E 142 sau colorant: verde S etc;
Conform literaturii de specialitate codurile numerice precedate de litera “E” specificate
pe produsele alimentare indică faptul că aditivii sunt testati şi acceptati de către
Uniunea Europeană acestia neprezentănd pericol pentru sănătatea omului ( dacă
sunt utilizaţi în proporţiile recomandate de specialişti).
Pentru alimentele ce conţin unul sau mai mulţi îndulcitori autorizaţi denumirea sub care se
vinde produsul trebuie să contină sintagma “ cu îndulcitori”.
Produsele alimentare care contin îndulcitorul “ aspartam” trebuie să aibă înscrisă pe
etichetă menţiunea “ conţine o sursă de fenilalanină”, iar în cazul produselor alimentare
care conţin mai mult de 10% polioli menţiunea “ consumul în exces poate produce efecte
laxative”.

(Asociatia Drepturilor Consumatorilor Din Romania, Telefon : 0314 32 94 38, aprilie 2010)

Măcinarea grâului scade calitatea nutritivă a produsului

Pâinea integrală conţine tărâţe, celuloză, vitamine, săruri minerale şi are un aport caloric redus, fapt ce ajută la păstrarea siluetei. Medicii nutriţionişti spun că pâinea albă conţine de trei ori mai puţine vitamine şi oligoelemente, iar magneziu, calciu şi fosfor – de cinci ori mai puţin – decât pâinea integrală.

Procesul tehnologic de măcinare a grâului scade calitatea nutritivă a pâinii. Astfel, în făina albă mai rămân mici cantităţi de vitamina B1, acid pantoenic, acid folic, fier, cupru, zinc şi magneziu.

Legea permite folosirea unei serii întregi de aditivi alimentari, chiar dacă ei nu sunt benefici pentru sănătate. Astfel, oxidanţii sunt folosiţi în prelucrarea pâinii pentru modificarea elasticităţii glutenului, susţine prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, dând ca exemplu bromatul de potasiu – E 924 – care duce la apariţia senzaţiei de greaţă, vărsături, diaree sau apariţia diverselor dureri, odată ce este ingerat.

“Cisteina, glutationul şi sulfatul de sodiu sunt reducători folosiţi pentru scăderea elasticităţii glutenului”, completează medicul nutriţionist. Sulfatul de sodiu – E 514 – afectează vezica biliară, lactatul de calciu – E 327 – prezintă printre efecte adverse stări de hipercalcemie şi insuficienţă renală, acidul fumaric – E 297, acidul acetic – E 260 şi cancerigenul acid citric E 330. În total, într-o pâine regăsim până la 34 de E -uri. Medicii nutriţionişti spun că, deşi pâinea este un aliment de bază, aceasta trebuie mâncată cu moderaţie.

Grahamul conţine multe vitamine care lipsesc din pâinea albă

Pâinea graham îngraşă la fel de mult ca pâinea albă, spune medicul nutriţionist Mihaela Bilic, precizând că grahamul conţine mai multe fibre. “La acelaşi volum, o chiflă de graham are 50 de grame, în timp ce una albă are 30 de grame. În plus, o felie de pâine albă de 30 de grame conţine 70 de kilocalorii, iar o felie de graham de 30 de grame conţine tot 70 de kilocalorii”, exemplifică dr. Bilic. În plus, specialistul completează că nici trucul cu “pâinea prăjită” nu ne menţine silueta, deoarece prin prăjire se arde doar apa, iar caloriile rămân aceleaşi.

(Gandul, Mădălina CHIŢU, 10 mar 2010)

- ADAOSURI SUSPECTE: E125, E141, E150, E171-173, E240, E241, E477

- PERICULOASE: E102, 110, 120, 124-COLORANT ROZ;

- TOXICE:(produc boli intestinale) E220-224

(tulburari de digestie) E338-341, 450, 461, 463, 465, 466, 407-din inghetata

(boli dermatologice):E230-233

(distruge vitamina) B12: E200

(afecteaza colesterolul): E321, 320-antioxidant din margarina

(boli neurologice):E311, 312

(afecteaza vasele de sange): E250-252

(tulburari de digestie): E363

(boli aparat bucal): E330-acid citric/sare de lamae-CEL MAI PERICULOS ADAOS CANCERIGEN AFLAT APROAPE IN TOATE SUCURILE DIN COMERT

CANCERIGENE: E131, 142, 211, 213-217, 239, 330, 218

FOARTE CANCERIGENE:
E123- INTERZIS in SUA si tarile din fosta URSS (in bomboane, jeleuri, branzeturi topite, crème de branza)
E110 – colorant alimentar galben de apus de soare, aflat in dulciuri, praf de budinca
E102 – colorant din dulciuri si budinci
E621 – INTERZIS in Europa Occidentala (sosuri, supe concentrate)

Sursa: http://www.ezidri.ro/sanatate.php?p=1#euri

Motto 2: „Bolile de care suferă omul ca urmare a aşa-zisei civilizaţii iau naştere mai ales prin intermediul alimentaţiei greşite şi pot fi vindecate numai pe calea unei alimentaţii corecte.“ – Dr. H. P. Rusch

În viaţa de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atât de „fireşti“, încât aproape nimeni nu mai sesizează pericolul pe care ele îl reprezinta în mod real. În graba lor perpetuă, foarte mulţi oameni se mulţumesc cu o alimentaţie foarte slabă calitativ, dar satisfăcătoare din punct de vedere cantitativ şi estetic. Ambalată frumos, colorată cât mai apetisant, aromatizată, conservată cât mai bine, sărată, pasteurizată, rafinată (chiar şi de două ori), prăjită în teflon, fiartă sub presiune şi încălzită la microunde, o astfel de hrană conţine în ea germenii multor probleme de sănătate „inexplicabile“.

Aditivii alimentari

Aproape fără excepţie, alimentele din comerţ conţin aditivi (cunoscuţi sub denumirea generică de „E“-uri), a căror menire este, se spune, aceea de a conserva, de a da culoare, formă, de a spuma, îngroşa şi mai ales de a da aromă în mod artificial, făcând astfel produsul atrăgător pentru clienţi şi vandabil timp îndelungat, uneori aproape nelimitat.

Cei mai mulţi cercetători spun că aditivii alimentari sînt substanţe chimice de sinteză şi, deoarece ele nu se găsesc în mod natural, nu ar trebui să facă parte din alimentaţia noastră. Impactul E-urilor asupra organismului este devastator, deoarece ele nu sînt recunoscute şi acceptate de către acesta. O substanţă străină, afirmă medicii, nu poate fi administrată timp îndelungat fără a produce efecte secundare. Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce în organismul uman un adevărat bombardament chimic asupra organelor interne, compromiţând şi distrugând sistemul imunitar (acesta ajunge să producă anticorpi peste măsură, folosindu-i chiar împotriva organismului uman), precum şi o serie de tumori maligne şi benigne.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Forestiere, consideră că incidenţa alarmantă a unor forme de cancer este strâns legată de avalanşa produselor alimentare bogate în E-uri nocive, consumate frecvent de români. De asemenea, E-urile periculoase sunt „vinovate“ de răspândirea bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv şi a alergiilor.

„Una este sa mănânci un măr sănătos şi alta este să bei un compot de mere conservat cu aditivi“, semnalează prof. dr. Mencinicopschi. Domnia sa atrage atenţia, totodată, asupra mezelurilor, în special asupra parizerului, crenvurştilor, băuturilor răcoritoare şi preparatelor conservate cu substanţe chimice (în special supele la plic sau alimentele afumate).

Potrivit rapoartelor organizaţiilor internaţionale, mortalitatea cauzată de consumul alimentelor îmbogăţite cu substanţe artificiale se află pe locul al III-lea la nivelul întregului glob, după consumul de droguri şi medicamente şi după accidentele de circulaţie.

Conform raportului Comisiei Naţionale de Oncologie – 2000, în România cancerul este într-o creştere alarmantă şi se estimează că această afecţiune va deveni în scurt timp „boala mileniului III“, împotriva căreia nu există încă premisele descoperirii unui antidot. Cancerul este, fără îndoială, o consecinţă. Chiar dacă nu au fost descoperite în totalitate cauzele acestei boli ucigătoare, cercetătorii au reuşit să contureze trei dintre acestea: poluarea, tutunul şi alimentaţia. Cea din urmă, potrivit unor studii recente, pare a fi una dintre cele mai importante cauze ale apariţiei cazurilor de cancer.

Atunci când autorităţile ajung să discute problema aditivilor alimentari, nu uită să menţioneze conceptul aberant de „cantitate zilnică acceptabilă“. Aceasta reprezintă cantitatea de aditiv alimentar, raportată la kilogram de greutate corporală, care poate fi consumată zilnic în întreaga viaţă, „fără un risc semnificativ pentru sănătate“. Această formulare este de un cinism inacceptabil… mai ales acum, când sînt cunoscute efectele grave pentru sănătate ale acestor adaosuri chimice.  Este, oare, firesc să iei, cu bună ştiinţă, o doză zilnică de otravă, doar pentru a umple buzunarele comerciaţilor şi pe cele ale producătorilor?

În cazul în care consumul de alimente cu E-uri este iresponsabil, problemele de sănătate pot fi deosebit de grave, iar acest lucru nu este greu de realizat. Fiecare aliment din masa de zi cu zi poate conţine E-uri. Unele tipuri de pâine aşa-zis integrală sînt fabricate din făină înnegrită cu E-uri din familia caramelurilor. În cazul unor paste făinoase, oul a fost înlocuit cu un E – 102. Consumul prelungit de astfel de aditivi afectează ficatul, pancreasul şi stomacul, însă pot provoca şi tumori tiroidiene.

În literatura de specialitate se regăsesc o serie de definiţii ale aditivilor, din care prezentăm, pentru edificare, numai câteva.
1. Aditivii alimentari sînt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. (Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.975/1999).
2. Substanţe care la origine nu reprezintă o parte constituentă a alimentelor, adăugate în scopul de a modifica – favorabil – însuşirile organoleptice sau ca o necesitate directă de desfăşurare a anumitor procese tehnologice (Tratat de igienă, Sebastian Dumitrache).
3. Aditivul alimentar reprezintă orice substanţă care nu este consumată ca aliment în sine şi nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva şi care se adaugă intenţionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului şi stocării unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugă. Acest termen nu include substanţele contaminante sau pe cele adaugate pentru a îmbunatăţi sau menţine calităţile nutritive şi nici clorura de sodiu. (Codex Alimentarius FAO-WHO)

Care este însă povestea E-urilor? Pentru uşurarea etichetării, pe ambalaje nu este trecută denumirea completă a aditivului, aceasta fiind scrisă într-o formă standardizată, acceptată internaţional. Denumirea de pe eticheta este alcătuită din litera „E“ urmată de o cifră, ceea ce uşurează foarte mult munca producătorului în cazul produselor ce conţin mulţi aditivi, sau când aditivii au denumiri foarte lungi. De exemplu, hidroxipropilmetil-celuloza, în realitate un gelifiant, va fi scrisă simplu, codificat: E 464.

Gurile rele spun, însă, că mai sînt şi alte motive pentru standardizarea în această formă a aditivilor, cum ar fi, de exemplu, acela de a nu stârni prea mult suspiciunea consumatorilor…

Ştim cu toţii că produsele alimentare cu termen de garanţie de un an sau doi sînt foarte frecvente. Este uimitor cât de puţini consumatori îşi pun problema că nu ne putem aştepta ca un produs atât de vechi să fie bun pentru organismul nostru, cu toate autorizaţiile şi răs-autorizaţiile sanitare care permit comercializarea lui. Este suficient să ne gândim că o maioneză se alterează în mod normal foarte repede (în 24 sau maxim 48 de ore), deoarece ea constituie o hrană foarte bună pentru bacterii. Vă puteţi închipui cât de hrănitoare poate fi o maioneză din conservă, care a fost produsă acum un an, care a fost păstrată la temperatura camerei şi care nu prezintă, totuşi, semne de alterare, deoarece are atât de mult conservant, încât bacteriile nici nu se mai apropie de ea. Oare cum am putea crede că un astfel de „aliment“ este bun pentru organismul uman, dacă până şi bacteriile îl refuză?

În listele internaţionale (ca şi în cea naţională), aditivii sînt clasificaţi în 25 de categorii şi numerotaţi specific:

_* coloranţi - pentru a schimba culoarea sau a da culoare; E100-E182

_* conservanţi- substanţe care prelungesc artificial perioada de păstrare a alimentelor prin protejarea lor împotriva alterării produse de microorganisme; E200-E297

_* antioxidanţi - substanţe care prelungesc forţat perioada de păstrare a alimentelor prin protejare împotriva oxidării (de exemplu: râncezirea, schimbarea culorii); E300-E390

_* emulgatori - asigură un amestec omogen între apa şi grăsimile alimentare; E400-E496

_* săruri de topire E400-E496

_* agenţi de îngroşare- substanţe care au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor alimentare; E400-E496

_* agenţi de gelifiere (gelifianţi)- substanţe care permit şi care ajută la formarea gelurilor; E400-E496

_* stabilizatori- substanţe care fac posibilă menţinerea proprietăţilor fizico-chimice ale alimentelor, menţinând omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.; E400-E496

_* agenţi de gust (aromatizanţi) - se împart în trei categorii:

a) substanţe aromate naturale – se obţin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din materii prime de origine vegetală sau animală;

b) substanţe identic naturale – sunt identice din punct de vedere al compoziţiei cu aromele naturale, componentele fiind obţinute prin sinteză;

c) substanţe artificiale – se obţin prin sinteză, având structura şi compoziţia diferite de cele naturale; E600-E640

_* acidifianţi - substanţe care cresc aciditatea alimentelor, imprimîndu-le un gust acru; E300-E390

_* agenţi antiaglomeranţi – E500-E580

_* amidon modificat – E1400-E1450

_* edulcoranţi (îndulcitori) - substanţe (altele decât zahărul) care se utilizează pentru a da gust dulce alimentelor; E900-E999

_* substanţe de afânare (afânatori) - substanţe care contribuie la creşterea volumului alimentelor fără a modifica valoarea energetică; E400-E496

_* antispumanţi- se folosesc pentru reducerea şi prevenirea spumei; E500-E580

_* agenţi de suprafaţă (surfactanţi) -E900-E999

_* agenţi de albire (înălbitori) - E1500-1520

_* agenţi de întărire- E500-E580

_* umectanţi – E1200-E1202 / E1400-E1450 / E1500-E1520

_* enzime chimice de sinteză E1100-E1105

Sursele aditivilor

Aditivii alimentari sînt substanţe extrem de rar extrase din materii prime naturale, de cele mai multe ori ele fiind produse de sinteză relativ neconvenţionale.

Între aditivi, aromatizanţii alimentari cuprind substanţe sintetice sau, mai rar, naturale foarte variate. Aromatizanţii sintetici sînt admişi numai pentru aromatizarea produselor zaharoase, de patiserie, precum: îngheţată, ciocolată, margarină, băuturi alcoolice distilate, dar şi a altor produse, conform normelor de igienă.

În ce priveşte coloranţii alimentari, aceştia pot avea atât surse artificiale, cât şi naturale.

De exemplu, în familia coloranţilor galbeni întâlnim:

- E100, Curcumina, are o sursă naturală şi anume şofranul de India

- E104, Quinolina, are o sursă artificială şi anume gudronul sintetic de huilă

- E102, Tartrazina, produs chimic ce are ca sursa colorant Azo

- E107 sau Galben 2G, produs sintetic avand ca sursă atât gudronul sintetic de huilă cât şi colorantul Azo

- E110, „Galben Floarea Soarelui“, produs sintetic având ca sursă atât gudronul sintetic de huilă, cât şi colorantul Azo.

În familia coloranţilor roşii, întalnim:

- E120, acidul carminic, obţinut din surse naturale şi anume din crusta insectelor gestante

- E122, E123, E124, E127, E128 au surse sintetice, fiind obţinuţi din gudronul sintetic de huilă şi colorantul Azo.

În familia coloranţilor albaştri:

-E131, E132, E133 au ca sursă naturală gudronul de huilă

Sunt folositi pe post de coloranţi alimentari naturali: carotenul, xantofila şi clorofila.

Din punctul de vedere al industriaşilor, coloranţii artificiali au o mai mare putere de colorare, sînt relativ mai ieftini decât cei naturali, mai uşor de conservat şi de întrebuinţat.

Vom trece acum în revistă câteva categorii de produse care se găsesc în rafturile magazinelor, pentru a evidenţia, pe înţelesul tuturor, prezenţa aditivilor în reţeta lor. Nu putem preciza în acest articol numele produselor pentru că marile companii multinaţionale care deţin mărcile înregistrate respective se reped ca uliii dacă îndrăzneşte cineva să critice calitatea celebrelor lor băuturi carbogazoase. Citiţi însă reţetele şi le veţi identifica foarte uşor, pentru ca apoi să vă puteţi feri pentru totdeauna de ele, oricât de multe şi de spectaculoase reclame agresive s-ar face la televizor sau aiurea.

BĂUTURĂ RĂCORITOARE FĂRĂ ZAHĂR

Ingrediente: dioxid de carbon, caramel, aspartam, acid citric şi acid fosforic alimentar, benzoat de sodiu, cafeină, aromă de cola.

E211 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar şi pentru a masca gustul unor alimente de calitate slabă; băuturile răcoritoare cu aromă de citrice conţin o cantitate mare de benzoat de sodiu (până la 25 mg/250 ml); se mai adaugă în lapte şi în produsele din carne, în produsele de brutărie şi în dulciuri; este prezent în multe medicamente (Tylenol, Phenergan); se cunoaşte că provoacă urticarie şi agravează astmul. Asociaţia consumatorilor din Piaţa Comună Europeană, împreună cu Institutul de Oncologie din Germania, îl consideră cancerigen, însă în România este permis; interzis în SUA.

E330 (acid citric) – produce afecţiuni ale cavităţii bucale (afte) şi are acţiune cancerigenă.

Se găseşte în cele mai multe sucuri care se află în comerţ, în muştar (sub formă de arome), în conservele de ciuperci.

E 338 (acid fosforic) – produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale ş.a.); folosit şi în preparatele din brânză

E 951 (aspartam) este un îndulcitor artificial des folosit şi poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli; cancerigen. Întâlnit în guma de mestecat, în produsele zaharoase, în băuturile răcoritoare; interzis în SUA. Pe termen lung, prin scăderea imunităţii, consumul în exces de aspartam expune la gripă, boli de plămâni, infecţii urinare şi intestinale. Lipsa de calciu apare şi ea în timp. Folosirea aspartamului are şi alte efecte nocive asupra sănătăţii: cefalee, insomnie, tulburări de vedere, auz şi memorie, oboseală, palpitaţii şi predispune la îngrăşare. În acelaşi timp, E 951 joacă un rol important în declanşarea tumorilor cerebrale, a sclerozei multiple, malformaţiilor şi diabetului.

Cafeina – un alcaloid care în cantităţi mari provoacă palpitaţii, creşterea presiunii sangvine, vomă, convulsii, diaree, micţiuni frecvente, insomnie, crampe stomacale, tremurături ale mâinilor, spasme musculare, scăderea calcemiei.

BĂUTURĂ RĂCORITOARE FĂRĂ ZAHĂR (II)

Ingrediente: apă, dioxid de carbon, colorant caramel, îndulcitori: ciclamat de sodiu, acesulfam-K şi aspartam, acidifianţi acid fosforic, acid citric, arome naturale, conservant benzoat de sodiu, cafeină.

E 110 (sunset yellow) – intră în componenţa sucurilor, dropsurilor, îngheţatei, snacks-urilor; în unele băuturi, medicamente, conserve de peşte, prafuri de budincă colorându-le în galben „apus de soare“; cancerigen (tumori renale); alte efecte: congestie nazală, alergii, hiperactivitate, dureri abdominale, vomă, indigestie; interzis în Norvegia.

E 466 (carboximetilceluloză) – produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale s.a.)

E 104 (Quinoline Yellow) – folosit în rujuri, produse pentru păr, parfumuri, o largă gamă de medicamente; colorant galben pentru îngheţate, dropsuri, prafuri de budincă; provoacă dermatite; interzis în Australia, USA şi Norvegia.

BĂUTURĂ RĂCORITOARE „NATURALĂ“

Ingrediente: apă, concentrat natural de portocale, aspartam, acesulfam K, acidifiant – acid citric, conservant –benzoat de sodiu, sorbat de potasiu (E 202), colorant – beta caroten, antioxidant – acid ascorbic.

E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam K), E 330 (acid citric), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene

Acidul benzoic (E 210) şi derivaţii lui sunt cancerigeni (E 213 benzoat de calciu – E 218)

BĂUTURĂ RĂCORITOARE AŞA-ZIS NATURALĂ, FĂRĂ ZAHĂR

Ingrediente: apă, suc de grapefruit minimum 4%, acidifiant acid citric, stabilizatori E 452 (polifosfaţi), E 455, E 1450, îndulcitori ciclamat de sodiu, acesulfam K şi aspartam, conservanţi sorbat de potasiu (E 202) şi benzoat de sodiu, arome identic naturale, chinină.

E330 (acid citric), E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam-k), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene. E 952 (ciclamat) este un îndulcitor artificial care poate produce migrene şi alte reacţii adverse; unele testări au arătat că poate fi cancerigen; este interzis în SUA (din 1970) şi Anglia din cauza potenţialului cancerigen. E 455 (difosfaţi) – în cantităţi mari pot determina tulburări ale raportului calciu/fosfor în organism E 452 (polifosfaţi) – în cantităţi mari alterează activitatea metabolică a organismului.

E 330 (acid citric), E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam-K), E 952 (ciclamat), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene. E 338 (acid fosforic) – produce tulburări digestive.

PRAFURI PENTRU CREME, BUDINCI, ETC., CU PREPARARE RAPIDĂ

Ingrediente: zahăr pudră, amidon modificat din porumb, aromă de vanilie, gelifiant, carboximetilceluloză, coloranţi alimentari galben de quinoleină şi sunset yellow

E 110 (sunset yellow) – intră în componenţa sucurilor, dropsurilor, îngheţatei, snacks-urilor; în unele băuturi, medicamente, conserve de peşte, prafuri de budincă colorându-le în galben „apus de soare“; cancerigen (tumori renale); alte efecte: congestie nazală, alergii, hiperactivitate, dureri abdominale, vomă, indigestie; interzis în Norvegia.

E 466 (carboximetilceluloză) – produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale s.a.)

E 104 (Quinoline Yellow) – folosit în rujuri, produse pentru păr, parfumuri, o largă gamă de medicamente; colorant galben pentru îngheţate, dropsuri, prafuri de budincă; provoacă dermatite; interzis în Australia, USA şi Norvegia.

BATON DE CIOCOLATĂ

Ingrediente: zahăr, sirop de glucoză, grăsime vegetală hidrogenată… agent de gelificare (pectină E 440), acid citric E 330, emulgatori (lecitină din soia E 322, poliglicerol polericinoleat E 476), albuş de ou praf, corector de aciditate citrat de sodiu E 331, aromă natural identică, vanilină, colorant portocaliu (Sunset Yellow E 110).

E 110 (sunset yellow), E 330 (acid citric) – cancerigene

E 440 (pectina) în cantităţi mari, provoacă disconfort intestinal; folosit în gemuri, jeleuri, sosuri.

ÎNGHEŢATĂ

Ingrediente: lapte praf, zahăr, grăsimi vegetale, coloranţi (E 127, E141, E132, E102) şi stabilizatori (E471, E412, E410), acid citric (E330), arome naturale identice, glucoză

E127 (eritrozina) – colorant roşu pentru compoturi şi alte alimente; provoacă mutaţii genetice, provoacă cancer al tiroidei la şobolani

(studiu din anul 1990), posibil şi la om; întâlnit în băuturi alcoolice, în îngheţată, în prăjituri, în bomboane, în sucuri răcoritoare; interzis în SUA din 1990 şi în Norvegia.

E132 (indigotina) este un colorant care se adaugă în tablete şi capsule, îngheţată, dulciuri, produse de patiserie, biscuiţi; poate provoca  greaţă, vomă, hipertensiune arterială, urticarie, probleme de respiraţie şi alte reacţii alergice; interzis în Norvegia.

E 412 (guma guar) – poate provoca greaţă, meteorism şi crampe, reduce nivelul colesterolului.

E 102 (tartrazina) – colorant galben care se găseşte în dulciuri (budinci, îngheţate, dropsuri), băuturi, muştar, supe instant, gemuri, cereale, snacksuri; are acţiune cancerigenă (tumori tiroidiene), poate provoca mutaţii cromozomiale; determină deficienţe în vitamina B6 şi zinc; genează crize de astm bronşic, urticarie şi hiperactiviate la copii; interzis în Norvegia, Austria, Suedia, Elveţia, Marea Britanie, Olanda.

APC România solicită autorităţilor de resort interzicerea folosirii acestui compus, cel puţin pentru produsele frecvent consumate de copii, deoarece s-a constatat ca dozele mari de tartrazină determină modificări histologice, tisulare ireversibile ale ficatului. Ţinând cont ca acest compus este frecvent folosit în băuturile răcoritoare pe perioada verii, problemele cauzate de tartrazină pot deveni extrem de grave. Doza maximă admisă pentru consum este de 0,75 mg/kg corp, iar în produsele alimentare 70 mg/kg corp, cu excepţia rahatului, unde doza admisă este de 30 mg/kg. Cu alte cuvinte, dacă un producător introduce în băuturi răcoritoare cantitatea maximă de colorant – 70 mg/kg (echivalent litru) – atunci o persoană de 30 kg care bea doi litri de suc va ingera 140 mg colorant, în timp ce doza maximă admisă pentru o persoană de 30 kg este de 22,5 mg.

ÎNGHEŢATĂ (II)

Ingrediente: lapte degresat rehidratat, zahăr, grăsimi vegetale, pulpă de căpşuni, emulgatori E 471, stabilizatori E 407, E 410, E 412, arome, acid citric E330; coloranţi E 122, E 104, E 140.

E 122 (azorubina) este un colorant roşu, obţinut din gudron; se adaugă la dulciuri, marţipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină. Este interzis în Japonia, Suedia, SUA, Austria şi Norvegia.

E104 (Quinoline Yellow) – provoacă dermatite

E 330 (acid citric) – cancerigen

E 412 (guma guar)

ÎNGHEŢATĂ (III)

Ingrediente: apă, zahăr, grăsimi vegetale, lapte praf degresat, sirop de glucoză, emulgatori (mono şi digliceride şi esteri cu acizi graşi), stabilizatori, caragenan (E 407), arome identic naturale, acidifiant-acid citric, caramel (E 150), coloranţi artificiali – în funcţie de sortiment

E 150 (caramel) – în categoria aditivilor suspecţi, se recomandă renunţarea la el pentru alimentele destinate copiilor.

E407 (caragenan) – tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale)

E 122 (azorubina) este un colorant roşu, obţinut din gudron, care se adaugă la dulciuri, la marţipan, la cristalele pentru jeleuri, la peltea. Poate produce reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină. Este interzis în Japonia, Suedia, SUA, Austria şi Norvegia.

E 102 (tartrazina) – colorant galben, acţiune cancerigenă (tumori tiroidiene), poate provoca mutaţii cromozomiale; determină deficienţe în vitamina B6 şi zinc; genează crize de astm bronşic, urticarie şi hiperactiviate la copii; interzis în Norvegia, în Austria, în Suedia, în Elveţia, în Marea Britanie, în Olanda

E 124 (roşu ponceau) interzis în SUA şi Norvegia, se găseşte în mezeluri; cancerigen la animalele de laborator, poate produce reacţii adverse la persoanele astmatice şi cele alergice la aspirină.

E 131 (albastru patent) – cancerigen, interzis în Australia, USA, Norvegia; se foloseşte în băuturile spirtoase şi în prăjituri

E 110 (sunset yellow) – cancerigen, congestie nazală, alergii, hiperactivitate, tumori renale, dureri abdominale, vomă, indigestie; interzis în Norvegia.

SALAM DE VARĂ

Ingrediente: carne porc, carne vită, carne pasăre, organe porc, apă proteină vegetală, antioxidanţi –izoascorbat de sodiu, lactat de sodiu, sare, zahăr, condimente, conservant (nitrit de sodiu), stabilizatori (polifosfaţi), colorant (acid carminic)

E 250 (nitrit de sodiu) – produce boli cardio-vasculare; în stomac se poate combina cu alte substanţe ducând la formarea de nitrozamine; interzis în multe ţări; utilizat în stabilizarea culorii roşietice a cărnii conservate (fără nitrit, hot dog-ul şi pastrama ar avea culoarea… gri) şi dă o aromă caracteristică. Adăugarea de nitriţi în alimente poate duce la formarea de cantităţi mici de substanţe cu potenţial cancerigen, în special cel din pastramă. Companiile care procesează carnea adaugă acum, pe lângă nitrit, acid ascorbic sau izoascorbic pentru a împiedica formarea de nitrozamine. Industria cărnii justifică utilizarea nitriţilor pentru efectul lor inhibitor asupra dezvoltării bacteriilor producătoare de toxină botulinică. Pentru produsele din carne mai sînt folosiţi şi E 251 (nitrat de sodiu), E 252 (nitrat de potasiu), E 249. E 450 (difosfaţi – disodic, trisodic) - produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale.

PELETE DE GRÂU CU DIVERSE AROME

Ingrediente: pelete (făină de grâu, sare, afânător), ulei vegetal, preparat aromatizat cu gust de caşcaval, stimulatori de aromă – glutamat monosodic E 621, acid inozinic, guanilat disodic, coloranţi: galben sunset (E 110), tartrazină (E 102), annatto, extract de ardei roşu.

E 621 (glutamat monosodic), conţinut în exces şi în supele concentrate, considerat de specialişti drept una dintre cele mai cancerigene substanţe; se foloseşte şi pentru conservarea laptelui, brânzeturilor, mezelurilor, ciupercilor, tonului, preparatelor îngheţate.

Organizaţii de profil din Uniunea Europeană duc o intensă campanie de interzicere a acestei substanţe. Glutamatul de sodiu este unul dintre principalii factori care produc boala Alzheimer. Are efecte adverse la persoanele astmatice, efecte neurotoxice, poate provocă migrene şi crampe; interzis în mâncarea copiilor; folosit şi ca substitut pentru sare.

E 102, E 110 – cancerigeni

E132 (indigotina) poate provoca greaţă, vomă, hipertensiune arterială, urticarie, probleme de respiraţie şi alte reacţii alergice; interzis în Norvegia.

E 160 (annatto) – colorant roşu, se găseşte în brânză, unt, margarină, cereale, snack-uri, săpunuri, vopsele pentru corp; provoacă urticarie; se recomandă renunţarea la el.

E 124 (roşu ponceau) toxic, interzis în SUA şi Norvegia, se găseşte în mezeluri; cancerigen la animalele de laborator; poate produce reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină.

BISCUIŢI

Ingrediente: făină de grâu, zahăr, zahăr invertit, grăsimi vegetale hidrogenate, amidon, agenţi de afânare (E 503, E 500, E 450), sare, emulsificator (E 322), metabisulfit de sodiu (E 223), colorant (E 110)

E 110 (galben sunset) – cancerigen

E 503 (carbonat de amoniu) – iritant pentru mucoase

E 450 (difosfaţi) – în cantităţi mari afectează raportul calciu/fosfor

E 223 (metabisulfit de sodiu) în categoria aditivilor periculoşi pentru sănătate (în grupa E 220 – E 228); provoacă alergii, afecţiuniintestinale, atac de astm, distruge vitamina B1; se poate găsi în carnea de hamburgeri, în cartofii deshidrataţi, în fructele confiate, în prăjituri, în bere, în vin, în oţetul de vin, precum şi în unele sucuri.

SUPE INSTANT DE LEGUME, ADAOSURI CU LEGUME PENTRU MÂNCĂRUR, ETC.

Ingrediente: legume deshidratate, făină de grâu, grăsime vegetală hidrogenată, amidon de porumb, sare, potenţiatori de aromă (glutamat monosodic E 621, inozinat, guanilat), proteine şi glucide din lapte, agent de îngroşare (gumă de guar), condimente.

E 621 (glutamat monosodic) – cancerigen; supele se obţin prin deshidratarea ciorbelor şi a supelor preparate normal, în cantităţi industriale, până rezultă un praf care, ulterior, este amestecat cu substanţe chimice (coloranţi, aromatizanţi, conservanţi şi glutamat de sodiu), după care se ambalează în vid, sau sub forma de cubuleţe; unul dintre principalii factori care produc boala Alzheimer. Are efecte adverse la persoanele astmatice, efecte neurotoxice, poate provoca migrene şi crampe

GUME DE MESTECAT FĂRĂ ZAHĂR, CU ÎNDULCITORI ARTIFICIALI ŞI AROME ARTIFICIALE DIVERSE

Ingrediente: îndulcitori – xilitol, manitol, aspartam, acetsulfam K, bază de gumă, întăritor 414, stabilizator 422, arome, polifosfat de sodiu, colorant E 171, emulsificator E 322, agent de glazurare E 903, antioxidant E 320.

E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam) – cancerigeni

E 414 (acacia) – posibil să producă alergii şi uşoare iritaţii ale mucoaselor

E 422 (glicerol) – în cantităţi mari poate produce dureri de cap, greaţă, hiperglicemie; întâlnit în lichior, fructe uscate, produse slab calorice

E 320 (Butil-hidroxi-anisol BHA) – conservant găsit în cartofi deshidrataţi, în uleiurile vegetale, în margarină, în supele concentrate, în sosuri, în guma de mestecat, în arahide; posibil cancerigen (în doze mari a provocat tumori la animalele de laborator), creşte nivelul de colesterol; derivat din petrol; în unele ţări interzis în mâncarea pentru copii, putând provoca reacţii alergice şi hiperactivitate; înterzis în Japonia în 1958; experţii recomandă oficial interzicerea în Marea Britanie; restaurantele McDonald’s din SUA au eliminat acest aditiv din produsele lor încă din 1986

E 421 (manitol) – suspectat că provoacă alergii; interzis în mâncarea sugarilor putând provoca diaree şi disfuncţii renale; provoacă greaţă, vomă; în produse cu conţinut redus în calorii.

SALATĂ DE ICRE

Ingrediente: ulei vegetal, apă carbogazoasă, icre sărate hering, ceapă, gelifiant-gumă xantan, gumă guar, conservant E 221, E 200, acidifiant-acid citric (E330), antioxidant E 316 E 316 (propil galat) – poate provoca iritaţii ale mucoasei gastrice sau ale pielii; în unele ţări este interzis în mâncarea copiilor

E 200 (acid sorbic) – iritant pentru piele

E221 (sulfit de sodiu) – alergii

E 330 (acid citric) – cancerigen, afte bucale

JELEURI CU AROMĂ ARTIFICIALĂ DE FRUCTE

Ingrediente: sirop de glucoză, agent de uleiere (ulei vegetal, ceară Carnauba E 903), arome natural identice, vitamina C, coloranţi (roşu-azorubină E 122, galben – tartrazină E 102, albastru – albastru patent E 131. E 903 – folosit în cosmetică, cerneluri; uneori poate provoca reacţii alergice E 122 (azorubina) colorant roşu, reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină

E 102 (tartrazina) – colorant galben; cancerigenă, poate provoca mutaţii cromozomiale; determină deficienţe în vitamina B6 şi zinc; genează crize de astm bronşic, urticarie şi hiperactiviate la copii;

E 131 (albastru patent) – cancerigen

PASTĂ DE ARDEI, PASTĂ DE TOMATE

Ingrediente: pastă de ardei/pastă de tomate, amidon din porumb, oţet, zahăr, potenţiator de aromă (glutamat de sodiu), acidifiant (acid citric), agenţi de îngroşare (gumă xantan), conservanţi (sorbat de potasiu E 202, benzoat de sodiu E 211), aroma naturală, colorant extract de ardei roşu, antioxidant (acid ascorbic)

E 621 (glutamat de sodiu), E 330 (acid citric), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigeni

E220-E228 Sulfiţi – conservanţi; provoacă alergii; în carne de hamburgeri, cartofi deshidrataţi, fructe confiate, prăjituri, bere, vin, oţet de vin.

BRÂNZĂ TOPITĂ
Se obţine prin topirea unor brânzeturi cu săruri de topire.

Ingrediente: apă, unt, caşcaval sau, după caz, emmentaler, lapte praf degresat.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi analizează sărurile de topire: „E 452 (polifosfat), E 331 (citrat mono, bi şi tri sodic), corector de aciditate E 330 (acid citric), urme de praf de smântână, sare iodată. Acest tip de brânză topită conţine 55 de grame de grăsime la 100 de grame de produs, având o valoare energetică de 277 kcal/1146kj şi o densitate calorică medie spre ridicată. În cazul unui consum frecvent şi în cantitate mare, sărurile de topire interferează cu metabolismul calciului şi fosforului din oase, împiedicând fixarea calciului. De aceea, mamele ar trebui să pregătească tot mai rar sandvişuri destinate copiilor cu acest produs. De asemenea, femeile pre şi postmenopauzale, bătrânii, persoanele cu sau predispuse la osteoporoză vor evita consumul frecvent al acestui tip de brânză.“ Mai aflăm de la profesorul Mencinicopschi că săruri ale acidului fosforic se găsesc şi în alte alimente, cum ar fi: băuturile carbogazoase, produsele de mezelărie, de panificaţie etc., care, consumate în aceeaşi zi, pot conduce la depăşiri ale dozelor zilnice admise de compuşi ai fosforului, cu dezechilibrarea echilibrului calciu-fosfor şi scăderea densităţii osoase (predispune la osteoporoză).

BĂUTURI ALCOOLICE DIVERSE

Multe dintre ele (ex. bere, vin) sînt saturate de metabisulfit, care dă limpezime lichidului, dar atacă sistemul digestiv al omului. La bere, în procesul de pasteurizare sunt folosite substanţe chimice care provoacă migrene. Din punct de vedere al aditivilor alimentari, tăriile (vodca, whisky, etc.) nu prezintă pericol, întrucât chiar alcoolul este un bun conservant, dar în lichioruri se adaugă coloranţi: E 102 (tartrazina), E 110 (sunset yellow), etc.

E555 (silicatul de aluminiu şi potasiu) este folosit în sare, lapte praf şi făina. Deşi se cunoaşte că aluminiul este cauza unor probleme placentare în timpul sarcinii şi că este asociat cu boala lui Alzheimer, este permis în România.

Mulţi cititori o să se întrebe, mai mult ca sigur: bine, şi atunci ce să mai mâncăm? Există întotdeauna soluţii. În primul rând, căutaţi să cumpăraţi produse cât mai naturale şi cât mai degrevate de apăsarea E-urilor. Există, de exemplu, pâine integrală de secară, importată din Germania sau Polonia, fără aditivi, chiar la supermarketuri. Există uleiuri presate la rece, etc. Încă se mai poate cumpăra brânză adevărată de la ţărani…

Repetăm, se găsesc soluţii, trebuie doar să ne preocupe mai mult acest fapt. Intenţia noastră este aceea de a vă preveni şi de a vă informa corect, dar dumneavoastră hotărâţi şi alegeţi cum să procedaţi. Articolul urmăreşte doar să vă aducă la cunoştinţă aceste informaţii, care nici nu mai sînt un aşa de mare secret.

În concluzie, nu vă lăsaţi înşelaţi de reclamele de genul „ca la mama acasă“ sau de ambalajele atrăgătoare. Citiţi întotdeauna cu atenţie reţetele produselor şi judecaţi dincolo de reclamă, cu propriul cap, pentru că gustul vă poate juca feste, mai ales că unele chimicale dau arome mai intense decât cele naturale.

CUNOAŞTEREA ADEVĂRULUI NE DĂ PUTEREA DE A ACŢIONA APOI CORECT ŞI DE A NE TRANSFORMA, ASTFEL, VIAŢA ÎN BINE.

(EcoLife, ian 2010)

Ministrul Sanatatii, Attila Cseke, a anuntat, marti, ca intentioneaza sa introduca taxa pe fast-food, pentru sustinerea programelor nationale de sanatate.

Cseke a spus ca a cerut Comisiei de sanatate a ministerului o pozitie fata de aceasta propunere pentru a stabili cum pot fi aplicate aceste taxe. Ministrul a precizat ca va discuta si cu producarii si distribuitorii acestor produse in legatura cu modalitate aplicarii acestei taxe.

Lista completa a produselor alimentare considerate nerecomandate din cauza continutului crescut de sare, grasimi, zahar, precum si cu aditivi alimentari va fi aprobata prin hotarare de guvern, conform proiectului de lege care introduce taxa fast-food. Cuantumul contributiei va fi stabilit prin negocieri intre Ministerul Sanatatii si companii.

Ministrul Sanatatii a anuntat ca toti producatorii si distribuitorii de produse fast-food vor plati aceasta taxa, dar nu este foarte clar – din cauza lipsei legislatiei – daca produse precum pizza, saorma sau mititeii vor intra in aceasta categorie.

Pina acum, potrivit precizarilor facute de autorizati, e clar ca urmatoarele tipuri de afaceri vor fi impozitate:

* marile lanturi de restaurante de tip fast-food (printre care se numara KFC, McDonalds, Snack Attack, Burger King etc).

* producatori de bauturi carbogazoase (printre care se numara Coca-Cola, Pepsi, European Drinks etc).

* lanturile de patiserii (Fornetti).

Taxa ar urma sa fie perceputa incepand cu 1 martie 2010. Ea va trebui virata lunar pana la data de 25 a lunii urmatoare celei in care produsele au fost livrate sau comercializate pe piata interna, intr-un cont special deschis la Trezoreria Statului pe numele Ministerului Sanatatii.

Argumentatia prezentata in documentele Ministerului Sanatatii este ca, in Europa, din ce in ce mai multa lume este afectata de excesul de greutate si de obezitate, care sunt factori de risc pentru diabetul zaharat, tensiunea arteriala crescuta si moartea prematura, alimentatia sanatoasa si activitatea fizica reprezentand arii prioritare esentiale in cadrul politicilor UE in materie de sanatate publica.

(HotNews.ro, 07/01/2010)

De asemenea, CSS atentioneaza ca bauturile energizante pot provoca anxietate, agresivitate si dependenta daca sunt consumate excesiv. In plus pot aparea stari de indispozitie si chiar probleme cardio-vasculare.

“La adolescentii confruntati cu fenomenul “binge drinking” sau “biture express”, bauturile energizante asociate cu alcoolul le permit sa atinga un grad ridicat de absorbtie alcoolica”, afirma Michele Rignanese de la CSS.

Expertii Consiliului recomanda limitarea consumului de bautuiri energizante si chiar interzicerea lor la femeile gravide sau care alapteaza si in cazul copiilor sub 16 ani.

Difuzarea comunicatului CSS a starnit reactii din partea companiei Red Bull. Reprezentantii acesteia au spus ca vand bauturi energizante in 150 de tari tocmai “pentru ca autoritatile sanitare din toata lumea au ajuns la concluzia ca Red Bull Energy Drink poate fi consumat fara riscuri”.

Patru miliarde de doze de bauturi energizante s-au consumat in intreaga lume, anul trecut, scrie www.lalibre.be.

(Hotnews.ro, 7/01/2010)