Foarte putina lume cunoaste cauzele toxiinfectiilor alimentare, care se manifesta prin diaree, varsaturi, febra, greturi. Aceste toxiinfectii se produc din cauza amidonului in exces, adaugat in compozitia preparatelor din carne, datorita incidentei mari a bacilului Cereus, care produce asemenea tulburari. Cumparatorul, deseori, cumpara mezeluri la felie si nu poate consulta eticheta mezelului de la care provin. Bacillus cereus are drept cauza adaugarea unei cantitati mari de amidon in compozitia urmatoarelor sortimente de preparate din carne: carnati de porc, salam de porc, salam de vara, carnati trandafir, cabanos, crenvursti si parizer. |n afara de toxiinfectiile alimentare produse de acest bacil, folosirea excesiva a amidonului ii afecteaza pe diabetici. Pe langa aceasta, unele produse gen parizer au o valoare biologica foarte redusa, subunitara, dupa spusele specialistilor de la Institutul de Chimie Alimentara. Multe alimente vechi si, mai ales, fructele pot sa dezvolte mucegaiuri. Acestea dau nastere aflatoxinelor, substante extrem de nocive atat pentru animale, cat si pentru om. Fructele prelucrate sub forma de sucuri pot imprastia aceste aflatoxine. Mucegaiurile si aflatoxinele pot dezvolta cancere la om.
Producatorii au speculat noua orientare a consumatorului catre alimente ecologice, principala metoda fiind etichetarea inselatoare.
Apar formulari de genul: “natural” sau “bio”, care nu fac decat sa insele cumparatorul, inducandu-i ideea ca alimentele ar fi obtinute fara substante chimice.
Aceasta se intampla, deoarece, din pacate, in tara nu exista o piata pentru astfel de produse, care costa mult mai mult, astfel incat intreaga noastra productie este exportata, inclusiv telemeaua traditionala.
Nu cu mult timp in urma, au facut mare valva alimentele modificate genetic sau scandalul “vacii nebune”, semnalat in unele tari vestice.
Tara noastra are, din nefericire, vaci bolnave de TBC si de leucoza, boli care se pot transmite si la om, prin consumul laptelui. Se cunoaste cresterea alarmanta a imbolnavirilor de TBC, care poate fi pusa pe seama consumului de lapte provenit din gospodariile populatiei rurale, cumparat din piete sau la marginea drumului.
Un alt pericol care se abate asupra consumatorului este dat de pesticidele ale caror reziduuri se gasesc in legume si fructe atat din import, cat si cele din productia interna.
Daca in privinta societatilor agricole exista, macar teoretic, posibilitati de control, micii producatori sunt complet liberi, mai ales ca nu au nici cunostintele necesare dozarii acestor substante.
Din pacate, unele substante chimice, ingrasaminte sau pesticide, ajung in sursele de apa de la sate. Nu intotdeauna apa de la fantana este sanatoasa; unele fantani sunt atat de poluate, incat pentru un sugar este de ajuns o singura ceasca de apa pentru a-i provoca probleme grave de sanatate.
Consumatorul trebuie sa stie, inainte de a cumpara, ca nu se pastreaza in acelasi frigider carnea de pasare cu cea de porc sau cu cea de vita, ca mezelurile nu se congeleaza; daca carnatii sunt diferiti la culoare, exista suspiciunea ca marfa este veche sau amestecata; pasta de mici, daca este prea condimentata, poate ascunde defecte; orice produs trebuie sa aiba eticheta, de asemenea, ouale trebuie sa aiba coaja mata (daca este lucioasa, sunt vechi).
Mai ales in cazul conservelor, trebuie verificat termenul de valabilitate, iar cumparatorul trebuie sa refuze alimentele oferite de catre persoane care au rani sau eczeme, mai ales pe maini.
In concluzie, ne putem pastra sanatatea numai daca stim ce mancam.
(Dr. Sergiu PLAMADEALA, Revista Fermierul, 08/10/2008)
