Hotărârea stabileşte că: “În România, în alimentaţia oamenilor, hrana animalelor şi în industria alimentară se utilizează numai sare iodată” (cap II, art. 3) şi “Pe teritoriul României sunt interzise: importul în vederea comercializării de sare neiodată pentru utilizarea în alimentaţia omului, hrana animalelor şi industria alimentară” (art. 10).

În comunicatul de presa ce a urmat (23.05.2002) se precizează că Guvernul a adoptat această hotărâre “în scopul prevenirii tulburărilor provocate de carenţa de iod”.

Până aici toate bune şi frumoase, dar la vremea introducerii actului normativ existau în România doar 8543 de cazuri de hipotiroidie dintre care – atenţie! – doar o mică parte parte erau cauzate de deficitul de iod. “Este o problemă de sănătate publică, etică profesională şi bioetică” afirma prof. dr. Pavel Chirila în studiul sau „Iodarea universală a sării – atentat la sănătatea publică” şi “este ilogic ca pentru 7000-12000 de cazuri noi de hipotiroidie pe an să forţezi o ţară întreagă să mănâce iod”.

Datorită sării iodate, iodul a ajuns practic peste tot şi, ceea ce este cel mai grav de fapt, ajunge să fie consumat în exces: în produse de panificaţie şi patiserie, în carne şi preparate din carne, în lactate (şi animalelor tot sare iodată li se dă), de fapt în mai toate produsele industriei alimentare.

Adepţii acestei măsuri susţin că ne iodează obligatoriu pe toţi, chiar şi pe cei cu funcţie tiroidiană normală, pentru că ne vor binele, ca să prevină hipotiroidia, guşa endemică, şi că măsura face parte din planul naţional de profilaxie şi tratament a guşei endemice. Numeroşi cercetatori şi medici din România şi din străinătate, familiarizaţi cu problema, afirmă însă cu totul altceva decât această versiune oficială.

Realitatea şi datele statistice ale Ministerului Sănătăţii au dovedit că măsura a înrăutăţit starea de sănătate a românilor în loc să o amelioreze: de când a fost introdusă, numărul cancerelor tiroidiene, a hipertiroidiilor, dereglarilor hormonale, sindroamelor alergice şi altor afecţiuni cauzate de consumul de iod în exces, a crescut. Era firesc: nu toţi avem aceleaşi nevoi de iod şi chiar dacă am avea, nu putem cuantifica zilnic dacă aportul de iod prin consumul de alimente este cel corect.

Iată de ce iodarea universală a sării în România devine un supradozaj periculos pentru cei sănătoşi:

IODUL – Efectele adverse grave:

• agravarea hipertiroidiilor existente,
• inducerea hipertiroidiei în rândul populaţiei cu o funcţionare normală a tiroidei,
• creşterea volumului glandei tiroide,
• afectarea vederii prin toxicitate directă asupra glandei tiroide,
• creşterea ratei cancerului tiroidian,
• creşte incidenţa bolilor alergice,
• inclusiv şocul anafilactic la iod – boală cu potenţial mortal.

Ca şi constatare a unor medici de prestigiu din România, (Dr.Maria Chirilă, spre exemplu), „acordarea întregii populaţii a ţării a unui singur sortiment de sare (iodată), este un experiment ticălos”, avertiza dr. Chirilă într-un interviu acordat pentru „Formula As”.

Totodată, trebuie subliniat că iodul adăugat în sarea de pe rafturile magazinelor nu este ACELAŞI cu cel pe care îl gasim în produsele naturale, cum ar fi nucile, spre exemplu.

Iodul din sare este un produs sintetic, instabil în mod natural, aşa că se stabilizează prin iodura de potasiu şi prin… iradiere.

Pe lângă iod, sarea de bucătărie pe care o găsim în comerţ mai conţine:

E535 – ferocianura de sodiu şi
E536 – ferocianura de potasiu

Pentru ca sarea fină iodată să nu se aglomereze la umiditate se pun antiaglomeranţi ca E535 si E536. E536 este un aditiv interzis în Anglia, dar folosit cu mare lejeritate în România.

Aceştia sunt cianhidre (ferocianuri) care la temperaturi de 80-90 de grade Celsius se descompun. Este vorba, ca să fim înţeleşi, de temperatura unei ciorbe sau a unei tocăniţe când sunt pe foc la gătit.

Împreună cu potasiul eliberat, se transformă în cianhidră de potasiu, sau altfel spus… cianură.

În plus, sarea astfel aditivată este de 30 de ori mai săracă în magneziu decât sarea integrală (grunjoasă), iar procentul ridicat de sodiu din sarea extrafină determină probleme cardiace.

Adăugăm la lista problemelor create de folosirea inconştientă şi în exces a iodului, următoarele:

• din cauza deficienţei de magneziu creşte incidenţa bolii cardiace ischemice;
• prin aport de sodiu se accelerează procesele de ateroscleroză
• toxicitate indusă de ferocianura de sodiu sau potasiu.

“După 4 ani de funcţionare a nefastei H.G. 568/2002 numărul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numărul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387″, declara profesorul dr. Pavel Chirila. “Să învăţăm de la Europa măcar ce este bun, căci acolo nimeni nu şi-a permis să iodeze universal o ţară întreagă. Încercările din trecut au fost făcute cel mult pe “o şcoală”, “un sat”, “un oraş” şi efectele catastrofale – au avut decenţa şi conştiinţa să le recunoască. În multe ţări (care au probleme reale cu deficitul de iod) există pe raft sare normală şi sare iodată şi fiecare persoană cumpăra de care are nevoie”, a adăugat acesta.

Sarea de bucătărie se găseşte în aproape toate alimentele. Specialiştii recomandă evitarea pe cât posibil a alimentelor preparate de alţii şi, de asemenea, să folosim la prepararea hranei doar sare gemă (sare de zăcământ grunjoasă) care va limita intrarea excesivă a iodului în organism.

După cum am arătat mai sus, HG 568/2002 prevede că pe teritoriul ţării este interzisă comercializarea cu amănuntul a sării neiodate, atât pentru uz personal, cât şi pentru utilizarea în alimentaţia publică şi colectivă. Însă, prin derogare de la prevederile aliniatului 1 este permisă comercializarea sării neiodate numai prin reţeaua de magazine Plafar, magazine naturiste şi farmacii, în segmentul produselor care nu necesită reţete pentru achiziţionare, sarea fiind ambalată în cantităţi nu mai mari de 0,5 kilograme.

Şi ar mai fi de adăugat un “mic” amănunt: substanţa necesară iodării universale a sării în România este, desigur, achiziţionată din import.

(Financiarul.ro, 21 noiembrie 2011)

„Weekend Adevărul”: Bun venit în România! Ne-aţi mai vizitat şi în urmă cu doi ani. De data aceasta, cu ce ocazie?

Dr. Robert O. Young: Da, aşa este. M-am întors de data aceasta pentru a împărtăşi mai multe dintre concluziile cercetărilor mele şi pentru că de curând am inaugurat la Budapesta o fabrică, un depozit şi un lanţ de distribuţie pentru câteva dintre produsele nutraceutice (n.r. – suplimente alimentare) create de mine. Sper să existe o cerere în acest sens şi în România.

Trei dintre cărţile dvs., „Miracolul pH-ului pentru slăbire”, „Dieta Young – Miracolul pH pentru o sănătate perfectă” şi „Dieta Young pentru bolnavii de diabet”, se găsesc în librăriile din România. Poate un cititor obişnuit, doar aplicând ceea ce scrieţi în aceste cărţi să-şi îmbunătăţească starea de sănătate?

Da, acesta este şi motivul pentru care aceste cărţi au fost scrise, am încercat să simplificăm ştiinţa, astfel încât toată lumea să poată înţelege cum funcţionează. În aceste cărţi le aduc argumente oamenilor de ce este important să mănânce ­într-un anume fel şi să trăiască într-un anume fel.

” Intestinul este regiunea din corp unde are loc cu adevărat creaţia, aici se pot produce celule stem embrionare. ”

Care sunt principiile de bază explicate de dvs. în aceste cărţi?

Principiile de bază se referă la două descoperiri majore: prima dintre ele este aceea că organismul uman a fost creat să aibă o compoziţie alcalină la bază, iar pentru a fi sănătoşi, trebuie să ne păstrăm această alcalinitate. A doua premisă este aceea că toate funcţiile fiziologice, respiraţia, mişcarea, inclusiv gândirea, au efect de acidifiere. Iar dacă noi nu eliminăm eficient aceşti acizi prin procesele de excreţie – transpiraţie, urinare, defecare -, acumularea acestor acizi în spaţiile interstiţiale şi în organe duce la îngrăşare, la ­boli şi la îmbătrânire prematură. De altfel, metafora, analogia simplă cu care începe cartea „Miracolul pH-ului” te pune în faţa următoarei probleme: dacă ai un acvariu cu un peşte, iar peştele se îmbolnăveşte, ce faci,
tratezi peştele sau schimbi apa? Tu ce ai face?

Eu aş începe cu schimbarea apei. (reporterul)

Daa! A doua problemă pe care o ridic se referă la modalitatea de tratament aplicată de ştiinţa medicală astăzi: ce fac ei, schimbă apa sau tratează peştele? Pe scurt, dacă mă întrebi care sunt diferenţele, metodele medicale obişnuite tratează simptomele, eu tratez cauzele.

Pare că deţineţi secretele la care râvneşte omenirea dintotdeauna: viaţă sănătoasă şi tinereţe prelungită.

Da, denumesc acest stil de viaţă şi de alimentaţie miracolul pH-ului pentru a le explica oamenilor care le sunt posibilităţile. Ştiu că există mulţi factori care duc la îmbolnăvire şi este greu să-i controlăm pe toţi, dar, până la urmă, sănătatea şi viaţa pot fi o alegere, aşa cum boala şi moartea pot fi o alegere.

Vorbiţi-ne, vă rog, despre unul dintre aceste secrete, apa alcalinizată şi ionizată.

Indiferent că este vorba despre o persoană sănătoasă, care vrea să-şi păstreze sănătatea, sau despre o persoană care este în faţa unei provocări, precum diabetul insulinodependent sau chiar un cancer în fază incipientă, apa alcalină reprezintă un început al procesului de refacere, de remisie. Oricât de sănătos te-ai considera, apa alcalină îţi poate îmbunătăţi starea. Îi poate ajuta pe bolnavii de cancer să-şi învingă boala, îi poate ajuta pe bolnavii de diabet să nu mai depindă de tratamentul cu insulină, dar şi o persoană care face sport să-şi îmbunătăţească performanţele.

Primul pas ar fi să se asigure că organele excretoare funcţionează la parametrii normali, că pot asigura eliminarea toxinelor. În acelaşi timp, ar trebui să se crească nivelul de hidratare al organismului cu apă ionizată. Ionizarea se poate face în sens acid sau în sens bazic. Atunci când ionizezi ceva, îi creşti capacitatea electrică şi reactivitatea la electricitate.

În cazul apei alcalinizate şi ionizate, noi îi mărim capacitatea electrică astfel încât să se ajungă la un pH de 9,5, pe o scală de la 1-14, 7,2 fiind pH-ul neutru. Dar întotdeauna când bei apă alcalinizată şi ionizată pentru a stimula capacitatea de eliminare a toxinelor, ar trebui să ai, în paralel, o dietă bazată pe fructe şi legume verzi. Şi recomand ca aceste vegetale să fie consumate sub formă de suc sau de piure. De altfel, în cadrul programelor noastre de detoxifiere, pacienţii consumă într-o primă etapă numai hrană lichidă, mai uşor de asimilat.

” Alimentele acide distrug neuronii din intestine. Şi trebuie să ştiţi că avem mai mulţi neuroni în intestine decât avem în creier. ”

Totuşi, nu se pierd astfel o parte din fibrele pe care aceste vegetale le-ar aduce organismului consumate ca atare?

Într-adevăr, consumate ca atare, fructele şi legumele ajută la curăţarea intestinului de reziduuri. Asta pe de o parte. Pe de altă parte însă, pentru persoanele care sunt constipate, mai multe fibre ajunse în intestin ar putea îngreuna situaţia, pentru că ar fi mai multă materie de eliminat. De altfel, în cadrul programelor de detoxifiere, le recomand pacienţilor mei un aport scăzut de fibre.

Cum rămâne atunci cu recomandarea nutriţioniştilor de a consuma cât mai multe fructe şi legume?

Nu poţi spune, pur şi simplu, mănâncă mai multe fructe şi legume, pentru că există fructe şi legume acide şi fructe şi legume alcaline. De exemplu, ananasul, perele sau portocalele sunt fructe acide. De ce? Pentru că au conţinut mare de zaharuri. Să nu uităm că majoritatea oamenilor sunt dependenţi de zahăr, iar mai mult zahăr înseamnă mai mult acid. Or, mai mult acid înseamnă mai multe daune provocate intestinelor. Pe de altă parte, lămâia, lime-ul şi grepfrutul sunt fructe alcaline, deşi multă vreme au fost considerate acide din cauza acidului citric din compoziţie. Însă ele au un conţinut redus de zaharuri şi multe săruri de potasiu în compoziţie, ceea ce le face alcaline.

Despre obiceiul de a bea suc de portocale la micul dejun ce părere aveţi?

Portocalele sunt fructe acide ce conţin acid citric şi fructoză. Iar fructoza este o neurotoxină, care se poate fragmenta şi produce multe daune în organism. Pe scurt, nu există suficiente componente minerale în portocale ca să compenseze acţiunea acidului citric. În urma cercetărilor, am ajuns la concluzia că un singur pahar cu suc de portocală sau de mere anesteziază acţiunea sistemului imunitar timp de cinci ore.

Deci, este mai bine să consumăm fructele ca atare sau sub formă de sucuri?

Fructele întregi sunt forme de energie vie, intactă. Cu cât le prelucrăm mai mult, ele îşi pierd această proprietate. De altfel, asta se întâmplă cu toate alimentele prelucrate industrial. Rezumându-mă la fructe, ar trebui să le preferăm pe cele întregi şi alcaline. Însă, într-o primă etapă, pentru a le putea asimila mai uşor, ar trebui să le consumăm sub formă de sucuri sau de piureuri. De aceea, sucurile alcaline vor fi cu atât mai uşor de asimilat la nivelul intestinului subţire prin intermediul cililor cu care sunt căptuşiţi pereţii lui. În felul acesta, chimul alimentar (ceea ce rezultă din prelucrarea digestivă) se transformă în celule stem embrionare, crescând capacitatea de refacere a organismului. Aceasta este zona din corp unde are loc cu adevărat creaţia. Nu putem produce celule embrionare din hrană solidă, pentru asta avem nevoie de hrană lichidă şi alcalină.

Pe scurt, aşa se produce vindecarea…

Da, vindecarea trebuie să se întâmple din interior spre exterior. Bolile, indiferent că sunt oftalmologice, pulmonare sau neurologice, se produc din cauza problemelor care au loc la interior. Evident, mai puţin bolile respiratorii, care apar pe fondul fumatului sau poluării. În afara acestor boli, celelalte vin din interiorul nostru, cu precădere din tubul digestiv. Aceste alimente sunt atât de acide încât distrug neuronii din intestine. Şi trebuie să ştiţi că avem mai mulţi neuroni în intestine decât avem în creier.

Asta ar putea fi o explicaţie pentru acţiunile unora dintre noi…

Daa!! De aceea sunt atâtea probleme la Washington D.C. (râde). Unii dintre politicienii noştri sunt constipaţi.

” Dacă nu ai timp să faci mişcare, atunci vei fi nevoit să-ţi găseşti timp să mori. ”

” Avem atâtea probleme la Washington D.C. pentru că unii dintre politicienii noştri sunt constipaţi. ”

„Dieta Young nu este o dietă, ci un mod de a fi”

În ce constă, pe scurt, dieta Young?

Frumuseţea acestei diete vine din faptul că nu este o dietă, ci un mod de a fi. Prin adoptarea acestui mod de alimentaţie, poţi mânca oricând şi oricât vrei, pentru că nu se bazează pe calcularea numărului de calorii, ci pe ideea de a mânca doar anumite alimente. Acestea trebuie să fie în stare brută, cât mai puţin preparate la foc şi, de preferat, organice, cât mai puţin tratate chimic. Ştiu că este greu în România, dar trebuie să faci tot posibilul pentru sănătatea ta. De asemenea, trebuie să predomine legumele verzi, pentru că acestea sunt cele mai bogate în clorofilă. Iar clorofila ajută la producerea sângelui de care au nevoie toate ţesuturile din organism.

Daţi-ne, vă rog, nişte trucuri să ne păstrăm alcalinitatea organismului şi, implicit, sănătatea fără a investi nici prea ­mulţi bani, nici prea mult timp.

Un truc ar fi ca atunci când te simţi lipsit de energie, când simţi nevoia să mănânci ceva dulce, să-ţi presari puţină sare de mare (grunjoasă) în căuşul palmei, să o mănânci şi să bei apă. Îţi va creşte nivelul de energie şi nu vei mai simţi nevoia să mănânci dulciuri. Alt truc ar fi să mănânci zilnic salate peste care să pui ulei de măsline extravirgin, iar secretul este să pui multă sare peste aceste salate. Sarea este cheia pentru energie. Sarea îţi ridică nivelul de energie, zahărul te lasă fără energie. Dar sarea trebuie să fie naturală, indiferent că este din mare sau din salină.

Asta este o surpriză! Credeam că excesul de sare este nociv…

Da, sarea este periculoasă dacă ai acidoză (aciditate mare în organism) sau dacă eşti constipat. Totuşi sarea este elementul de bază pentru alcalinizare.

Ce rol are sportul în procesul de alcalinizare?

Dacă nu ai timp să faci mişcare, atunci vei fi nevoit să-ţi găseşti timp să mori. Corpul nostru a fost proiectat să se mişte. Muşchii gambei sunt inima sistemului nostru limfatic. Când ei se contractă, împing limfa de jos în sus, iar aceasta adună toxinele din toate ţesuturile şi, întorcându-se, le aduce către aparatul excretor. De aceea, mişcarea este foarte importantă.

Dar cât sport, prea mult sport nu produce creşterea nivelului de aciditate?

Recomand minimum o oră de mişcare pe zi. Important atunci când faci exerciţii este să transpiri, dacă nu transpiri, nu faci exerciţii. Cel de-al treilea rinichi pe care îl avem este pielea noastră şi trebuie să-l ajutăm să funcţioneze.

CV

- Pionier în nutriţia alcalină

- Numele: Robert O. Young
- Data naşterii: 6 martie 1952
- Starea civilă: căsătorit, are trei copii
- Studiile şi cariera:
- În 1970 a obţinut diploma în biologie şi în business la Universitatea din Utah.
- În 1993 a finalizat masteratul în nutriţie la Colegiul American din Birmingham, Alabama.
- În 1995 îşi începe doctoratul în chimie şi în biologie la Colegiul Clayton.
- În 1999 îşi ia doctoratul în naturopatie – un sistem medical complet şi coerent ce pune accent pe stimularea mecanismelor naturale de vindecare a corpului.
- Este membru al Socie­tăţii Americane de Microbiologie, al Asociaţiei Americane de Naturopatie şi membru de onoare al Asociaţiei de Sănătate Holistică din Connecticut.
- Este autor al mai multor cărţi de nutriţie şi de medicină alternativă, traduse în 17 limbi şi vândute în peste un million de exemplare.
- Locuieşte în: Alpine, Utah, SUA

(Ana-Maria Niţă, Adevarul, 18/11/2011)

Unul dintre cele două acte se referă la lista aditivilor din ingredientele alimentare cum ar fi alţi aditivi, enzime, arome şi substanţe nutritive şi se va aplica după 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene.

Lista aditivilor din produsele alimentare este, de asemenea, disponibilă într-o bază de date online, şi va permite consumatorilor, operatorilor din sectorul alimentar şi autorităţilor de control să identifice cu uşurinţă aditivii care sunt autorizaţi într-un anumit produs alimentar.

VEZI AICI LISTA ADITIVILOR

Aditivii alimentari sunt substanţe care se adaugă la alimente dintr-o varietate de motive tehnice, precum conservarea, stabilizarea, colorarea, îndulcirea.

“Ziua de astăzi (n.r. luni) reprezintă un moment important în eforturile noastre de consolidare a siguranţei alimentare în Uniunea Europeană”, a declarat comisarul pentru sănătate şi consumatori, John Dalli, potrivit comunicatului citat de Mediafax.

Instituirea celor două liste reprezintă un pas important în punerea în aplicare a Regulamentului-cadru (CE) nr. 1333/2008 privind aditivii alimentari, adoptat în decembrie 2008.

Noua listă face să fie foarte clar, de exemplu, că la unele categorii de alimente sunt autorizaţi foarte puţini aditivi sau chiar sunt complet interzişi. Aşa se întâmplă, de exemplu, în cazul iaurtului nearomatizat, al untului, al compotului, al pastelor făinoase, al pâinii simple, al mierii, al apei şi al sucului de fructe.

În alte categorii, de regulă cele privind produse alimentare cu grad înalt de prelucrare, precum dulciurile, snacks-urile, sosurile şi băuturile aromatizate, se autorizează un număr mare de aditivi.

În plus, lista de aditivi care pot fi adăugaţi la alţi aditivi, enzime, arome şi substanţe nutritive va face ca expunerea la aditivi prin aceste ingrediente să rămână limitată.

Pe lângă instituirea celor două liste, noua legislaţie prevede, de asemenea condiţii bine determinate în care se pot adăuga aditivi la alimente, o împărţire a alimentelor în categorii cu aditivii enumeraţi într-o manieră clară, în funcţie de categoriile de alimente la care pot fi adăugaţi, un program pentru deplina reevaluare a siguranţei tuturor aditivilor autorizaţi, orientări şi instrucţiuni clare pentru solicitanţii de noi utilizări de aditivi alimentari.

80% dintre români nu realizează ce cumpără

În România, un studiu recent arată că atunci când cumpără un produs alimentar, puţini se uită pe etichetă ca să vadă ce conţine. Practic, 80% dintre români nu ştiu ce presupune o alimentaţie sănătoasă.

70% dintre românii din mediul urban cu vârsta cuprinsă între 15 şi 60 de ani spun că pentru a prepara alimentele într-un mod sănătos, trebuie să ai timp. De asemenea, 55% din totalul celor intervievaţi sunt întru totul de acord că alimentele sănătoase sunt mai gustoase, iar 65% consideră că pentru a mânca sănătos trebuie sa scoţi mai mulţi bani din buzunar.

De asemenea, alimentaţia sănătoasă este asociată cu situaţii deosebite: 75% sunt de acord că alimentaţia sănătoasă este recomandată de medic pentru oamenii cu diverse boli, iar 68% consideră că cei care vor să slăbească mănâncă sănătos.

Studiul “Atitudini şi percepţii faţă de alimentaţia sănătoasă” a fost realizat în urmă cu câteva luni, pe un eşantion de 553 de persoane.

(Jurnalul National, 15/11/2011)

Astfel, prima listă se referă la aditivii din produsele alimentare şi va intra în vigoare în iunie 2013 (această perioadă de graţie pentru aplicare a fost considerată necesară pentru a permite industriei alimentare a Uniunii să se adapteze la noile norme). Această listă, care este, de asemenea, disponibilă într-o bază de date online, va permite consumatorilor, operatorilor din sectorul alimentar şi autorităţilor de control să identifice cu uşurinţă aditivii care sunt autorizaţi într-un anumit produs alimentar, se arată într-un comunicat al CE.

Cea de-a doua listă priveşte aditivii din ingredientele alimentare, cum ar fi alţi aditivi, enzime, arome şi substanţe nutritive şi se va aplica după 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE.

“Ziua de astăzi reprezintă un moment important în eforturile noastre de consolidare a siguranţei alimentare în Uniunea Europeană”, a declarat, citat într-un comunicat, John Dalli, comisarul pentru sănătate şi consumatori. ‘Adoptarea a două regulamente privind aditivii va spori capacitatea de decizie a cetăţenilor şi, deopotrivă, a industriei, deoarece vor face ca tuturor celor interesaţi să le fie mai uşor să ştie exact care sunt aditivii autorizaţi în produsele alimentare”, a adăugat el.

Utilizările autorizate ale aditivilor sunt, de acum înainte, enumerate în funcţie de categoria de produse alimentare la care pot fi adăugaţi. Comisia consideră că aceasta este o îmbunătăţire importantă în comparaţie cu vechile liste care erau dispersate în mai multe anexe la trei directive diferite.

Noua listă face să fie foarte clar, de exemplu, că la unele categorii de alimente sunt autorizaţi foarte puţini aditivi sau chiar sunt complet interzişi. Aşa se întâmplă, de exemplu, în cazul iaurtului nearomatizat, al untului, al compotului, al pastelor făinoase, al pâinii simple, al mierii, al apei şi al sucului de fructe.

În alte categorii, de regulă cele privind produse alimentare cu grad înalt de prelucrare – precum, de exemplu, dulciurile, snacks-urile, sosurile şi băuturile aromatizate – se autorizează un număr mare de aditivi.

În plus, lista de aditivi care pot fi adăugaţi la alţi aditivi, enzime, arome şi substanţe nutritive va face ca expunerea la aditivi prin aceste ingrediente să rămână limitată.

Pe lângă instituirea celor două liste, noua legislaţie prevede, de asemenea condiţii bine determinate în care se pot adăuga aditivi la alimente, o împărţire a alimentelor în categorii cu aditivii enumeraţi într-o manieră clară, în funcţie de categoriile de alimente la care pot fi adăugaţi, un program pentru deplina reevaluare a siguranţei tuturor aditivilor autorizaţi şi orientări şi instrucţiuni clare pentru solicitanţii de noi utilizări de aditivi alimentari.

În martie 2010, Comisia a adoptat un program pentru reevaluarea tuturor aditivilor alimentari autorizaţi. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) trebuie să reevalueze toţi aditivii până în 2020. Stabilirea priorităţilor de reevaluare se face pe baza datei la care un aditiv alimentar a fost evaluat ultima dată, a disponibilităţii unor noi informaţii ştiinţifice, a gradului de utilizare a unui aditiv alimentar şi a expunerii oamenilor la acesta.

Coloranţii alimentari sunt primii pe lista de priorităţi. Şaptesprezece coloranţi au fost deja reevaluaţi. Pentru trei dintre aceştia, Comisia a propus deja niveluri de utilizare revizuite, având în vedere că EFSA consideră că expunerea la aditivii respectivi poate fi prea mare pentru anumite grupuri de consumatori.

Datorită unor noi informaţii ştiinţifice, se acordă prioritate mai mare îndulcitorului aspartam, care va fi reevaluat până în septembrie 2012.

În martie 2011, Comisia a adoptat o măsură prin care se precizează datele necesare pentru autorizarea unei noi utilizări pentru un aditiv. Acestea includ datele toxicologice pentru evaluarea riscurilor şi informaţii care să demonstreze că utilizarea aditivului este justificată din punct de vedere tehnologic, poate prezenta beneficii pentru consumator şi nu va induce în eroare.

(AGERPRES, 14 noiembrie 2011)

Dacă “eşti ceea ce mănânci”, atunci e bine să ştii ce pui în farfurie, nu? Una dintre cele mai avizate persoane care să vorbească despre ce mâncăm cu adevărat este Dr. Gheorghe Mencinicopschi sau Dr. Menci, aşa cum îl ştie toată lumea. Directorul Institutului de Cercetari Alimentare a lansat recent şi un film documentar numit “Toxic”, în care atrage atenţia asupra tuturor pericolelor din farfurie. Iată ce informaţii şocante ne-a oferit şi nouă!

“Mai bine de la supermarket decât de la ţăran”

Dr. Menci atrage atenţia asupra faptului că ceea ce credeam noi că e bun e, de fapt, foarte nociv. “Produsele de la tarabă, de la piaţă, comercializate de ţărani sunt de multe ori mai toxice decât cele de la supermarket. Mulţi cred că cele din marile lanţuri de magazine sunt tratate chimical şi aşa este, sunt. Dar producătorii mari respectă o anumită dozare, concentraţie a substanţelor, o normă agricolă, pe când cei cu afaceri mici nu o respectă. Astfel s-a întâmplat să găsesc în grădina a unui ţăran două sfecle, una fără niciun pic de azot, iar cealaltă cu peste 20 de ori mai mult azot decât limita legală. În cazul în care un copil ar fi mâncat acea sfeclă, riscul de deces era foarte mare. Din păcate, micii înterprizători nu sunt verificaţi”, aruncă dr. Menci bomba! “E şi vina cumpărătorului, deoarece îşi alege mâncarea după aspect. Mulţi vor salata să fie cât mai mare, roşia la fel, e normal ca şi ţăranul să folosească pesticide şi alte chimicale. Mai este o problemă legată de aceste pesticide: produsul stropit cu pesticide nu trebuie recoltat şi dat la vânzare imediat, ci trebuie aşteptat un număr de zile, pentru a se diminua otrava. Mulţi dintre agricultorii mici nu respectă nici această regulă”, mai spune profesorul.

“Am găsit urma ştampilei pe ouăle de ţară”

Micii agricultori au şi câteva scamatorii în strategia de vânzare. Cumpără produse de la supermarket sau de la fabrici industriale şi le recomandă a fi tradiţionale sau de ţară. “Mi s-a întâmplat să cumpăr ouă de la ţăran şi să constat că acestea aveau iniţial ştampilă de fabrică. Aşa se procedează şi cu unele produse din carne, care sunt făcute din carne de porc industrială”, ne mărturiseşte dr. Menci.

“Ţuicile sunt adevărate bombe toxice pentru organism”

“Da, da, aşa e, nu mănânc sănătos, dar nu am bani pentru mâncare bună”, acestea sunt vorbele multor români care, constrânşi de situaţia materială, cumpără fel şi fel de salamuri şi parizere pline de aditivi. “Dar aceasta este o mare graşeală pe care o fac oamenii”, spune specialistul. “Poţi mânca mult mai bine şi sănătos cu bani puţini, decât o persoană care mănâncă delicatese. Fă-ţi fasolea bătută din fasole fiartă, nu din fulgi, şi piureul la fel. Va fi şi mai ieftin şi mai sănătos”, spune în replică directorul ICA. “Trebuie să punctez şi că anumite produse făcute în casă pot fi adevărate bombe toxice, precum ţuicile”, mai spune el. Această băutură rareori mai respectă reţetă tradiţionlă, ajungând să fie extrem de periculoase pentru organism.

Ştii care este cea mai mare greşală pe care o facem atunci când alegem mâncarea?

Răspunsul este relativ previzibil: “Atunci când alegem după preţ”, spune dr. Menci. Nu întotdeauna preţul este un criteriu de selecţie. Trebuie să ne întrebăm mereu de ce acel produs costă atât de puţin şi să conştientizăm că uneori plătim “taxă de aspect” şi “taxă de brand” pentru produsele scumpe.

Secrete pe care nu ţi le va spune niciun comerciant:

Nu cumpăra produse ambalate în PET-uri (sticle de plastic), în special oţet, borş sau băuturi alcoolice. Aceste ambalaje conţin toxine cancerigene care sunt stimulate de aceste produse, ajungând astfel în organism. Aceste toxine sunt responsabile pentru numeroasele cazuri de infertilitate apărute în ultimii 60 de ani. “Fertilitatea a ajuns la o treimie, faţă de anii ’60. Aceşti extrageni din ambalaje şi tacâmuri de unică folosinţă cresc riscul de cancer la sân, în cazul femeilor şi la testicole, în cazul bărbaţilor”, spune dr. Menci.

(Sandra Ionescu, CanCan, 15/11/2011)

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), Constantin Cerbulescu, a declarat, joi, într-o conferinţă de presă, că în ultima perioadă s-a constatat la comercializarea produselor alimentare utilizarea excesivă, până la derizoriu, a termenilor “tradiţional”, “tradiţionalitate”, “reţetă tradiţională”, “tradiţie”.

El a precizat că, în perioada 13-21 octombrie, ANPC a făcut un control la nivel naţional, fiind verificaţi 402 operatori economici, dintre care la 296 (73,6 la sută) au fost găsite nereguli. Inspectorii au verificat legalitatea utilizării termenilor “tradiţional”, “reţetă tradiţională” sau a produselor alimentare cu indicaţie geografică sau cu denumire de origine.

“Am găsit «parizer ca la bunica». Am avut şi eu bunică, şi nu făcea parizer. Bunicile nu fac parizer cu fel de fel de stabilizatori şi benzoaţi”, a spus Cerbulescu.

Inspectorii au găsit “fasole tradiţional bob gustos”, un produs care în realitate provine din China, fiind ambalat în România, dar care are denumire ce induce consumatorilor ideea falsă de produs tradiţional românesc, snacks-uri din cartofi, diverse sortimente, care aveau pe ambalaj menţiunea tradiţional fără a fi atestate, “zacuscă tradiţională”, denumire nejustificată utilizată pentru mai multe produse provenite de la diferiţi producători, covrigei superiori tradiţionali cu roşii, busuioc şi oregano, cu rozmarin, cu ulei de măsline, cu mac, cu tărâţe de grău, produs neînregistrat ca fiind tradiţional.

De asemenea, au fost descoperite produse sub denumirile salam de casă tradiţional, cârnaţi afumaţi tradiţionali, parizer tradiţional, salam primavera tradiţional, produse care nu sunt înregistrate ca “tradiţionale”.

Inspectorii au verificat aproximativ 610 tone de produse alimentare vândute ca “produse tradiţionale”, din care 594 de tone (97 la sută) nu se încadrau în prevederile legale privind protecţia consumatorilor.

Şeful ANPC a subliniat că aceste nereguli au fost găsite în supermarketuri, în magazinele proprii ale fabricilor, dar şi la târgurile tradiţionale care se organizează periodic.

În urma neregulilor constatate, organele de control au oprit definitiv şi au retras de la comercializare 533 de kilograme de produse alimentare, în valoare de 10.726 de lei, produse improprii consumului. De asemenea, au oprit temporar de la comercializare aproximativ 25.109 kilograme de produse alimentare, în valoare de 262.816 lei, până la remedierea neconformităţilor constatate.

Inspectorii ANPC au aplicat 324 de sancţiuni contravenţionale, dintre care 113 avertismente şi 211 amenzi în valoare de 924.200 de lei. Potrivit lui Cerbulescu, o amendă este în valoare de aproximativ 50.000 de lei.

În 62 la sută dintre judeţe şi municipiul Bucureşti ANPC a găsit la comercializare produse alimentare pentru promovarea cărora se ofereau consumatorului informaţii false despre caracterul tradiţional al produselor, fără ca acestea să fie atestate şi înregistrate de Ministerul Agriculturii ca fiind tradiţionale.
(Mediafax, 11 noiembrie 2011)

● Jurnalul Naţional: Domnule profesor Gheorghe Mencinicopschi, ne-aţi tot avertizat că este timpul să schimbăm ceva în rutina noastră alimentară. Şi pentru că schimbările se fac foarte greu văzute, până la urmă aţi aes să porniţi dumneavoastră o “Revoluţie în bucătărie”. E titlul uneia dintre cele mai prizate cărţi de bucate a momentului… Dar înainte de a vorbi despre ea, trebuie să răspundeţi la o întrebare: de ce să începem o revoluţie în bucătărie – e chiar aşa de rău?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Din păcate, e char aşa de rău. Şi nu doar în bucătăria noastră. Sunt bucătării şi mai groaznice – mai bine zis există lanţuri alimentare şi agro-alimentare şi obiceiuri alimentare profund nesănătoase, dacă ne gândim la mancarea junk food sau la lanţurile de fast-food. Lucrurile au degenerat foarte mult în ceea ce priveşte comportamentul alimentar al omului şi alimentele pe care le consumă astăzi.

Alimentaţia omului primitiv vs. alimentaţia omului modern

● Jurnalul Naţional: Dacă ne-am compara cu strămoşii noştri de acum o mie de ani, ce am observa?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Am observa o schimbare dramatică a alimentelor pe care le consumăm, a stilului de viaţă pe care îl avem. Haideţi să luăm însă istoria omenirii de mult mai devreme. Ce am putea constata? Că circa 99% din timpul existenţei speciei umane, omul a fost un vânător-culegător. Asta înseamnă că el vâna şi culegea ierburi, rădăcini, fructe, legume, seminţe, toate însă din natură şi nemodificate. Pentru a-şi câştiga hrana, muncea foarte mult. Hrana lui era foarte muncită, pentru că depui un efort ca să vânezi, să culegi… Şi fizic, dar şi inteligenţa este pusă în mişcare. Ca să prinzi un animal sălbatic, trebuie să fii ingenios, trebuie să fii mai deştept… Omul nu este dotat de la natură cu gheare, cu forţă, el este dotat cu inteligenţă. Şi iată că, în felul acesta, s-a dezvoltat şi creierul, şi asta cu siguranţă şi datorită acestui fel de viaţă, care trebuie să spunem că a fost, din punct de vedere biologic, o reuşită nemaipomenită şi ne-a dat un avantaj extraordinar faţă de celelalte specii faptul că omul a ajuns să aibă un spectru alimentar foarte diversificat. Omul primitiv consuma cel puţin 300 de specii de plante şi animale. Ştiaţi asta?

● Jurnalul Naţional: Nu, nu ştiam. Dar dacă, printr-o minune sau cu ajutorul unei maşinării a timpului am ajunge cu zeci de mii de ani în urmă, la ora mesei, cu ce ne-ar servi strămoşii noştri? Ce ne-ar pune dinainte omul primitiv?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Cel puţin cu 300 de specii de plante sălbatice, fructe, legume… negătite, dar, desigur, alese, culese la maturitate deplină, când erau bine coapte. Astăzi ni s-au rafinat şi gusturile, dar au şi devenit înşelătoare. Gusturile nu ne minţeau atunci. Erau gusturile alimentelor naturale, nemodificate în vreun fel de intervenţia omului. Nu erau procesate, nu erau rafinate. Întotdeauna un aliment din acea vreme era şi un aliment bun din punct de vedere nutriţional, hrănitor. Carnea – omul a învăţat să o prepare, dar într-un mod foarte sănătos şi simplu. Niciodată omul ancestral nu şi-a ars carnea. Pur si simplu făcea foc pe nişte pietre, îndepărta jarul şi punea pe aceste pietre încinse carnea. Astăzi, tocăm carnea, îi adăugăm aditivi, o punem pe grătar, cade grăsimea pe jar, jarul împreună cu grăsimea afumă carnea cu substanţe cancerigene. Am putea să le şi denumim: sunt hidrocarburi policiclice aromate care, pe lângă faptul că sunt cancerigene, perturbă şi echilibrul dintre saţietate şi foame şi, încet-încet, ne îngrăşăm şi devenim obezi. Obezitatea nu este cunoscută în natură. Ea este un “câştig” al civilizaţiei. Niciodată, până la descoperirea agriculturii, omul nu a fost obez. Şi nici animalele sălbatice nu sunt obeze. Dar omul a extins această plagă din stilul lui de viaţă şi asupra animalelor lui de companie. Am ajuns să ne îmbolnăvim pisicile, să avem pisici cu diabet. Mai ales în ultimii zeci de ani, când animalele de companie trăiesc la oraş, nu mai fac mişcare, stau în apartament. În plus, li se dă o mâncare asemănătoare cu a noastră, o mâncare nepotrivită digestiei lor. Să luăm exemplul pisicii, care este un carnivor. Pisica trebuie să mănânce carne, mai ales carne crudă. Dacă noi îi dăm legume sau carne procesate, se îmbolnăveşte de diabet. Lucrul acesta este exemplul cel mai evident că ceva nu este în regulă, nici cu noi, nici cu animalele noastre, pe care le îmbolnăvim din prea multă iubire.

Alimente naturale integrale vs. alimente culturale

● Jurnalul Naţional: Puneţi foarte mult accentul pe valorile nutriţionale ale alimentelor şi pe felul în care asociem diferite mânăcăruri, pentru ca ele să nu ne facă rău. Spuneaţi, recent, participanţilor la lansarea unor produse eco, de ce nu putem să asociem carnea cu cartofii, asociere care este, pentru omul de astăzi, cea mai comună. Haideţi să răsturnăm împreună nişte obiceiuri greşite, nişte idei preconcepute eronate…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Nu este un moft şi nu este o modă felul în care mâncăm. De mii de ani, omul a mâncat anumite aliment, iar acestea au devenit compatibile cu genomul lui. Lucrurile stau mult mai profund decât credem noi. Alimentele reacţionează direct cu cromozomii noştri, cu materialul nostru genetic. Suntem ceea ce mânăcăm. De multe ori, uităm un fapt: de circa 40 de mii de ani, genomul omului, ca fiinţă biologică, nu s-a modificat. Dar alimentaţia lui s-a modificat foarte rapid. Omul are, spre deosebire de restul speciilor, o evoluţie dihotomizată, foarte lentă. Din punct de vedere socio-cultural, ne-am modificat complet. Ne-am creat un mediu atât de atropizat, artificializat, încăt suntem neadaptaţi la mediul pe care ni l-am creat. Trăim în spaţii închise şi suntem îngrozitor de sedentari. Omul este o maşinărie făcută pentru mişcare. În momentul în care nu mai facem mişcare, putem să mâncăm sănătos, că tot ne îmbolnăvim. Mâncarea, mai ales în ultima sută de ani, a devenit atât de deosebită de mâncarea naturală, încât eu deosebesc două feluri de hrană Asta numai la om, pentru că în natură vorbim despre o hrană naturală integrală. Celelalte fiinţe consumă alimentele care le sunt destinate, prin anatomo-fiziologia lor, de către natură. Şi le mănâncă fără să le modifice în vreun mod. Omul este singura fiinţă de pe pământ care a creat a doua categorie. Pe lângă alimentele naturale integrale, pe care le putem găsi ca atare în natură, a creat alimentele culturale, care nu au achivalent în natură. Acestea sunt alimente compozite, obţinute prin amestecarea mai multor alimente simple. De exeplu, un croisant sau un cârnat. Nu le veţi găsi într-un pom sau în pământ.

● Jurnalul Naţional: Domnule profesor, dar aproape tot ceea ce mâncăm astăzi intră în această categorie…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Da, cu excepţia legumelor şi fructelor. Şi în sezon ar fi cel mai bine să le consumăm. Ideea este că dacă genetica noastră se schimbă aşa de lent, iar noi am schimbat atât de repede alimentele, înseamnă că sistemul nostru gastro-intestinal, metabolismul nostru nu poate să recunoască aceste alimente, care au apărut într-un timp în care anatomia sistemului nostru nu s-a schimbat.

“Nu trebuie să ne întoarcem la viaţa oamenilor cavernelor, ca să mâncăm sănătos. E de ajuns să ne schimbăm modul de hrană”
● Jurnalul Naţional: Am auzit de nenumărate ori de la specialiştii în nutriţie faptul că stomacul nostru este cel al omului de acum 50.000 de ani, în timp ce papilele gustative sunt ale omului de astăzi… Şi că în cavitatea bucală a omului încă se decoperă noi senzori de gust…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: În ce priveşte stomacul nostru, da, el este al omului primitiv. Cât priveşte senzorii de gust, aici apare altă problemă. De gustibus et coloribus non disputandum. Ce vrea să spună asta? Că noi suntem preechipaţi de la bun început cu toţi aceşti senzori care pot să sesizeze o varietate cvasiinfinită de gusturi şi arome. Doar că unele dintre papilele gustative nu au fost puse încă la încercare, pentru că nu existau alimentele culturale, nu pentru că aceşti senzori ar fi apărut acum. Dar acum îi folosim.

● Jurnalul Naţional: Iar senzorii noştri “clasici”, dacă pot spune aşa, au devenit mai…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: …insensibili. Asta aţi vrut să ziceţi. Da, au devenit insensibili la aromele astea industriale şi la gusturile astea atât de puternice, care duc chiar la un fel de anestezie a gusturilor. Faceţi următorul experiment: după ce mâncaţi alimente industriale, foarte-foarte savuroase, încercaţi să mâncaţi ceva natural – şi nu-i veţi simţi gustul. În schimb, renunţaţi câteva luni la aceste alimente industriale şi încercaţi alimentele naturale integrale. Veţi începe să simţiţi din nou armonia gusturilor. Iar alimentele industriale vă vor părea apoi prea sărate, prea chimice… Avem o şansă să ne întoarcem la alimentaţia corectă, sănătoasă, gustoasă, dar asta depinde de fiecare dintre noi. Nu trebuie să punem problema într-un mod simplist, adică că ne întoarcem la viaţa oamenilor cavernelor. E de ajuns să ne schimbăm modul de hrană. Trebuie să conştientizăm că, în zeci de mii de ani în care a evoluat sistemul nostru gastro-intestinal, noi nu am avut la masă 15.000 de feluri de mâncare. Dintre acestea, însă, omul a mâncat un singur aliment concentrat la o masă. Aşa ar fi bine şi acum să facă. Noi mâncăm felul întâi, felul doi, desert şi ne aglomerăm într-un fel foarte dăunător sistemul nostru gastro-intestinal, care nu poate să digere în acelaşi timp carnea şi amidonul din cartofi. Firptura este proteină de origine animală, grasă în special, care are nevoie de nişte enzime speciale şi care se digeră într-un mediu acid. Dacă în acelaşi timp consumăm şi cartofi, care sunt amidon, imaginaţi-vă ce se întâmplă, pentru că amidonul are nevoie de cu totul alte enzime, care au nevoie de alt ph, neutru, alcalin. Amandouă – carnea şi cartofii – nu pot fi mâncate în acelaşi timp. Nu se digeră nici carnea, nici amidonul, încep să fermenteze, apare un proces de putrefacţie în colon, iar în timp lucrurile decurg chiar până la cancer de colon. Carnea trebuie să o asociem cu ceea ce, în mod natural, omul asocia carnea, în trecutul speciei noastre: cu legumele. Legumele sunt indiferente la ph, când sunt digerate, ba, mai mult, ele ajută foarte mult la digestia grăsimii din proteina din carne. Fasolea verde, morcovul, sparanghelul, andivele…, dar sunt atât de multe…! Aici intervine gastronomia. Legumele, în nici un caz, nu trebuie gătite prin metoda “pane” şi prăjite. Pot fi sotate, fierte, făcute la gril. Şi iată că am ajuns la… revoluţia din bucătărie. De fapt,în asta constă revoluţia: ştiinţa de a face alimentele şi gustoase, dar şi sănătoase. Eu îi spun gastronomie nutriţională. Aceasta este revoluţia!

● Jurnalul Naţional: Domnule profesor, dar, se ştie, în orice revoluţie din istorie, cuiva i s-a scurtat capul, cineva a fost pedepsit. Noi pe cine trebuie să decapităm?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Trebuie să decapităm obiceiurile şi stilul de viaţă proaste, care ne îmbolnăvesc. Trebuie să conştientizăm că gastronomia, fără cunoştinţe de nutriţie, generează mâncăruri foarte gustoase, dar întotdeauna nesănătoase.

Vegetarianism, crudivorism şI alte “isme” alimentare

● Jurnalul Naţional: Ce părere aveţi despre vegetarianism? Paul McCartney, fostul membri al trupei Beatles, spune, în noua sa carte… de bucate, că o zi pe săptămână fărăr carne este primul pas spre o schimbare. Sigur, de la înălţimea lui de vedetă – ştim, de exemplu, că el este vegetarian convins de vreo patruzeci – încearcă să convingă lumea să schimbe ceva. Măcar o zi pe săptămână…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Nimic nou sub soare. Dacă ne uităm la stilul de viaţă al străbunicilor, vom constata că era mult mai bun decât al nostru. Miercurea şi vinerea ţineau post, deci de două ori pe săptămână nu mâncau carne. Făceau foarte mult efort fizic şi mişcare. Mâncau carne, dar nu existau aceste alimente industriale. Ei mâncau grăsimi mult mai sănătoase, pentru că, cel puţin carnea de porc, provenea de la un animal crescut în condiţii foarte apropiate de starea lui naturală, era din rase aşa-zis primitive. Am putea da exemplu jambonul din regiunea spaniolă Cerano. Este obţinut din carnea unui porc primitiv, papa negra, crescut pur şi simplu în semisălbăticie, în pădurile lor de stejar, aşa cum creşteau porcii şi străbunicii lor. Aceste animale mâncau jir, mâncau ghindă. Efectul era o carne cu o grăsime mai puţină. Avea, în carcasă, sub 10% grăsime, care nu avea însă un aspect comercial. Noi avem acum nişte convingeri care sunt total eronate, sunt nişte convenţii: că grăsimea trebuie să fie albă, trebuie să fie fermă, tare. Grăsimea porcului de care vorbim noi avea o culoare gălbuie şi era mai moale, dar avea acizi graşi cam cât au somonii sălbatici, deci era o grăsime sănătoasă. Chiar mistreţul are în carcasă doar 4% grăsime. Porcul crescut în fermele de azi are 40% grăsime şi, fiind hrănit cu porumb, dă o grăsime frumoasă, “trendy”… Dar acestea sunt ideile eronate, care ne-au invadat. La alimente nu putem discuta de nici un fel de modă, decât cea impusă de corpul nostru. Apropo de vegetarianism, George Bernard Shaw a spus un lucru care mie îmi place foarte mult şi care exprimă un adevăr biologic foarte profund. A spus că cea mai sinceră dragoste este dragostea pentru mâncare. Ideea este că, întradevăr, mâncarea este necesitatea fiziologică primordială.

● Jurnalul Naţional: Dar despre flexitarianism – vegetarianismul flexibil – ce spuneţi? Sunt oameni care admit că, dieta vegetariană poate fi “spartă”, din când în când, şi cu o porţie de proteină animală…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Asta voiam să spun, că atunci când zicem vegetarianism, înţelegem o multitudine de comportamente alimentare, unele chiar sănătoase. Dacă vorbim de ovo-lacto-vegetarieni, este în ordine. Dacă vorbim de ovo-lacto-pesco-vegetarieni, este şi mai în ordine. Sigur că sunt şi astfel de vegetarieni flexibili, şi e foarte bine. Problemele apar la vegani. Ei sunt cei care se situează la extrema vegetarianismul, în sensul că ei nu consumă nici un fel de produs de origine animală: nici carne, nici lapte, nici ouă, nici miere măcar. Lucrul ăsta deja este exagerat şi eu nu aş recomanda veganismul în anumite etape ale vieţii. În schimb, vegetarianismul ponderat cred că este un lucru foarte bun. El de fapt se pliază cumva pe tradiţia gastronomică românească, cu postul de miercuri şi de vineri, cu faptul că doar duminica se mânca un fel principal cu carne, cu măncăruri cât mai naturale… E un lucru dovedit ştiinţific astăzi că cel puţin jumătate din mâncarea care constituie farfuria noastră zilnică trebuie să fie compusă din legume şi fructe crude, proaspete, în sezon.

● Jurnalul Naţional: Dar crudivorismul? Cât de util este?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Trebuie săţinem cont şi de dezvoltarea fiinţei umane. Una este când eşti sugar, copil mic, adolescent, tânăr adult, adult şi după aceea în perioada de senior. Alta este când te afli într-o stare fiziologică specială, şi anume femeie însărcinată sau care alăptează. Mai trebuie să se ţină cont şi de faptul că fiecare dintre noi suntem fiinţe unicate din punct de vedere genetic şi că dieta noastră trebuie strict personalizată. Uitaţi – usturoiul este ceva foarte curios. Este una dintre legumele care conţine substanţe virulicide foarte puternice, substanţe care distrug virusurile. Are şi ale calităţi: este cel care scade tensiunea arterială. Dar toate acestea nu sunt valabile dacă îl înghiţim pur şi simplu. Acele substanţe de care spun se generează dacă este zdrobit. Să ştim să pregătim alimentele în sensul în care să le mărim valoarea nutritivă – asta înseamnă gastronomie nutriţională. Dar dacă folosim numai fantezia şi nu cunoaştem nimic despre aceste transformări, mâncărurile, oricât de gustoase, vor fi nesănătoase. Revenim la raw food. Sigur, şi aici este o exagerare. Nu pot să mănânc carne crudă decât dacă am garanţia că animalul este perfect sănătos, sacrificat cât mai repede. Dar asta este o excepţie. Moda aceasta este bună în sensul în care ne referim la legum şi fructe proaspete, crude sau din seminţe crude. Să luăm seminţele de floare soarelui… Este foarte important cum le consumăm. Sunt foarte bune dacă le consumăm nesărate şi neprăjite. În momentul în care le-am sărat şi le-am prăjit, uleiurile conţinute se degradează, iar sarea este în exces. Dintr-un aliment chiar sănătos l-am transformat în ceva nociv.

“Azi singura noastră legătură cu alimentul este banul. Nu mai ştim cine produce hrana noastră”

● Jurnalul Naţional: Asta se întâmplă pentru că noi căutăm gusturi cu care ne-am obişnuit. Dar spuneaţi că gusturile se educă. La fel, a mânca sănătos este un lucru care se educă.
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Bineînţeles. Omul este o fiinţă care se naşte fără instinctul de a mânca. Omnivorele, având un spectru alimentar foarte larg, trebuie să ştie şi să înveţe ce să mănânce.

● Jurnalul Naţional: Am citit undeva că un naufragiat pe o insulă exotică, aflat într-o lume brusc necunoscută, are capacitatea să aleagă din natură acele fructe şi legume care nu-i vor face rău, chiar dacă nu le-a cunoscut niciodată până atunci.
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Se întâmplă ceea ce se întâmpla când omul era vânător-culegător. Când omul a început să socializeze, pe lângă faptul că funcţiona acest instinct, el a fost dublat şi de cunoştinţele colective. Nu mai era necesar să încerce, pentru că acele cunoştinţe dobândite de alţii erau acum transmise. Aceasta este o caracteristică a omului, ca fiinţă inteligentă, care învaţă. Însă în viaţa modernă sunt foarte mulţi factori perturbatori, care ne-au dus la pierderea instictului şi a capacităţii noastre de a mânca corect. Omul modern trebuie neapărat să înveţe să mănânce, să aibă cunoştinţe de nutriţie, pentru că altfel va cădea pradă unor alimente care nu-l vor omorî imediat , dar cu siguranţă îl vor îmbolnăvi grav.

● Jurnalul Naţional: Deci putem spune că instinctul de conservare nu funcţionează în comunitatea contemporană?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Da. Aşa este. De aceea trebuie să învăţăm să mâncăm corect. Acesta este tributul pe care îl plătim pentru aşa-zisa viaţă modernă a noastră, aşa-zisul nostru confort. Dacă ne uităm cine sunt ucigaşii de astăzi ai omului, vedem că sunt aceste alimente industrializate, chimizate, dezechilibrate din punctul de vedere al profilului nutriţional, sedentarismul şi dragostea noastră infintă pentru confort, care ne face să nu mai gătim acasă, să nu mai facem nici un fel de mişcare.

● Jurnalul Naţional: Spuneaţi să ne întoarcem la alimentaţia trecutului. Dar dacă luăm o carte de acum 100, 200 de ani, nu vom găsi neapărat alimente sănătoase.
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: E vorba de schimbările produse… Mâncarea a devenit aliment. Mâncarea este mâncare, alimentul deja este o marfă. S-a rupt legătura aceea dintre cel care producea alimentul şi cel care îl consuma. Astăzi, singura noastră legătură cu alimentul este banul. Nu mai ştim cine produce hrana noastră. Şi tot banul ne dictează ce alimente să cumpărăm. Cumpărând alimente proaste, ne vom îmbolnăvi rapid. De aceea spun că suntem prea săraci ca să cumpărăm alimente proaste. Mai degrabă cumpărăm, de aceaşi bani, mai puţine alimente, dar mai bune. Luaţi o persoană în vârstă din mediul rural şi mergeţi la cumpărături. Va cumpăra fructe şi legume, dar în niciun caz nu va lua acel produse puternic industrializate. Un factor important, în generarea acestor comportamente nesănătoase, este şi reclama aceasta fără nici un fundament ştiinţific. De fapt, nu există nici un interes de a face reclamă unor produse nutriţional sănătoase. Cu toţii ştim că o marfă care este de calitate nu are nevoie de prea multă reclamă. Această reclamă ne ia ochii şi ignorăm lucrurile sănătoase. Fiinţa umană, aşa este ea clădită, ca în copilărie să înveţe prin imitaţie. Ce poate învăţa un copil până la 10 ani într-o familie unde se mănâncă numai junk-food? înainte, în famiiliile consolidate, aveam cei 7 ani de-acasă în nutriţie. Astăzi nu se mai găteşte acasă. Se cumăpără alimente semipreparate, savuroase, dar pline întotdeauna de e-uri şi arome artificiale. Şi copiilor le creăm un stil de viaţă fast-food. Acest stil de viaţă creat copiilor este mai rău decât alimentul în sine, pentru că obişnuit astfel în copilărie, omul va rămâne dependent de acest stil de viaţă.

● Jurnalul Naţional: Sunt substanţe, în alimentele industriale, care ne fac dependenţi de ele?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Acest gust nemaipomenit de bun de fapt înseamnă creşterea aditivităţii, a crea o dependenţă. Un aliment din acesta, nemaipomenit de bun, mai ales dacă are şi un preţ scăzut, te îndeamnă să tot cumperi şi să mănănci din el până te îmbolnăveşti. Între altele, se întâmplă asta şi pentru că monotonizăm dieta – iar noi avem nevoie să aduce zilnic în corpul nostru cel puţin 50 de nutrienţi esenţiali, printre care 9 aminoacizi, omega 3, minerale, vitamine, substanţe nutritive. Trebuie să mâncăm anumite alimente care conţin anumiţi nutrienţi.

Despre impactul globalizării

● Jurnalul Naţional: S-ar putea ca unele dintre ele să nu existe în mod natural în regiunea în care trăim… Pe de altă parte, e ştiut, toate acele produse care sunt crescute în zona caldă nu trebuie consumate în zonele reci, şi invers. Cum facem ca să ne echilibrăm alimentaţia în funcţie de locul în care ne-am născut, de matricea pe care o avem, şi de locul în care trăim?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Globalizarea este încă un factor perturbator. Ştiinţa a dovedit şi faptul că, dacă am putea, ar fi bine să mâncăm alimentele din zonele în care ne-am născut, pe o arie de câteva sute de kilometri, dar nu de câteva sute de mii de kilometri. Astăzi este pus în evidenţă un lucru care se numeşte foamea ascunsă. Foamea ascunsă înseamnă tocmai aceste lucuri pe care le cere organismul şi noi nu le conştientizăm, macro- şi microelemente. Cele mai răspândite carenţe nutriţionale sunt cea de fier, de vitamina D şi A, şi carenţa de iod. Dar această foame ascunsă de nutrienţi esenţiali este mult mai răspândită, tocmai datorită rafinării elementelor, tocmai datorită faptului că alimentele industriale nu mai conţin cei minim 50 de nutrienţi necesari.

● Jurnalul Naţional: În zona Oceanelor Pacific şi Indian, atunci când o mamă rămânea fără lapte, se înlocuia laptele de mamă cu laptele de cocos, care se pare că are capacitatea de a imuniza. Dacă noi am încerca aici să dăm nou-născutului lapte de cocos, am ajunge la acelaşi rezulat?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Nu. Şi asta pentru că laptele de mamă nu poate fi înocuit cu nimic altceva. Mama trebuie încurajată să îşi alăpteze copilul minimum şase luni. Astăzi se întâmplă o mare tragedie. Multe femei fie că nu doresc să alăpteze, fie nu pot, în unele cazuri fiindcă doresc să nască prin cezariană. Cezariana este o urgenţă medicală, nu este o obişnuinţă. Când este alegerea mamei, asta înseamnă o lipsă de responsabilitate faţă de sănătatea copilului. Noi avem responsabilitatea de a-i creşte sănătos. Ori astăzi eu văd foarte multe familii în care copilul apare ca o chestiune colaterală a actului sexual, şi nicidecum nu e un copil aşteptat cu iubire. Mediul familial este esenţial pentru dezvoltare. Dacă un copil până la vârsta de 2-3 ani nu trăieşte în mediul social şi uman, nu mai poate redeveni uman. Asta arată cât de important este mediul familial. Familia este baza sănătăţii omului şi a devenirii lui ca om. Copiii-lup, cei care au fost descoperiţi în pădure, crescuţi de animale, nu s-au putut readapta, au supravieţuit cel mult câţiva ani în condiţii de civilizaţie, tocmai pentru că primii lor ani de viaţă au deprins existenţa animală, nu pe cea umană. Sigur, şi stresul demografic induce stări greşite. Probabil biologii care studiază aceste ecosisteme ştiu că nici o specie nu poate avea un număr foarte mare de indivizi şi de asta nu pot scăpa nici oamenii.

● Jurnalul Naţional: Acum, că suntem 7 miliarde, care va fi şansa noastră, din punct de vedere alimentar, pe planetă?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Lucrurile sunt foarte complicate. Ar trebui deja să ne îngrijoreze acest număr care generează tot felul de anomalii, chiar pe plan comportamental. De fapt, această problemă nu este nouă, ea a apărut exact atunci când omul a descoperit agricultura. Atunci s-au întâmplat o serie de lucruri care a marcat şi va marca evoluţia speciei umane. În primul rând, s-a sedentarizat, apoi a apărut inegalitatea socială, când mâncarea era moneda forte. Să ne ferească Dumnezeu de foamete, pentru că societatea va fi profund dezorganizată. Mâncarea este necesitatea biologică primară. Lucrurile urmează au o curbă exponenţială. Noul miliard s-a întâmplat într-un deceniu. Iar noi ignorăm legile naturale, ca struţul. Băgăm capul în pământ. Nu vedem, nu există. În timp ce înmulţirea umanităţii se întămplă într-o rată exponenţială, numărul alimentelor scade. Oamenii din nou au fost entuziasmaţi, nu au făcut studii de impact de durată. Am inventat îngrăşămintele chimice de sinteză şi am crezut că s-a rezolvat nu ştiu ce problemă. Dar de unde? De fapt, am distrus solurile. Mâncarea este din ce în ce mai nehrănitoare, pentru că solul distrus nu mai cedează microelemente. Un om nu are nevoie numai de proteine şi glucide. Un om are nevoie de minerale, de vitamine, fitonutrienţi. Şi o plantă nu are nevoie numai de azot, fosfor şi potasiu. Dacă plantele nu mai pot lua ce le trebuie, noi de unde să luăm? Avem producţii mari cantitativ, dar calitativ foarte proaste.

● Jurnalul Naţional: Avem nevoie de încă o planetă?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Cred că omul, dacă este cu adevărat o fiinţă inteligentă şi responsabilă faţă de specia lui şi faţă de celelalte specii, va trebui să găsească adevăratele căi prin care specia umană să poată coexista în biosfera de pe această planetă. Unde mai găsim noi o planetă care să îndeplinească toate aceste condiţii atât de specifice pământului?

● Jurnalul Naţional: Încheiem cu un gând senin?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Omenirea îşi va găsi resursele să se salveze şi să salveze viaţa pe pământ.

(Jurnalul National, 10 noiembrie 2011)

“Ca să scazi prețul unui preparat, în România se face o presiune fantastică pe preț. Sunt prea sărac să îmi cumpăr lucruri ieftine, dar dacă piața cere și cumpărătorul asta dorește”, a spus Minea.

De cealaltă parte, profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, a spus că aceasta este economia de piață, cererea și oferta, gunoi cerem, gunoi ni se dă.

“Suntem prea săraci să ne permite să mâncăm prost. Gunoi cerem, gunoi ni se dă. În economia de astăzi funcționează cererea și oferta”, a spus profesorul.

Sorin Minea: În România există o presiune enormă pe preț

Întrebare: ne dorim să avem la piaţa din cartier, legume şi fructe gustoase, adică de-ale noastre? Da! Proaspăt culese înainte de a fi vândute la piaţă? Da! Şi doar de sezon pentru că înseamnă că au crescut natural, nu au fost coapte forţat? Da! Occidentul a numit acest curent “Fresh from the farm” adică legume şi fructe proaspete, de la fermă. Cum este pe afară, spuneţi-ne? Dar cum se întâmplă în România?

Intermediarii fac piaţa

Cu multă ipocrizie, de ochii lumii se taie panglici la înfiinţarea de pieţe locale, volante, se promit preţuri de producător şi fermieri adevăraţi în spatele gogoşarilor. Dar aproape totul este fals. Nu este rău să existe intermediari, ei sunt sufletul comerţului. Dar să recunoaştem public că ne-am pricopsit cu pieţe de intermediari, că se impune ca autorităţile locale să intervină şi să creeze un alt cadru pentru pieţele ţărăneşti. Ceea ce se poate face cu dorinţă şi voinţă politică, nu doar cu gândul că o piaţă locală este o vacă de muls pentru toţi, o enclavă pentru câştiguri la negru. Sau gri.

Pasul unu: să fie pieţe de fermieri, doar în week-end

În realitate se constată, după surlele şi trâmbiţele folosite ocazional, că ne pricopsim cu pieţe în plus la număr, copii exacte ale celor pe care chipurile ar vrea să le înlocuiască diverse autorităţi locale sau sindicate ale agricultorilor. Dar nu ăsta este scopul, parcă aveam nevoie de ţărani şi fermieri, şi le pângeam de milă? În fapt cine poate crede că poţi avea încă o piaţă cu ţărani, deschisă 7 zile din 7? Este o minciună, dumneavoastră aţi pomenit ţărani care să stea 7 zile la piaţă? Păi cine mai sapă la grădină, cine mai udă ardeii, cine mai aşteaptă vaca să vină de la păşune?

Citiţi aici şi recunoaşteţi cinstit: personajele care stau în spatele tarabelor la piaţă, sunt nişte cetăţeni care în majoritate sunt samsari, locuiesc chiar în cartierul respectiv şi vin la tarabă ca la servici. Ce este jignitor este că ne mint în faţă că sunt ţărani. Ce-i de făcut: noi ca şi consumatori să cerem şi să susţinem ca pieţele de legume şi fructe să fie deschise numai sâmbăta şi duminica. Să fie doar ţăranii adevăraţi.

Pasul doi: să fie cu adevărat legume şi fructe româneşti

Se vede cu ochiul liber că aproape tot ce este la tarabe, în pieţe urbane, poartă etichete de legume româneşti, struguri româneşti, mere româneşti, pepeni româneşti. De ce ne scot ochii cu asta intermediarii? Înseamnă că publicul îşi doreşte într-un procent semnificativ, din punct de vedere sentimental, să consume legume şi fructe româneşti. Este speculată această fibră sentimentală ce vibrează în noi. Se vede asta şi la marii producători de produse alimentare, care produc industrial. Şi la această cerinţă publicul are un rol important, dar şi instituţiile.

Cum se cheamă o practică comercială prin care cumpărătorul este minţit asupra naturii produsului ? Este înşelătorie, da?! Păi cei care ar trebui să intervină, ar trebui să fie organele de control ale Protecţiei Consumatorului. Aţi citit, aţi fost martori sau auzit vreodată de aşa ceva? Că a fost urecheat vreun vânzător de legume sau de fructe pentru că la verificarea actelor s-a demonstrat că legumele, fructele, nu erau crescute în România, nu erau din soiuri româneşti şi nicio mână de neaoş fermier nu muncise pepenii aceia? Că minte? Răspunsul este: control de la protecţia consumatorului, pe acte. Să fie produse adevărate de la ţăranii adevăraţi.

Pasul trei: să controlăm şi să eliminăm otrăvurile!

Şi ajung la o chestiune mai delicată, ierbicide, insecticide, pesticide, forţarea creşterii. Ce s-o folosi şi ce nu s-o folosi de sunt roşiile-roşii, dar crude la interior, dar verifică cineva ? Cine răspunde, Ministerul Agriculturii, Ministerul Sănătăţii? La liniile de producţie agroalimentare, în industria de mezeluri se tot controlează, se avizează, se amendează. Dar la piaţă, la piaţă cine verifică câtă otravă a pus la creşterea legumelor aşa-zisul fermier?

Vă rog să ne spuneţi, în comentariile din subsol, care este autoritatea care ştie dacă suntem sau nu otrăviţi. Şi pun şi aici punctul pe i: adevăraţii fermieri trebuie să fie în piaţă. Legumele şi fructele de la ţărani, care practică agricultură durabilă, fără tot felul de prostii. Dacă ar face faţă cererii ? Cine vrea altfel de legume şi fructe, să meargă la supermarket. Să fie cu adevărat legume şi fructe de la ţărani care nu ne otrăvesc.

Pasul patru: soluţia trăznită ca să faci din samsar-ţăran fermier

Anul acesta toată lumea a aflat că au fost recolte bogate. Nu numai în câmp, ci şi la grădină şi la fructe. Dar mai ales la grădină. Şi ni s-au lamentat mai multe televiziuni că vând ţăranii la trotuar şi nimeni nu face nimic. Ca şi la începutul articolului, se poate afirma despre acest tip de prezentare a problemei, că este vorba de ipocrizie. Ştiţi că pentru a putea vinde în piaţă, este suficient să ai certificat de producător de la primărie, cu felurile de legume şi fructe pe care le aduci în piaţă (mai sunt şi altele cu ochi şi sprâncene, dar vorbim de hârtii).

Ce credem că am putea constata? Ce se produce şi ce se vinde, cantităţi şi soiurile, nu se potrivesc. De aceea avem piaţă de 7 zile din 7, pentru că certificatul de producător ascunde o minciună. Nu avem de-a face cu un fermier, ci cu un vânzător. Produce 500 de kg. de roşii, dar vinde 1000. Controlează cineva că vinde mai mult decât poate produce? Nu. Păi cum s-ar putea face asta? Cu casa de marcat. Paradoxal, dar casa de marcat ar face curăţenie, dacă ar fi o acţiune întreprinsă voluntar de ţăranii adevăraţi din piaţă. Şi impusă de autoritatea locală, pentru că este vorba de consiliul local. Şi ar putea să dea exemplu cei care vând la pieţele volante ale sindicatelor agricultorilor. Ce ziceţi? Cum să eliminăm comercianţii, intermediarii, fără să le luăm dreptul de a fi samsari?

(Sursa: Tiberiu Cazacioc, EVZ.ro, 02 sept 2011)

www.arte.tv/notre-poison-quotidien

Pesticidele

Aspartam

Bisphénol A

Mai puteti urmari interviuri cu realizatoarea Marie-Monique Robin, la adresa http://www.arte.tv/fr/Comprendre-le-monde/3677910.html.