E-urile sunt considerate adesea un rău necesar, dar studiul efectelor dăunătoare ale acestor substanţe a scos la iveală faptul că unele dintre ele prezintă pericole mortale pentru consumatorii amatori de alimente preambalate
Majoritatea aditivilor alimentari, cunoscuţi sub denumirea generică de E-uri, reprezintă un atentat la viaţa oamenilor dacă sunt consumaţi în exces. Efectele acestor substanţe se regăsesc şi dincolo de moarte – susţin specialiştii europeni – din cauza lor existând deja un număr îngrijorător de cazuri când morţii nu mai putrezesc.
Cercetări recente au demonstrat că acest fenomen este provocat de consumul de conservanţi sintetici, adică de E-uri. “Cancerul este un sindrom polifactorial, dar şi alimentaţia nesănătoasă poate fi o cauză a declanşării bolii. Din patru cazuri de cancer, trei pot fi evitate dacă alimentaţia este corectă”, avertizează prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi.
Aditivii alimentari au fost folosiţi încă din antichitate pentru prepararea diverselor alimente, dar producătorii de azi, în goana lor după producţii şi vânzări cât mai rentabile, oferă consumatorului neavizat din ce în ce mai multe produse care conţin E-uri, dezvoltând astfel o industrie profitabilă a aditivilor alimentari. Cât de conştienţi suntem de pericolul care ne pândeşte după fiecare aliment pe care îl consumăm? Iată o întrebare la care şi românii încep, timid, să caute un răspuns.
Există aproximativ 3.000 de E-uri
Astăzi, industria alimentară europeană utilizează circa 313 aditivi şi 2.600 de arome naturale şi artificiale. Parlamentul European a aprobat, la data de 10 iulie a.c., patru rapoarte privind simplificarea procedurilor de autorizare pentru aditivii alimentari, arome şi enzime, obiectivele principale fiind ridicarea standardelor în siguranţa alimentară, dar şi intensificarea cercetărilor şi a competitivităţii în industria europeană de resort.
Pentru un gust minunat, pentru un aspect proaspăt şi o culoare spectaculoasă, unii producători folosesc
E-uri din abundenţă, fără să informeze cumpărătorul asupra conţinutului real de aditivi alimentari ce intră în componenţa produsului şi nici despre efectele nocive pe care le au acestea asupra organismului.
Aditivi peste tot
E-urile sunt substanţe care intră în componenţa majorităţii produselor alimentare pe care le găsim în rafturile magazinelor. Simbolul acestor aditivi este litera “E”, urmată de un grup de trei – patru cifre. Cum aditivii alimentari sunt utilizaţi în scopul menţinerii îndelungate a calităţii produselor, pentru îmbunătăţirea gustului, menţinerea culorii şi a consistenţei produselor, dar şi în scopul controlării acidităţii şi alcalinităţii produselor, numărul trebuie să reprezinte şi categoria din care E-ul respectiv face parte.
După afirmaţiile specialiştilor, consumul zilnic al aditivilor alimentari duce – mai devreme sau mai târziu – la deteriorarea sănătăţii. Testele ştiinţifice efectuate în ultimii ani au dus la concluzia că unele E-uri prezintă un grad mare de nocivitate.
Dar nu toate. Pentru a asigura consumatorilor o alimentaţie fără riscuri, ţările membre ale Uniunii Europene fac eforturi imense pentru a rescrie lista cu aditivi alimentari clasificaţi în funcţie de nocivitatea lor. Există aditivi care sunt consideraţi cancerigeni, alţii sunt doar “periculoşi”, dar sunt şi E-uri fără grad de risc. Oricare ar fi categoria din care fac parte, aditivii alimentari trebuie să fie folosiţi conform legislaţiei Uniunii Europene, care se străduieşte să facă ordine în acest domeniu.
Eticheta-cartea de vizită
Cele mai multe E-uri se regăsesc în dulciuri şi în mai toate alimentele grase: margarină, muştar şi mezeluri, dar şi în pâine, supe concentrate, bere şi chiar în guma de mestecat. Chiar dacă eticheta de pe produs aduce unele lămuriri, în sensul că pe ea sunt trecute E-urile, informaţiile, în sine, sunt neclare.
Dacă citiţi pe eticheta unui produs că pentru prepararea lui s-au folosit arome identice celor naturale, coloranţi sau conservanţi, deja trebuie să vă puneţi întrebarea dacă este sănătos să cumpăraţi acel produs, pentru că toate aceste adaosuri sunt, de fapt, E-uri.
Fără o precizare clară a substanţelor folosite în procesul de fabricare este riscant să consumi un produs ce conţine aditivi. Întotdeauna trebuie să ne întrebăm de ce nu sunt precizate E-urile pe etichetă? Nu cumva pentru că sunt dăunătoare?
Comisia Europeană este instituţia care va gestiona lista cu produsele aprobate, ce vor constitui subiectul unor analize de risc din partea Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (AESE).
Condiţii pentru aprobare
Pentru a fi aprobaţi aditivii alimentari – îndulcitori, coloranţi, antioxidanţi, emulsifianţi, gelatine – există mai multe condiţii, stabilite printr-un regulament potrivit căruia ele nu vor mai fi utilizate fără o necesitate tehnologică. Ele nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, nu trebuie să afecteze mediul şi nici să dea o falsă impresie asupra prospeţimii produsului.
Potrivit rapoartelor, întăritorii de arome trebuie utilizaţi doar în cazul în care nu se obţine efectul dorit prin utilizarea condimentelor.
E-urile de care trebuie să ne ferim
Consumul aditivilor sintetici în concentraţii mari şi timp îndelungat duce la distrugerea sistemului imunitar, drept pentru care specialiştii estimează că bolile cele mai frecvente ale populaţiei sunt provocate de E-uri.
Iată câteva exemple:
-E 128 “Roşu 2G” este un colorant utilizat în prepararea prăjiturilor şi a mezelurilor, care poate genera tulburări metabolice la persoanele cu intoleranţă la salicilaţi şi poate intensifica simptomele astmului. Acest colorant care era folosit în prepararea cârnaţilor şi burgerilor a fost interzis recent şi în România.
-E 330 (acid citric) produce afecţiuni ale cavităţii bucale şi are acţiune cancerigenă puternică. Se găseşte în majoritatea sucurilor.
-E 621 (glutamat monosodic) este unul dintre cei mai nocivi aditivi care produc cancer şi boala numită Alzheimer. Se regăseşte mai ales în supele concentrate, dar este folosit şi la conservarea laptelui, a brânzeturilor, mezelurilor şi ciupercilor ambalate.
-E 951 (aspartamul) este un îndulcitor des folosit, foarte periculos, deoarece poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli mortale.
-E 123, colorant roşu care se găseşte în bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, brânzeturi topite şi creme de brânză. Este considerat cel mai puternic cancerigen, de aceea este interzis în SUA şi în fostele state sovietice.
-E 131 (albastru patentat), E 211 (benzoat de sodiu), E 213 (benzoat de calciu), E 214 (p-hidroxibenzoat de etil) pot produce cancerul.
-E 250 (nitrit de sodiu) produce boli cardiovasculare. În stomac se poate combina cu alte substanţe ducând la formarea de nitrozamine. Este utilizat în stabilizarea culorii roşiatice a cărnii conservate. Adăugarea de nitriţi în alimente poate duce la formarea de substanţe cu potential cancerigen, în special în produsele gen pastramă. Industria cărnii justifică utilizarea nitriţilor pentru efectul lor inhibitor asupra dezvoltării bacteriilor producătoare de toxină botulinică. Pentru produsele din carne mai sunt folosiţi şi E 251 (nitrat de sodiu), E 252 (nitrat de potasiu).
-E 102 (tartrazina) – colorant galben care se găseşte în dulciuri (budinci, îngheţate, dropsuri), băuturi, muştar, supe instant, gemuri, cereale, snacksuri. Are acţiune cancerigenă (tumori tiroidiene), poate provoca mutaţii cromozomiale; determină deficienţe de vitamina B6 şi zinc; generează crize de astm bronşic, urticarie şi hiperactiviate la copii; interzis în mai multe state membre ale UE.
-E 127 (eritrozina) – colorant roşu pentru compoturi şi alte alimente; provoacă mutaţii genetice, provoacă cancer al tiroidei la şobolani (studiu din anul 1990), posibil şi la om; întâlnit în băuturi alcoolice, îngheţată, prăjituri, bomboane, sucuri răcoritoare; interzis în SUA şi în Norvegia, din 1990.
-E 211 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar şi pentru a îmbunătăţi gustul unor alimente de calitate slabă. Se găseşte în băuturile răcoritoare cu aromă de citrice, în lapte şi produse din carne, produse de brutărie, dulciuri şi în unele medicamente. Asociaţia consumatorilor din UE îl consideră cancerigen, însă este permis în România, dar interzis în SUA.
-E 132 (indigotina) este un colorant care se adaugă în tablete şi capsule, îngheţată, dulciuri, produse de patiserie, biscuiţi şi poate provoca greaţă, vomă, hipertensiune arterială, urticarie, probleme de respiraţie şi alte reacţii alergice; interzis în Norvegia.
-E 320 (butil-hidroxi-anisol BHA) – conservant găsit în cartofi deshidrataţi, uleiuri vegetale, margarină, supe concentrate, sosuri, gumă de mestecat, arahide; posibil cancerigen (în doze mari a provocat tumori la animalele de laborator), creşte nivelul de colesterol. În unele ţări este interzis în produsele pentru copii. A fost interzis în Japonia încă din 1958, iar restaurantele McDonald’s din SUA au eliminat acest aditiv.
Alimentele suspecte de a fi nocive
În timp, consumul constant de produse alimentare aditivate sintetic produce în organismul uman un adevărat bombardament asupra organelor interne. Pentru a vă face o idee despre conţinutul nesănătos al unor alimente, am ales câteva exemple, în dorinţa de a vă avertiza că nu tot ce este frumos colorat este şi sănătos.
Băuturile răcoritoare mustesc de aditivi periculoşi. Acidul citric (E 330) produce afecţiuni ale cavităţii bucale şi are acţiune cancerigenă puternică. Este cel mai des utilizat, dar şi cel mai dăunător. Dar şi aditivii de gust şi culoare, gen E 123, E 110 şi E 102, sunt extrem de periculoşi.
Vinurile albe sunt tratate cu metabisulfit – o substanţă nocivă pentru aparatul digestiv, care dă limpezime băuturii şi opreşte procesul de fermentare. Şi în procesul de pasteurizare a berii sunt folosite, de asemenea, substanţe chimice care declanşează migrene.
Băuturile tari, precum lichiorurile, conţin coloranţi – E 102, E 110 – periculoşi pentru sănătate. Vodca nu prezintă pericol, fiindcă alcoolul nu necesită conservant, dar ea poate fi otrăvitoare dacă metanolul, care se produce accidental în procesul industrial de obţinere a etanolului, nu este eliminat integral.
Supele concentrate (la plic) sunt preparate cu glutamat de sodiu (E 621) – considerat unul dintre cei mai cancerigeni aditivi alimentari. Pentru prepararea acestor produse alimentare, supele şi ciorbele sunt supuse unui tratament de deshidratare, în urma căruia rezultă un praf, care apoi este amestecat cu aromatizanţi, conservanţi, coloranţi şi glutamat de sodiu (E 621). Tot el este folosit şi pentru conservarea mezelurilor, laptelui, brânzeturilor şi ciupercilor preambalate. Riscul? Glutamatul de sodiu poate produce boala Alzheimer.
Margarina este un produs care a apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când untul era o raritate în acele vremuri. Acest produs alb, asemănător untului, cu o structură moleculară asemănătoare plasticului, a fost îmbunătăţit de-a lungul timpului cu o serie de aromatizanţi, vitamine sintetice şi coloranţi. Consumul excesiv al acestui produs este periculos, fiindcă grăsimile sintetice din margarină acoperă membrana celulelor sistemului imunitar, paralizându-l. Aceste substanţe iau locul celor naturale menite să cureţe pereţii vaselor de sânge, favorizând hepatita şi declanşând afecţiuni ale creierului, inimii şi sistemului circulator.
Mezelurile nu se mai prepară după reţete tradiţionale, fiindcă astăzi producătorii doresc profituri uriaşe, mărind astfel cantitatea sortimentelor cu diverse substanţe chimice, cum ar fi nitraţii şi nitriţii. Ca şi în cazul margarinei, mezelurile sunt preparate cu grăsimi vegetale extrem de periculoase, conservantul folosit fiind teribilul glutamat de sodiu (E 621).
Guma de mestecat este un produs destinat în special copiilor. Cu toate acestea, produsul este preparat cu foarte multe E-uri, consumul regulat al acestui produs putând provoca boli ale învelişului bucal din cauza substanţei E 330 şi chiar cancer prin folosirea excesivă a două E-uri renumite: E 950 şi E 951
(aspartanul).
(Adevarul,23/07/2007)
