Reamintim că E-urile mai sunt cunoscute şi sub denumirea de aditivi alimentari. Acestea sunt substanţe naturale sau sintetice, ce sunt adăugate în alimente pentru a le creşte termenul de valabilitate, pentru a împiedica dezvoltarea de microorganisme, cât şi pentru a îmbunătăţi calitatea produselor: gust, culoare, aspect general.

Acest studiu a fost realizat în parteneriat cu Facultatea de Alimentaţie şi Turism, Catedra de Inginerie şi Management în Turism din cadrul Universităţii Transilvania Braşov, în perioada 16.11.2011 – 09.12.2011.

Clasamentul

• Carne de vită în suc propriu (produs de Scandia Sibiu) are 1 E în compoziţie – nitrit de sodiu
• Carne de porc în suc propriu (produs de Scandia Sibiu) are 1 E în compoziţie – nitrit de sodiu
• Carne de porc (Sadu) are 1 E în compoziţie – nitrit de sodiu
• Carne de porc (Clever) are 1 E în compoziţie – nitrit de sodiu
• Carne de vită (Clever) are 1 E în compoziţie – nitrit de sodiu
• Carne de porc în suc propriu (Carrefour) are 3 E-uri în compoziţie – caragenan, ascorbat de sodiu, nitrit de sodiu
• Carne de porc (Carrefour) are 3 E-uri în compoziţie – polifosaţi, nitrit de sodiu, carmin
• Carne de porc (Antrefrig) are 4 E-uri în compoziţie – alginat de sodiu, polifosfaţi, glutanat de sodiu, nitrit de sodiu
• Carne presată de pasăre (Carrefour) are 5 E-uri în compoziţie – polifosfat de sodiu, ascorbat de sodiu, caragenan, nitrit de sodiu, carmin
• Carne de porc pentru picnic şi gătit (Carrefour) are 5 E-uri în compoziţie – polifosfat de sodiu, ascorbat de sodiu, caragenan, nitrit de sodiu, carmin
• Carne presată de pasăre (Sadu) are 5 E-uri în compoziţie – polifosfați, ascorbat de sodiu, glutamat monosodic, carmin, nitrit de sodiu
• Luncheon meat (Prefera) are 5 E-uri în compoziţie – caragenan, dipolifosfați de sodiu, glutamat de sodiu, izoascorbat de sodiu, carmin, nitrit de sodiu
• Carne de porc (Bucegi) are 7 E-uri în compoziţie – polifosfați, agenți de îngroșare, caragenan, gumă de carruba, clorură de potasiu, acid ascorbic, nitrit de sodiu
• Conservă porc cu mirodenii (Fine Goods – Trei Surori) are 8 E-uri în compoziţie – agenți de stabilizare, caragenan, glutamat de sodiu, potențiator de aromă și miros, izoascorbat de sodiu, substanță de conservare, amidon modificat de porumb

Sursa: EVZ.ro, 27 decembrie 2011

Hotărârea stabileşte că: “În România, în alimentaţia oamenilor, hrana animalelor şi în industria alimentară se utilizează numai sare iodată” (cap II, art. 3) şi “Pe teritoriul României sunt interzise: importul în vederea comercializării de sare neiodată pentru utilizarea în alimentaţia omului, hrana animalelor şi industria alimentară” (art. 10).

În comunicatul de presa ce a urmat (23.05.2002) se precizează că Guvernul a adoptat această hotărâre “în scopul prevenirii tulburărilor provocate de carenţa de iod”.

Până aici toate bune şi frumoase, dar la vremea introducerii actului normativ existau în România doar 8543 de cazuri de hipotiroidie dintre care – atenţie! – doar o mică parte parte erau cauzate de deficitul de iod. “Este o problemă de sănătate publică, etică profesională şi bioetică” afirma prof. dr. Pavel Chirila în studiul sau „Iodarea universală a sării – atentat la sănătatea publică” şi “este ilogic ca pentru 7000-12000 de cazuri noi de hipotiroidie pe an să forţezi o ţară întreagă să mănâce iod”.

Datorită sării iodate, iodul a ajuns practic peste tot şi, ceea ce este cel mai grav de fapt, ajunge să fie consumat în exces: în produse de panificaţie şi patiserie, în carne şi preparate din carne, în lactate (şi animalelor tot sare iodată li se dă), de fapt în mai toate produsele industriei alimentare.

Adepţii acestei măsuri susţin că ne iodează obligatoriu pe toţi, chiar şi pe cei cu funcţie tiroidiană normală, pentru că ne vor binele, ca să prevină hipotiroidia, guşa endemică, şi că măsura face parte din planul naţional de profilaxie şi tratament a guşei endemice. Numeroşi cercetatori şi medici din România şi din străinătate, familiarizaţi cu problema, afirmă însă cu totul altceva decât această versiune oficială.

Realitatea şi datele statistice ale Ministerului Sănătăţii au dovedit că măsura a înrăutăţit starea de sănătate a românilor în loc să o amelioreze: de când a fost introdusă, numărul cancerelor tiroidiene, a hipertiroidiilor, dereglarilor hormonale, sindroamelor alergice şi altor afecţiuni cauzate de consumul de iod în exces, a crescut. Era firesc: nu toţi avem aceleaşi nevoi de iod şi chiar dacă am avea, nu putem cuantifica zilnic dacă aportul de iod prin consumul de alimente este cel corect.

Iată de ce iodarea universală a sării în România devine un supradozaj periculos pentru cei sănătoşi:

IODUL – Efectele adverse grave:

• agravarea hipertiroidiilor existente,
• inducerea hipertiroidiei în rândul populaţiei cu o funcţionare normală a tiroidei,
• creşterea volumului glandei tiroide,
• afectarea vederii prin toxicitate directă asupra glandei tiroide,
• creşterea ratei cancerului tiroidian,
• creşte incidenţa bolilor alergice,
• inclusiv şocul anafilactic la iod – boală cu potenţial mortal.

Ca şi constatare a unor medici de prestigiu din România, (Dr.Maria Chirilă, spre exemplu), „acordarea întregii populaţii a ţării a unui singur sortiment de sare (iodată), este un experiment ticălos”, avertiza dr. Chirilă într-un interviu acordat pentru „Formula As”.

Totodată, trebuie subliniat că iodul adăugat în sarea de pe rafturile magazinelor nu este ACELAŞI cu cel pe care îl gasim în produsele naturale, cum ar fi nucile, spre exemplu.

Iodul din sare este un produs sintetic, instabil în mod natural, aşa că se stabilizează prin iodura de potasiu şi prin… iradiere.

Pe lângă iod, sarea de bucătărie pe care o găsim în comerţ mai conţine:

E535 – ferocianura de sodiu şi
E536 – ferocianura de potasiu

Pentru ca sarea fină iodată să nu se aglomereze la umiditate se pun antiaglomeranţi ca E535 si E536. E536 este un aditiv interzis în Anglia, dar folosit cu mare lejeritate în România.

Aceştia sunt cianhidre (ferocianuri) care la temperaturi de 80-90 de grade Celsius se descompun. Este vorba, ca să fim înţeleşi, de temperatura unei ciorbe sau a unei tocăniţe când sunt pe foc la gătit.

Împreună cu potasiul eliberat, se transformă în cianhidră de potasiu, sau altfel spus… cianură.

În plus, sarea astfel aditivată este de 30 de ori mai săracă în magneziu decât sarea integrală (grunjoasă), iar procentul ridicat de sodiu din sarea extrafină determină probleme cardiace.

Adăugăm la lista problemelor create de folosirea inconştientă şi în exces a iodului, următoarele:

• din cauza deficienţei de magneziu creşte incidenţa bolii cardiace ischemice;
• prin aport de sodiu se accelerează procesele de ateroscleroză
• toxicitate indusă de ferocianura de sodiu sau potasiu.

“După 4 ani de funcţionare a nefastei H.G. 568/2002 numărul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numărul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387″, declara profesorul dr. Pavel Chirila. “Să învăţăm de la Europa măcar ce este bun, căci acolo nimeni nu şi-a permis să iodeze universal o ţară întreagă. Încercările din trecut au fost făcute cel mult pe “o şcoală”, “un sat”, “un oraş” şi efectele catastrofale – au avut decenţa şi conştiinţa să le recunoască. În multe ţări (care au probleme reale cu deficitul de iod) există pe raft sare normală şi sare iodată şi fiecare persoană cumpăra de care are nevoie”, a adăugat acesta.

Sarea de bucătărie se găseşte în aproape toate alimentele. Specialiştii recomandă evitarea pe cât posibil a alimentelor preparate de alţii şi, de asemenea, să folosim la prepararea hranei doar sare gemă (sare de zăcământ grunjoasă) care va limita intrarea excesivă a iodului în organism.

După cum am arătat mai sus, HG 568/2002 prevede că pe teritoriul ţării este interzisă comercializarea cu amănuntul a sării neiodate, atât pentru uz personal, cât şi pentru utilizarea în alimentaţia publică şi colectivă. Însă, prin derogare de la prevederile aliniatului 1 este permisă comercializarea sării neiodate numai prin reţeaua de magazine Plafar, magazine naturiste şi farmacii, în segmentul produselor care nu necesită reţete pentru achiziţionare, sarea fiind ambalată în cantităţi nu mai mari de 0,5 kilograme.

Şi ar mai fi de adăugat un “mic” amănunt: substanţa necesară iodării universale a sării în România este, desigur, achiziţionată din import.

(Financiarul.ro, 21 noiembrie 2011)

Unul dintre cele două acte se referă la lista aditivilor din ingredientele alimentare cum ar fi alţi aditivi, enzime, arome şi substanţe nutritive şi se va aplica după 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene.

Lista aditivilor din produsele alimentare este, de asemenea, disponibilă într-o bază de date online, şi va permite consumatorilor, operatorilor din sectorul alimentar şi autorităţilor de control să identifice cu uşurinţă aditivii care sunt autorizaţi într-un anumit produs alimentar.

VEZI AICI LISTA ADITIVILOR

Aditivii alimentari sunt substanţe care se adaugă la alimente dintr-o varietate de motive tehnice, precum conservarea, stabilizarea, colorarea, îndulcirea.

“Ziua de astăzi (n.r. luni) reprezintă un moment important în eforturile noastre de consolidare a siguranţei alimentare în Uniunea Europeană”, a declarat comisarul pentru sănătate şi consumatori, John Dalli, potrivit comunicatului citat de Mediafax.

Instituirea celor două liste reprezintă un pas important în punerea în aplicare a Regulamentului-cadru (CE) nr. 1333/2008 privind aditivii alimentari, adoptat în decembrie 2008.

Noua listă face să fie foarte clar, de exemplu, că la unele categorii de alimente sunt autorizaţi foarte puţini aditivi sau chiar sunt complet interzişi. Aşa se întâmplă, de exemplu, în cazul iaurtului nearomatizat, al untului, al compotului, al pastelor făinoase, al pâinii simple, al mierii, al apei şi al sucului de fructe.

În alte categorii, de regulă cele privind produse alimentare cu grad înalt de prelucrare, precum dulciurile, snacks-urile, sosurile şi băuturile aromatizate, se autorizează un număr mare de aditivi.

În plus, lista de aditivi care pot fi adăugaţi la alţi aditivi, enzime, arome şi substanţe nutritive va face ca expunerea la aditivi prin aceste ingrediente să rămână limitată.

Pe lângă instituirea celor două liste, noua legislaţie prevede, de asemenea condiţii bine determinate în care se pot adăuga aditivi la alimente, o împărţire a alimentelor în categorii cu aditivii enumeraţi într-o manieră clară, în funcţie de categoriile de alimente la care pot fi adăugaţi, un program pentru deplina reevaluare a siguranţei tuturor aditivilor autorizaţi, orientări şi instrucţiuni clare pentru solicitanţii de noi utilizări de aditivi alimentari.

80% dintre români nu realizează ce cumpără

În România, un studiu recent arată că atunci când cumpără un produs alimentar, puţini se uită pe etichetă ca să vadă ce conţine. Practic, 80% dintre români nu ştiu ce presupune o alimentaţie sănătoasă.

70% dintre românii din mediul urban cu vârsta cuprinsă între 15 şi 60 de ani spun că pentru a prepara alimentele într-un mod sănătos, trebuie să ai timp. De asemenea, 55% din totalul celor intervievaţi sunt întru totul de acord că alimentele sănătoase sunt mai gustoase, iar 65% consideră că pentru a mânca sănătos trebuie sa scoţi mai mulţi bani din buzunar.

De asemenea, alimentaţia sănătoasă este asociată cu situaţii deosebite: 75% sunt de acord că alimentaţia sănătoasă este recomandată de medic pentru oamenii cu diverse boli, iar 68% consideră că cei care vor să slăbească mănâncă sănătos.

Studiul “Atitudini şi percepţii faţă de alimentaţia sănătoasă” a fost realizat în urmă cu câteva luni, pe un eşantion de 553 de persoane.

(Jurnalul National, 15/11/2011)

Astfel, prima listă se referă la aditivii din produsele alimentare şi va intra în vigoare în iunie 2013 (această perioadă de graţie pentru aplicare a fost considerată necesară pentru a permite industriei alimentare a Uniunii să se adapteze la noile norme). Această listă, care este, de asemenea, disponibilă într-o bază de date online, va permite consumatorilor, operatorilor din sectorul alimentar şi autorităţilor de control să identifice cu uşurinţă aditivii care sunt autorizaţi într-un anumit produs alimentar, se arată într-un comunicat al CE.

Cea de-a doua listă priveşte aditivii din ingredientele alimentare, cum ar fi alţi aditivi, enzime, arome şi substanţe nutritive şi se va aplica după 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE.

“Ziua de astăzi reprezintă un moment important în eforturile noastre de consolidare a siguranţei alimentare în Uniunea Europeană”, a declarat, citat într-un comunicat, John Dalli, comisarul pentru sănătate şi consumatori. ‘Adoptarea a două regulamente privind aditivii va spori capacitatea de decizie a cetăţenilor şi, deopotrivă, a industriei, deoarece vor face ca tuturor celor interesaţi să le fie mai uşor să ştie exact care sunt aditivii autorizaţi în produsele alimentare”, a adăugat el.

Utilizările autorizate ale aditivilor sunt, de acum înainte, enumerate în funcţie de categoria de produse alimentare la care pot fi adăugaţi. Comisia consideră că aceasta este o îmbunătăţire importantă în comparaţie cu vechile liste care erau dispersate în mai multe anexe la trei directive diferite.

Noua listă face să fie foarte clar, de exemplu, că la unele categorii de alimente sunt autorizaţi foarte puţini aditivi sau chiar sunt complet interzişi. Aşa se întâmplă, de exemplu, în cazul iaurtului nearomatizat, al untului, al compotului, al pastelor făinoase, al pâinii simple, al mierii, al apei şi al sucului de fructe.

În alte categorii, de regulă cele privind produse alimentare cu grad înalt de prelucrare – precum, de exemplu, dulciurile, snacks-urile, sosurile şi băuturile aromatizate – se autorizează un număr mare de aditivi.

În plus, lista de aditivi care pot fi adăugaţi la alţi aditivi, enzime, arome şi substanţe nutritive va face ca expunerea la aditivi prin aceste ingrediente să rămână limitată.

Pe lângă instituirea celor două liste, noua legislaţie prevede, de asemenea condiţii bine determinate în care se pot adăuga aditivi la alimente, o împărţire a alimentelor în categorii cu aditivii enumeraţi într-o manieră clară, în funcţie de categoriile de alimente la care pot fi adăugaţi, un program pentru deplina reevaluare a siguranţei tuturor aditivilor autorizaţi şi orientări şi instrucţiuni clare pentru solicitanţii de noi utilizări de aditivi alimentari.

În martie 2010, Comisia a adoptat un program pentru reevaluarea tuturor aditivilor alimentari autorizaţi. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) trebuie să reevalueze toţi aditivii până în 2020. Stabilirea priorităţilor de reevaluare se face pe baza datei la care un aditiv alimentar a fost evaluat ultima dată, a disponibilităţii unor noi informaţii ştiinţifice, a gradului de utilizare a unui aditiv alimentar şi a expunerii oamenilor la acesta.

Coloranţii alimentari sunt primii pe lista de priorităţi. Şaptesprezece coloranţi au fost deja reevaluaţi. Pentru trei dintre aceştia, Comisia a propus deja niveluri de utilizare revizuite, având în vedere că EFSA consideră că expunerea la aditivii respectivi poate fi prea mare pentru anumite grupuri de consumatori.

Datorită unor noi informaţii ştiinţifice, se acordă prioritate mai mare îndulcitorului aspartam, care va fi reevaluat până în septembrie 2012.

În martie 2011, Comisia a adoptat o măsură prin care se precizează datele necesare pentru autorizarea unei noi utilizări pentru un aditiv. Acestea includ datele toxicologice pentru evaluarea riscurilor şi informaţii care să demonstreze că utilizarea aditivului este justificată din punct de vedere tehnologic, poate prezenta beneficii pentru consumator şi nu va induce în eroare.

(AGERPRES, 14 noiembrie 2011)

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), Constantin Cerbulescu, a declarat, joi, într-o conferinţă de presă, că în ultima perioadă s-a constatat la comercializarea produselor alimentare utilizarea excesivă, până la derizoriu, a termenilor “tradiţional”, “tradiţionalitate”, “reţetă tradiţională”, “tradiţie”.

El a precizat că, în perioada 13-21 octombrie, ANPC a făcut un control la nivel naţional, fiind verificaţi 402 operatori economici, dintre care la 296 (73,6 la sută) au fost găsite nereguli. Inspectorii au verificat legalitatea utilizării termenilor “tradiţional”, “reţetă tradiţională” sau a produselor alimentare cu indicaţie geografică sau cu denumire de origine.

“Am găsit «parizer ca la bunica». Am avut şi eu bunică, şi nu făcea parizer. Bunicile nu fac parizer cu fel de fel de stabilizatori şi benzoaţi”, a spus Cerbulescu.

Inspectorii au găsit “fasole tradiţional bob gustos”, un produs care în realitate provine din China, fiind ambalat în România, dar care are denumire ce induce consumatorilor ideea falsă de produs tradiţional românesc, snacks-uri din cartofi, diverse sortimente, care aveau pe ambalaj menţiunea tradiţional fără a fi atestate, “zacuscă tradiţională”, denumire nejustificată utilizată pentru mai multe produse provenite de la diferiţi producători, covrigei superiori tradiţionali cu roşii, busuioc şi oregano, cu rozmarin, cu ulei de măsline, cu mac, cu tărâţe de grău, produs neînregistrat ca fiind tradiţional.

De asemenea, au fost descoperite produse sub denumirile salam de casă tradiţional, cârnaţi afumaţi tradiţionali, parizer tradiţional, salam primavera tradiţional, produse care nu sunt înregistrate ca “tradiţionale”.

Inspectorii au verificat aproximativ 610 tone de produse alimentare vândute ca “produse tradiţionale”, din care 594 de tone (97 la sută) nu se încadrau în prevederile legale privind protecţia consumatorilor.

Şeful ANPC a subliniat că aceste nereguli au fost găsite în supermarketuri, în magazinele proprii ale fabricilor, dar şi la târgurile tradiţionale care se organizează periodic.

În urma neregulilor constatate, organele de control au oprit definitiv şi au retras de la comercializare 533 de kilograme de produse alimentare, în valoare de 10.726 de lei, produse improprii consumului. De asemenea, au oprit temporar de la comercializare aproximativ 25.109 kilograme de produse alimentare, în valoare de 262.816 lei, până la remedierea neconformităţilor constatate.

Inspectorii ANPC au aplicat 324 de sancţiuni contravenţionale, dintre care 113 avertismente şi 211 amenzi în valoare de 924.200 de lei. Potrivit lui Cerbulescu, o amendă este în valoare de aproximativ 50.000 de lei.

În 62 la sută dintre judeţe şi municipiul Bucureşti ANPC a găsit la comercializare produse alimentare pentru promovarea cărora se ofereau consumatorului informaţii false despre caracterul tradiţional al produselor, fără ca acestea să fie atestate şi înregistrate de Ministerul Agriculturii ca fiind tradiţionale.
(Mediafax, 11 noiembrie 2011)

● Jurnalul Naţional: Domnule profesor Gheorghe Mencinicopschi, ne-aţi tot avertizat că este timpul să schimbăm ceva în rutina noastră alimentară. Şi pentru că schimbările se fac foarte greu văzute, până la urmă aţi aes să porniţi dumneavoastră o “Revoluţie în bucătărie”. E titlul uneia dintre cele mai prizate cărţi de bucate a momentului… Dar înainte de a vorbi despre ea, trebuie să răspundeţi la o întrebare: de ce să începem o revoluţie în bucătărie – e chiar aşa de rău?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Din păcate, e char aşa de rău. Şi nu doar în bucătăria noastră. Sunt bucătării şi mai groaznice – mai bine zis există lanţuri alimentare şi agro-alimentare şi obiceiuri alimentare profund nesănătoase, dacă ne gândim la mancarea junk food sau la lanţurile de fast-food. Lucrurile au degenerat foarte mult în ceea ce priveşte comportamentul alimentar al omului şi alimentele pe care le consumă astăzi.

Alimentaţia omului primitiv vs. alimentaţia omului modern

● Jurnalul Naţional: Dacă ne-am compara cu strămoşii noştri de acum o mie de ani, ce am observa?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Am observa o schimbare dramatică a alimentelor pe care le consumăm, a stilului de viaţă pe care îl avem. Haideţi să luăm însă istoria omenirii de mult mai devreme. Ce am putea constata? Că circa 99% din timpul existenţei speciei umane, omul a fost un vânător-culegător. Asta înseamnă că el vâna şi culegea ierburi, rădăcini, fructe, legume, seminţe, toate însă din natură şi nemodificate. Pentru a-şi câştiga hrana, muncea foarte mult. Hrana lui era foarte muncită, pentru că depui un efort ca să vânezi, să culegi… Şi fizic, dar şi inteligenţa este pusă în mişcare. Ca să prinzi un animal sălbatic, trebuie să fii ingenios, trebuie să fii mai deştept… Omul nu este dotat de la natură cu gheare, cu forţă, el este dotat cu inteligenţă. Şi iată că, în felul acesta, s-a dezvoltat şi creierul, şi asta cu siguranţă şi datorită acestui fel de viaţă, care trebuie să spunem că a fost, din punct de vedere biologic, o reuşită nemaipomenită şi ne-a dat un avantaj extraordinar faţă de celelalte specii faptul că omul a ajuns să aibă un spectru alimentar foarte diversificat. Omul primitiv consuma cel puţin 300 de specii de plante şi animale. Ştiaţi asta?

● Jurnalul Naţional: Nu, nu ştiam. Dar dacă, printr-o minune sau cu ajutorul unei maşinării a timpului am ajunge cu zeci de mii de ani în urmă, la ora mesei, cu ce ne-ar servi strămoşii noştri? Ce ne-ar pune dinainte omul primitiv?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Cel puţin cu 300 de specii de plante sălbatice, fructe, legume… negătite, dar, desigur, alese, culese la maturitate deplină, când erau bine coapte. Astăzi ni s-au rafinat şi gusturile, dar au şi devenit înşelătoare. Gusturile nu ne minţeau atunci. Erau gusturile alimentelor naturale, nemodificate în vreun fel de intervenţia omului. Nu erau procesate, nu erau rafinate. Întotdeauna un aliment din acea vreme era şi un aliment bun din punct de vedere nutriţional, hrănitor. Carnea – omul a învăţat să o prepare, dar într-un mod foarte sănătos şi simplu. Niciodată omul ancestral nu şi-a ars carnea. Pur si simplu făcea foc pe nişte pietre, îndepărta jarul şi punea pe aceste pietre încinse carnea. Astăzi, tocăm carnea, îi adăugăm aditivi, o punem pe grătar, cade grăsimea pe jar, jarul împreună cu grăsimea afumă carnea cu substanţe cancerigene. Am putea să le şi denumim: sunt hidrocarburi policiclice aromate care, pe lângă faptul că sunt cancerigene, perturbă şi echilibrul dintre saţietate şi foame şi, încet-încet, ne îngrăşăm şi devenim obezi. Obezitatea nu este cunoscută în natură. Ea este un “câştig” al civilizaţiei. Niciodată, până la descoperirea agriculturii, omul nu a fost obez. Şi nici animalele sălbatice nu sunt obeze. Dar omul a extins această plagă din stilul lui de viaţă şi asupra animalelor lui de companie. Am ajuns să ne îmbolnăvim pisicile, să avem pisici cu diabet. Mai ales în ultimii zeci de ani, când animalele de companie trăiesc la oraş, nu mai fac mişcare, stau în apartament. În plus, li se dă o mâncare asemănătoare cu a noastră, o mâncare nepotrivită digestiei lor. Să luăm exemplul pisicii, care este un carnivor. Pisica trebuie să mănânce carne, mai ales carne crudă. Dacă noi îi dăm legume sau carne procesate, se îmbolnăveşte de diabet. Lucrul acesta este exemplul cel mai evident că ceva nu este în regulă, nici cu noi, nici cu animalele noastre, pe care le îmbolnăvim din prea multă iubire.

Alimente naturale integrale vs. alimente culturale

● Jurnalul Naţional: Puneţi foarte mult accentul pe valorile nutriţionale ale alimentelor şi pe felul în care asociem diferite mânăcăruri, pentru ca ele să nu ne facă rău. Spuneaţi, recent, participanţilor la lansarea unor produse eco, de ce nu putem să asociem carnea cu cartofii, asociere care este, pentru omul de astăzi, cea mai comună. Haideţi să răsturnăm împreună nişte obiceiuri greşite, nişte idei preconcepute eronate…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Nu este un moft şi nu este o modă felul în care mâncăm. De mii de ani, omul a mâncat anumite aliment, iar acestea au devenit compatibile cu genomul lui. Lucrurile stau mult mai profund decât credem noi. Alimentele reacţionează direct cu cromozomii noştri, cu materialul nostru genetic. Suntem ceea ce mânăcăm. De multe ori, uităm un fapt: de circa 40 de mii de ani, genomul omului, ca fiinţă biologică, nu s-a modificat. Dar alimentaţia lui s-a modificat foarte rapid. Omul are, spre deosebire de restul speciilor, o evoluţie dihotomizată, foarte lentă. Din punct de vedere socio-cultural, ne-am modificat complet. Ne-am creat un mediu atât de atropizat, artificializat, încăt suntem neadaptaţi la mediul pe care ni l-am creat. Trăim în spaţii închise şi suntem îngrozitor de sedentari. Omul este o maşinărie făcută pentru mişcare. În momentul în care nu mai facem mişcare, putem să mâncăm sănătos, că tot ne îmbolnăvim. Mâncarea, mai ales în ultima sută de ani, a devenit atât de deosebită de mâncarea naturală, încât eu deosebesc două feluri de hrană Asta numai la om, pentru că în natură vorbim despre o hrană naturală integrală. Celelalte fiinţe consumă alimentele care le sunt destinate, prin anatomo-fiziologia lor, de către natură. Şi le mănâncă fără să le modifice în vreun mod. Omul este singura fiinţă de pe pământ care a creat a doua categorie. Pe lângă alimentele naturale integrale, pe care le putem găsi ca atare în natură, a creat alimentele culturale, care nu au achivalent în natură. Acestea sunt alimente compozite, obţinute prin amestecarea mai multor alimente simple. De exeplu, un croisant sau un cârnat. Nu le veţi găsi într-un pom sau în pământ.

● Jurnalul Naţional: Domnule profesor, dar aproape tot ceea ce mâncăm astăzi intră în această categorie…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Da, cu excepţia legumelor şi fructelor. Şi în sezon ar fi cel mai bine să le consumăm. Ideea este că dacă genetica noastră se schimbă aşa de lent, iar noi am schimbat atât de repede alimentele, înseamnă că sistemul nostru gastro-intestinal, metabolismul nostru nu poate să recunoască aceste alimente, care au apărut într-un timp în care anatomia sistemului nostru nu s-a schimbat.

“Nu trebuie să ne întoarcem la viaţa oamenilor cavernelor, ca să mâncăm sănătos. E de ajuns să ne schimbăm modul de hrană”
● Jurnalul Naţional: Am auzit de nenumărate ori de la specialiştii în nutriţie faptul că stomacul nostru este cel al omului de acum 50.000 de ani, în timp ce papilele gustative sunt ale omului de astăzi… Şi că în cavitatea bucală a omului încă se decoperă noi senzori de gust…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: În ce priveşte stomacul nostru, da, el este al omului primitiv. Cât priveşte senzorii de gust, aici apare altă problemă. De gustibus et coloribus non disputandum. Ce vrea să spună asta? Că noi suntem preechipaţi de la bun început cu toţi aceşti senzori care pot să sesizeze o varietate cvasiinfinită de gusturi şi arome. Doar că unele dintre papilele gustative nu au fost puse încă la încercare, pentru că nu existau alimentele culturale, nu pentru că aceşti senzori ar fi apărut acum. Dar acum îi folosim.

● Jurnalul Naţional: Iar senzorii noştri “clasici”, dacă pot spune aşa, au devenit mai…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: …insensibili. Asta aţi vrut să ziceţi. Da, au devenit insensibili la aromele astea industriale şi la gusturile astea atât de puternice, care duc chiar la un fel de anestezie a gusturilor. Faceţi următorul experiment: după ce mâncaţi alimente industriale, foarte-foarte savuroase, încercaţi să mâncaţi ceva natural – şi nu-i veţi simţi gustul. În schimb, renunţaţi câteva luni la aceste alimente industriale şi încercaţi alimentele naturale integrale. Veţi începe să simţiţi din nou armonia gusturilor. Iar alimentele industriale vă vor părea apoi prea sărate, prea chimice… Avem o şansă să ne întoarcem la alimentaţia corectă, sănătoasă, gustoasă, dar asta depinde de fiecare dintre noi. Nu trebuie să punem problema într-un mod simplist, adică că ne întoarcem la viaţa oamenilor cavernelor. E de ajuns să ne schimbăm modul de hrană. Trebuie să conştientizăm că, în zeci de mii de ani în care a evoluat sistemul nostru gastro-intestinal, noi nu am avut la masă 15.000 de feluri de mâncare. Dintre acestea, însă, omul a mâncat un singur aliment concentrat la o masă. Aşa ar fi bine şi acum să facă. Noi mâncăm felul întâi, felul doi, desert şi ne aglomerăm într-un fel foarte dăunător sistemul nostru gastro-intestinal, care nu poate să digere în acelaşi timp carnea şi amidonul din cartofi. Firptura este proteină de origine animală, grasă în special, care are nevoie de nişte enzime speciale şi care se digeră într-un mediu acid. Dacă în acelaşi timp consumăm şi cartofi, care sunt amidon, imaginaţi-vă ce se întâmplă, pentru că amidonul are nevoie de cu totul alte enzime, care au nevoie de alt ph, neutru, alcalin. Amandouă – carnea şi cartofii – nu pot fi mâncate în acelaşi timp. Nu se digeră nici carnea, nici amidonul, încep să fermenteze, apare un proces de putrefacţie în colon, iar în timp lucrurile decurg chiar până la cancer de colon. Carnea trebuie să o asociem cu ceea ce, în mod natural, omul asocia carnea, în trecutul speciei noastre: cu legumele. Legumele sunt indiferente la ph, când sunt digerate, ba, mai mult, ele ajută foarte mult la digestia grăsimii din proteina din carne. Fasolea verde, morcovul, sparanghelul, andivele…, dar sunt atât de multe…! Aici intervine gastronomia. Legumele, în nici un caz, nu trebuie gătite prin metoda “pane” şi prăjite. Pot fi sotate, fierte, făcute la gril. Şi iată că am ajuns la… revoluţia din bucătărie. De fapt,în asta constă revoluţia: ştiinţa de a face alimentele şi gustoase, dar şi sănătoase. Eu îi spun gastronomie nutriţională. Aceasta este revoluţia!

● Jurnalul Naţional: Domnule profesor, dar, se ştie, în orice revoluţie din istorie, cuiva i s-a scurtat capul, cineva a fost pedepsit. Noi pe cine trebuie să decapităm?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Trebuie să decapităm obiceiurile şi stilul de viaţă proaste, care ne îmbolnăvesc. Trebuie să conştientizăm că gastronomia, fără cunoştinţe de nutriţie, generează mâncăruri foarte gustoase, dar întotdeauna nesănătoase.

Vegetarianism, crudivorism şI alte “isme” alimentare

● Jurnalul Naţional: Ce părere aveţi despre vegetarianism? Paul McCartney, fostul membri al trupei Beatles, spune, în noua sa carte… de bucate, că o zi pe săptămână fărăr carne este primul pas spre o schimbare. Sigur, de la înălţimea lui de vedetă – ştim, de exemplu, că el este vegetarian convins de vreo patruzeci – încearcă să convingă lumea să schimbe ceva. Măcar o zi pe săptămână…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Nimic nou sub soare. Dacă ne uităm la stilul de viaţă al străbunicilor, vom constata că era mult mai bun decât al nostru. Miercurea şi vinerea ţineau post, deci de două ori pe săptămână nu mâncau carne. Făceau foarte mult efort fizic şi mişcare. Mâncau carne, dar nu existau aceste alimente industriale. Ei mâncau grăsimi mult mai sănătoase, pentru că, cel puţin carnea de porc, provenea de la un animal crescut în condiţii foarte apropiate de starea lui naturală, era din rase aşa-zis primitive. Am putea da exemplu jambonul din regiunea spaniolă Cerano. Este obţinut din carnea unui porc primitiv, papa negra, crescut pur şi simplu în semisălbăticie, în pădurile lor de stejar, aşa cum creşteau porcii şi străbunicii lor. Aceste animale mâncau jir, mâncau ghindă. Efectul era o carne cu o grăsime mai puţină. Avea, în carcasă, sub 10% grăsime, care nu avea însă un aspect comercial. Noi avem acum nişte convingeri care sunt total eronate, sunt nişte convenţii: că grăsimea trebuie să fie albă, trebuie să fie fermă, tare. Grăsimea porcului de care vorbim noi avea o culoare gălbuie şi era mai moale, dar avea acizi graşi cam cât au somonii sălbatici, deci era o grăsime sănătoasă. Chiar mistreţul are în carcasă doar 4% grăsime. Porcul crescut în fermele de azi are 40% grăsime şi, fiind hrănit cu porumb, dă o grăsime frumoasă, “trendy”… Dar acestea sunt ideile eronate, care ne-au invadat. La alimente nu putem discuta de nici un fel de modă, decât cea impusă de corpul nostru. Apropo de vegetarianism, George Bernard Shaw a spus un lucru care mie îmi place foarte mult şi care exprimă un adevăr biologic foarte profund. A spus că cea mai sinceră dragoste este dragostea pentru mâncare. Ideea este că, întradevăr, mâncarea este necesitatea fiziologică primordială.

● Jurnalul Naţional: Dar despre flexitarianism – vegetarianismul flexibil – ce spuneţi? Sunt oameni care admit că, dieta vegetariană poate fi “spartă”, din când în când, şi cu o porţie de proteină animală…
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Asta voiam să spun, că atunci când zicem vegetarianism, înţelegem o multitudine de comportamente alimentare, unele chiar sănătoase. Dacă vorbim de ovo-lacto-vegetarieni, este în ordine. Dacă vorbim de ovo-lacto-pesco-vegetarieni, este şi mai în ordine. Sigur că sunt şi astfel de vegetarieni flexibili, şi e foarte bine. Problemele apar la vegani. Ei sunt cei care se situează la extrema vegetarianismul, în sensul că ei nu consumă nici un fel de produs de origine animală: nici carne, nici lapte, nici ouă, nici miere măcar. Lucrul ăsta deja este exagerat şi eu nu aş recomanda veganismul în anumite etape ale vieţii. În schimb, vegetarianismul ponderat cred că este un lucru foarte bun. El de fapt se pliază cumva pe tradiţia gastronomică românească, cu postul de miercuri şi de vineri, cu faptul că doar duminica se mânca un fel principal cu carne, cu măncăruri cât mai naturale… E un lucru dovedit ştiinţific astăzi că cel puţin jumătate din mâncarea care constituie farfuria noastră zilnică trebuie să fie compusă din legume şi fructe crude, proaspete, în sezon.

● Jurnalul Naţional: Dar crudivorismul? Cât de util este?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Trebuie săţinem cont şi de dezvoltarea fiinţei umane. Una este când eşti sugar, copil mic, adolescent, tânăr adult, adult şi după aceea în perioada de senior. Alta este când te afli într-o stare fiziologică specială, şi anume femeie însărcinată sau care alăptează. Mai trebuie să se ţină cont şi de faptul că fiecare dintre noi suntem fiinţe unicate din punct de vedere genetic şi că dieta noastră trebuie strict personalizată. Uitaţi – usturoiul este ceva foarte curios. Este una dintre legumele care conţine substanţe virulicide foarte puternice, substanţe care distrug virusurile. Are şi ale calităţi: este cel care scade tensiunea arterială. Dar toate acestea nu sunt valabile dacă îl înghiţim pur şi simplu. Acele substanţe de care spun se generează dacă este zdrobit. Să ştim să pregătim alimentele în sensul în care să le mărim valoarea nutritivă – asta înseamnă gastronomie nutriţională. Dar dacă folosim numai fantezia şi nu cunoaştem nimic despre aceste transformări, mâncărurile, oricât de gustoase, vor fi nesănătoase. Revenim la raw food. Sigur, şi aici este o exagerare. Nu pot să mănânc carne crudă decât dacă am garanţia că animalul este perfect sănătos, sacrificat cât mai repede. Dar asta este o excepţie. Moda aceasta este bună în sensul în care ne referim la legum şi fructe proaspete, crude sau din seminţe crude. Să luăm seminţele de floare soarelui… Este foarte important cum le consumăm. Sunt foarte bune dacă le consumăm nesărate şi neprăjite. În momentul în care le-am sărat şi le-am prăjit, uleiurile conţinute se degradează, iar sarea este în exces. Dintr-un aliment chiar sănătos l-am transformat în ceva nociv.

“Azi singura noastră legătură cu alimentul este banul. Nu mai ştim cine produce hrana noastră”

● Jurnalul Naţional: Asta se întâmplă pentru că noi căutăm gusturi cu care ne-am obişnuit. Dar spuneaţi că gusturile se educă. La fel, a mânca sănătos este un lucru care se educă.
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Bineînţeles. Omul este o fiinţă care se naşte fără instinctul de a mânca. Omnivorele, având un spectru alimentar foarte larg, trebuie să ştie şi să înveţe ce să mănânce.

● Jurnalul Naţional: Am citit undeva că un naufragiat pe o insulă exotică, aflat într-o lume brusc necunoscută, are capacitatea să aleagă din natură acele fructe şi legume care nu-i vor face rău, chiar dacă nu le-a cunoscut niciodată până atunci.
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Se întâmplă ceea ce se întâmpla când omul era vânător-culegător. Când omul a început să socializeze, pe lângă faptul că funcţiona acest instinct, el a fost dublat şi de cunoştinţele colective. Nu mai era necesar să încerce, pentru că acele cunoştinţe dobândite de alţii erau acum transmise. Aceasta este o caracteristică a omului, ca fiinţă inteligentă, care învaţă. Însă în viaţa modernă sunt foarte mulţi factori perturbatori, care ne-au dus la pierderea instictului şi a capacităţii noastre de a mânca corect. Omul modern trebuie neapărat să înveţe să mănânce, să aibă cunoştinţe de nutriţie, pentru că altfel va cădea pradă unor alimente care nu-l vor omorî imediat , dar cu siguranţă îl vor îmbolnăvi grav.

● Jurnalul Naţional: Deci putem spune că instinctul de conservare nu funcţionează în comunitatea contemporană?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Da. Aşa este. De aceea trebuie să învăţăm să mâncăm corect. Acesta este tributul pe care îl plătim pentru aşa-zisa viaţă modernă a noastră, aşa-zisul nostru confort. Dacă ne uităm cine sunt ucigaşii de astăzi ai omului, vedem că sunt aceste alimente industrializate, chimizate, dezechilibrate din punctul de vedere al profilului nutriţional, sedentarismul şi dragostea noastră infintă pentru confort, care ne face să nu mai gătim acasă, să nu mai facem nici un fel de mişcare.

● Jurnalul Naţional: Spuneaţi să ne întoarcem la alimentaţia trecutului. Dar dacă luăm o carte de acum 100, 200 de ani, nu vom găsi neapărat alimente sănătoase.
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: E vorba de schimbările produse… Mâncarea a devenit aliment. Mâncarea este mâncare, alimentul deja este o marfă. S-a rupt legătura aceea dintre cel care producea alimentul şi cel care îl consuma. Astăzi, singura noastră legătură cu alimentul este banul. Nu mai ştim cine produce hrana noastră. Şi tot banul ne dictează ce alimente să cumpărăm. Cumpărând alimente proaste, ne vom îmbolnăvi rapid. De aceea spun că suntem prea săraci ca să cumpărăm alimente proaste. Mai degrabă cumpărăm, de aceaşi bani, mai puţine alimente, dar mai bune. Luaţi o persoană în vârstă din mediul rural şi mergeţi la cumpărături. Va cumpăra fructe şi legume, dar în niciun caz nu va lua acel produse puternic industrializate. Un factor important, în generarea acestor comportamente nesănătoase, este şi reclama aceasta fără nici un fundament ştiinţific. De fapt, nu există nici un interes de a face reclamă unor produse nutriţional sănătoase. Cu toţii ştim că o marfă care este de calitate nu are nevoie de prea multă reclamă. Această reclamă ne ia ochii şi ignorăm lucrurile sănătoase. Fiinţa umană, aşa este ea clădită, ca în copilărie să înveţe prin imitaţie. Ce poate învăţa un copil până la 10 ani într-o familie unde se mănâncă numai junk-food? înainte, în famiiliile consolidate, aveam cei 7 ani de-acasă în nutriţie. Astăzi nu se mai găteşte acasă. Se cumăpără alimente semipreparate, savuroase, dar pline întotdeauna de e-uri şi arome artificiale. Şi copiilor le creăm un stil de viaţă fast-food. Acest stil de viaţă creat copiilor este mai rău decât alimentul în sine, pentru că obişnuit astfel în copilărie, omul va rămâne dependent de acest stil de viaţă.

● Jurnalul Naţional: Sunt substanţe, în alimentele industriale, care ne fac dependenţi de ele?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Acest gust nemaipomenit de bun de fapt înseamnă creşterea aditivităţii, a crea o dependenţă. Un aliment din acesta, nemaipomenit de bun, mai ales dacă are şi un preţ scăzut, te îndeamnă să tot cumperi şi să mănănci din el până te îmbolnăveşti. Între altele, se întâmplă asta şi pentru că monotonizăm dieta – iar noi avem nevoie să aduce zilnic în corpul nostru cel puţin 50 de nutrienţi esenţiali, printre care 9 aminoacizi, omega 3, minerale, vitamine, substanţe nutritive. Trebuie să mâncăm anumite alimente care conţin anumiţi nutrienţi.

Despre impactul globalizării

● Jurnalul Naţional: S-ar putea ca unele dintre ele să nu existe în mod natural în regiunea în care trăim… Pe de altă parte, e ştiut, toate acele produse care sunt crescute în zona caldă nu trebuie consumate în zonele reci, şi invers. Cum facem ca să ne echilibrăm alimentaţia în funcţie de locul în care ne-am născut, de matricea pe care o avem, şi de locul în care trăim?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Globalizarea este încă un factor perturbator. Ştiinţa a dovedit şi faptul că, dacă am putea, ar fi bine să mâncăm alimentele din zonele în care ne-am născut, pe o arie de câteva sute de kilometri, dar nu de câteva sute de mii de kilometri. Astăzi este pus în evidenţă un lucru care se numeşte foamea ascunsă. Foamea ascunsă înseamnă tocmai aceste lucuri pe care le cere organismul şi noi nu le conştientizăm, macro- şi microelemente. Cele mai răspândite carenţe nutriţionale sunt cea de fier, de vitamina D şi A, şi carenţa de iod. Dar această foame ascunsă de nutrienţi esenţiali este mult mai răspândită, tocmai datorită rafinării elementelor, tocmai datorită faptului că alimentele industriale nu mai conţin cei minim 50 de nutrienţi necesari.

● Jurnalul Naţional: În zona Oceanelor Pacific şi Indian, atunci când o mamă rămânea fără lapte, se înlocuia laptele de mamă cu laptele de cocos, care se pare că are capacitatea de a imuniza. Dacă noi am încerca aici să dăm nou-născutului lapte de cocos, am ajunge la acelaşi rezulat?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Nu. Şi asta pentru că laptele de mamă nu poate fi înocuit cu nimic altceva. Mama trebuie încurajată să îşi alăpteze copilul minimum şase luni. Astăzi se întâmplă o mare tragedie. Multe femei fie că nu doresc să alăpteze, fie nu pot, în unele cazuri fiindcă doresc să nască prin cezariană. Cezariana este o urgenţă medicală, nu este o obişnuinţă. Când este alegerea mamei, asta înseamnă o lipsă de responsabilitate faţă de sănătatea copilului. Noi avem responsabilitatea de a-i creşte sănătos. Ori astăzi eu văd foarte multe familii în care copilul apare ca o chestiune colaterală a actului sexual, şi nicidecum nu e un copil aşteptat cu iubire. Mediul familial este esenţial pentru dezvoltare. Dacă un copil până la vârsta de 2-3 ani nu trăieşte în mediul social şi uman, nu mai poate redeveni uman. Asta arată cât de important este mediul familial. Familia este baza sănătăţii omului şi a devenirii lui ca om. Copiii-lup, cei care au fost descoperiţi în pădure, crescuţi de animale, nu s-au putut readapta, au supravieţuit cel mult câţiva ani în condiţii de civilizaţie, tocmai pentru că primii lor ani de viaţă au deprins existenţa animală, nu pe cea umană. Sigur, şi stresul demografic induce stări greşite. Probabil biologii care studiază aceste ecosisteme ştiu că nici o specie nu poate avea un număr foarte mare de indivizi şi de asta nu pot scăpa nici oamenii.

● Jurnalul Naţional: Acum, că suntem 7 miliarde, care va fi şansa noastră, din punct de vedere alimentar, pe planetă?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Lucrurile sunt foarte complicate. Ar trebui deja să ne îngrijoreze acest număr care generează tot felul de anomalii, chiar pe plan comportamental. De fapt, această problemă nu este nouă, ea a apărut exact atunci când omul a descoperit agricultura. Atunci s-au întâmplat o serie de lucruri care a marcat şi va marca evoluţia speciei umane. În primul rând, s-a sedentarizat, apoi a apărut inegalitatea socială, când mâncarea era moneda forte. Să ne ferească Dumnezeu de foamete, pentru că societatea va fi profund dezorganizată. Mâncarea este necesitatea biologică primară. Lucrurile urmează au o curbă exponenţială. Noul miliard s-a întâmplat într-un deceniu. Iar noi ignorăm legile naturale, ca struţul. Băgăm capul în pământ. Nu vedem, nu există. În timp ce înmulţirea umanităţii se întămplă într-o rată exponenţială, numărul alimentelor scade. Oamenii din nou au fost entuziasmaţi, nu au făcut studii de impact de durată. Am inventat îngrăşămintele chimice de sinteză şi am crezut că s-a rezolvat nu ştiu ce problemă. Dar de unde? De fapt, am distrus solurile. Mâncarea este din ce în ce mai nehrănitoare, pentru că solul distrus nu mai cedează microelemente. Un om nu are nevoie numai de proteine şi glucide. Un om are nevoie de minerale, de vitamine, fitonutrienţi. Şi o plantă nu are nevoie numai de azot, fosfor şi potasiu. Dacă plantele nu mai pot lua ce le trebuie, noi de unde să luăm? Avem producţii mari cantitativ, dar calitativ foarte proaste.

● Jurnalul Naţional: Avem nevoie de încă o planetă?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Cred că omul, dacă este cu adevărat o fiinţă inteligentă şi responsabilă faţă de specia lui şi faţă de celelalte specii, va trebui să găsească adevăratele căi prin care specia umană să poată coexista în biosfera de pe această planetă. Unde mai găsim noi o planetă care să îndeplinească toate aceste condiţii atât de specifice pământului?

● Jurnalul Naţional: Încheiem cu un gând senin?
● Prof. Gheorghe Mencinicopschi: Omenirea îşi va găsi resursele să se salveze şi să salveze viaţa pe pământ.

(Jurnalul National, 10 noiembrie 2011)

Pâinea neagră autentică are densitatea mai mare, nu e pufoasă, are coaja mai groasă şi mai tare şi se învecheşte mai uşor. Pâinea falsificată, adică din făina albă colorată cu malţ, e pufoasă, are coajă subţire şi rezistă o săptămână pe masa din bucătărie. Dar nu mai are calităţile adevăratei pâini negre. Mai mult, colorantul folosit e un produs sintetic, nefiind un produs biologic pur. Afacerea se rezumă astfel: toţi caută o pâine mai sănătoasă şi se păcălesc, mâncând una artificială.

Un bidon de 5 kg de colorant e vărsat în malaxor

În malaxorul de 100 kg, amestecul e preparat de brutar. Tranşa: 350 de pâini negre de 450 g fiecare. Arată ca acasă, cu o mică diferenţă: cantitatea e mare, amelioratorii pe măsură. Aşteptăm să vedem făină neagră, din aceea cu 72% cenuşă, cum ne-a explicat morarul Vasile Bunescu din Giarmata. Nici vorbă de aşa ceva. Pâinea neagră se face din făină albă şi extract de malţ, un fel de miere groasă care îi dă culoare şi aspect de “pâine ca la bunica”.

Brutarul aduce patru saci cu făină albă, îi deşartă în malaxorul de inox. Adaugă dintr-un bidon metalic “zeama” colorantă. Cinci kilograme. “E extract de malţ” vine explicaţia. Mai pune un kilogram şi jumătate de sare, trei de drojdie, 55 de litri de apă călduţă. Reglează viteza la prima treaptă de viteză, apasă pe buton şi paletele malaxorului încep să se învârtă.

Încet, făina albă devine o cocă de culoare maro închis. “Face culoare, dă coajă crocantă, e 100% natural şi nu veţi avea probleme cu el”, asigură Victor, reprezentantul de vânzări al unei companii din Târgovişte care se laudă că vinde cel mai bun extract de malţ din România. Este importat din Olanda şi costă aproape 2 euro kilogramul.

Diferenţa esenţială dintre pâinea neagră şi cea vopsită

“În mod normal, nu are avea voie să se numească pâine neagră dacă nu este făcută integral din făină neagră”, spune Aurel Popescu, preşedintele Patronatului din Industria de Morărit şi Panificaţie. Românii cumpără de la raft fără să citească eticheta. Dacă ar face-o, ar înţelege că mănâncă pâine albă vopsită. Potrivit lui Viorel Marin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit, doar o treime din pâinea neagră din piaţă este cu adevărat neagră, realizată exclusiv cu făină integrală. Restul este colorată cu tărâţe de grâu sau cu malţ sub formă de extract lichefiat.

Raţiunea pentru care brutarii păcălesc cu pâinea vine din obiceiurile de consum ale noastre: românii vor pâine neagră, pentru că ştiu de la televizor că e sănătoasă, dar o vor pufoasă şi rezistentă mai multe zile, cu coaja subţire. Aşa ceva nu se poate din făina neagră adevărată, confirmă orice morar sau inginer tehnolog de panificaţie.

În schimb, pâinea neagră autentică are un conţinut ridicat de fibre care stimulează digestia şi tranzitul intestinal, protejând colonul. Făina neagră conţine mai multă cenuşă, care îi dă această culoare, închisă, dar şi nutrienţii şi fibrele suplimentare care fac pâinea neagră preferata nutriţioniştilor.

“Dacă făina albă are 55% cenuşă, cea neagră ajunge la 72%”, spune morarul Vasile Bunescu. “Pâinea din făină neagră nu va avea niciodată volumul unei pâini normale. Estetic arată mai rău. La noi se cere pâine pufoasă. Or aceasta nu o poţi face din făină integrală”, mai spune Aurel Marin.

Şi malţul tot la diabet duce

Financiar vorbind, pâinea neagră mincinoasă este ceva mai ieftină. Pentru producerea a 350 de pâini făina neagră ar costa circa 180 de lei. 350 de pâini albe costă doar 130 de lei dar se adaugă şi preţul malţului, economia fiind de 20-30 de lei la 100 kg.

Pâinea neagră corectă ar trebui să aibă pe etichetă informaţii stricte: făină de grâu neagră, apă sare, drojdie. În schimb de cele mai multe ori, pe etichetele de pâine neagră găsim făină albă şi malţ. Gheorghe Mencinicopschi explică însă că şi malţul acesta ar trebui de fapt interzis. Consumat în exces fabvorizează apariţia diabetului, spune specialistul.

“Până acum câţiva ani pâinea neagră se colora cu caramel, care a fost interzis. Ceea ce nu se ştie este că acel caramel a fost înlocuit cu malţ, care în momentul procesării pâinii generează tot caramel”, a declarat Mencinicopschi. Potrivit specialiştilor de la Siguranţa Alimentelor, nimeni nu a investigat dacă malţul este la fel de nociv, după ce caramelul a fost interzis în 2002. “Vom cuprinde în strategia noastră de control şi o verificare a conţinutului de caramel din pâinile cu malţ”, a spus Floare Chiru, adjunctul şefului de la Siguranţa Alimentelor Timiş.

E-URILE DIN PÂINE

Pe etichete: făină de grâu şi malţ în loc de făină neagră

Pâinea comună, pe care o găsim în hypermarket sau la alimentara din colţ, este plină de E-uri. Iată o selecţie:

esteri poliglicerici ai acizilor graşi, mono şi digliceride ale acizilor graşi
Acid citric, Acid ascorbic, Acid lactic
Acetat de calciu, Diacetat de sodiu
Lecitina din soia
Propilen glicol
Glicerina
Gumă arabică
Carbonat de calciu, Propionat de calciu

Nu toate se găsesc în aceeaşi pâine, însă unele au rolul de întârzia învechirea, altele pur şi simplu să îmbunătăţească gustul pâinii.

Hipermarketurile sunt pline de pâine neagră vopsită cu malţ. Am luat de pe raft o pâine din Arad, ambalată în pungă potocalie, care are notat pe ambalaj o compoziţie formată din făină albă şi făină neagră, iar în paranteză, după aceasta din urmă, este explicată ca fiind “de malţ”. Mai încercăm o pâine, de Timişoara, una cu punga colorată galben: făina de malţ este denumită “neagră”, iar pâinea mai conţine făină de grîu şi ameliorator.

“Extractul de malţ are un gust bogat, care îi oferă pâinii o culoare naturală şi are efect de întârziere a învechirii.” Victor Sencu, distribuitor de malţ pentru pâine

(Sursa: EVZ.ro, 15 oct 2011. Multumesc Raluca Dudescu pentru link la acest articol)

www.arte.tv/notre-poison-quotidien

Pesticidele

Aspartam

Bisphénol A

Mai puteti urmari interviuri cu realizatoarea Marie-Monique Robin, la adresa http://www.arte.tv/fr/Comprendre-le-monde/3677910.html.

În rândurile de mai jos veți găsi detalii despre cărțile lui, dar și câteva trucuri legate de alimentație.

Andreea Chebac: Anul trecut, în 2010, cartea dumneavoastră „Și noi ce mai mâncăm?” a fost cea mai vândută cartea a anului. Cum v-a influențat asta? Ați primit mai multe oferte de a vi se publica cărțile după?

Gheorghe Mencinicopschi: Nu. În primul rând a fost o surpriză plăcută și nu atât prin faptul că a fost cea mai vândută carte. Pentru mine a fost un semnal clar că românii au început să dea importanță mâncării conștientizând legătura foarte directă dintre aliment și sănătate. A fost cea mai vândută, dar și cea mai furată carte din librării. A apărut și un astfel de top și când au încercat să afle de ce se fură cartea, unii au spus că o fură pentru că n-au bani, dar doresc să afle ce scrie în ea, iar alții au spus: „Pentru că se cere, o fur ca s-o vând.”

AC: Cărțile dumneavoastră au fost primite cu mai mult interes după ce a apărut trendul mâncatului sănătos?

GM: Nu, eu cred că românii au început să conștientizeze totuți că una dintre cele mai importante relații cu sănătatea lor este mâncarea. Până acum ei au fost încântați că au venit tot felul de alimente din afară după o perioadă de penurie. Dar vreau să vă spun că, fără nici un fel de nostalgie, înainte de 89 alimentele erau mult mai sănătoase. Deși pare incredibil, așa este. Ca dovadă că alimentele noastre se duceau la export și erau foarte, foarte apreciate și de aia nu prea se găseau în țară.

AC: Ați scris inițial lucrări științifice, după care ați început să scrieți lucrări de pupularizare; ce v-a determinat să faceți asta?

GM: M-a determinat să scriu aceste cărți tocmai ideea de a-l conștientiza și de a-i da un instrument practic cumpărătorului pentru a-și putea alege după criterii adevărate alimentele sănătoase. Pentru că altfel el rămâne tot mereu cantonat în zona capcanelor, în zona publicitară. Zonă care din păcate nu promovează adevărata calitate a alimentelor. Ați observat și dumneavoastră: reclamele la alimente nu-ți spun că un aliment este sănătos, ci întotdeauna apelează la o parte emoțională. Asociază alimentul cu peisaje frumoase, cu tineri frumoși, cu câștiguri, cu orice altceva decât calitatea intrinsecă a alimentului.

Am spus în cărți adevăruri crude și de multe ori incredibile, pentru că consumatorul crede că în momentul în care un aliment se află pe raft, el se află pe raft pentru că e sigur. Din păcate nu este chiar așa. Sunt prea multe aliment care aflându-se pe raft, din punct de vedere al impactului lor cu sănătatea, nu sunt sigure și mai mult, în timp ne îmbolnăvesc.

AC: Pentru cărțile dumneavoastră de popularizare, în care trebuie să fiți mai simplu în exprimare, simțiți că trebuie să utilizați și un anume talent?

GM: Este nevoie de talent. Talentul știi de unde vine? Atunci când vrei să scrii despre ceva, sau să înveți pe cineva despre ceva, trebui tu mai înainte să fi înțeles bine fenomenul acela pe care vrei să-l explici altuia. Eu tot ceea ce am scris, am scris doar dacă am înțeles mecanismele respectivului fenomen și în felul acesta cred eu că am reuși să îi fac și pe cei care mă citesc sau mă ascultă să înțeleagă ceea ce au am înțeles.

AC: Ați avut vreodată tentația să scrieți și altceva în afară de lucrări de specialitate?

GM: N-am avut timp să am tentația să scriu poezii sau mai știu eu ce. M-am păstrat la domeniul meu și domeniul acesta are un specific: citind foarte mult poți să faci niște conexiuni ascunse despre anumite fenomene și în felul acesta chiar să descoperi. De fapt, știți cum a definit cineva descoperirea științifică: „A vedea ceea ce toți văd, dar a gândi despre ceea ce văd toți cum nu a mai gândit nimeni până la tine”. Munca asta este pasionantă și în același timp absorbantă de timp; nu știi când trece timpul. Uneori s-a întâmplat să mă trezesc și dimineața lucrând, senzația subiectivă fiind că a trecut o oră.

AC: Când vă gândiți la publicul cărților dumneavoastră, vă gândiți la un public deja interesat să aibă o viață sănătoasă, sau la un public căruia puteți să-i deschideți ochii?

GM: Și la unii și la alții. Pentru că de mult ori spun că astăzi scapă cine știe, cine înțelege și cine poate face conexiuni ascunse. Pentru că viața noastră, dacă vreți, este o înșiruire de capcane, dar dacă nu căutăm să ne informăm, să știm, vom cădea tot timpul în aceste capcane. Chiar cred că factorul de selecție majoră astăzi în populația umană este acest comportament de tip scapă cine știe, cine se informează. Cine poate să evite capcanele vieții, inclusiv cele oferite de alimente.

AC: Știu că v-ați asociat numele cu anumite mărci de alimente, puteți garanta pentru ele?

GM: Întotdeauna când am acceptat ca într-o carte scrisă de mine să apară reclame, am fost foarte atent și am impus numai alimente care sunt sănătoase. Și niciodată nu m-am asociat în a promova un aliment pe care eu l-am considerat că nu ar fi tocmai sănătos.

AC: Dacă ar fi să rezumăm toate informațiile pe care le aveți în trei sfaturi practice pentru o alimentație sănătoasă, care ar fi acestea?

GM: Eu zic că primul ar fi să conștientizăm de-adevăratelea că suntem ceea ce mâncăm, adică să acordăm maximă importanță alimentelor pe care le băgăm în gură pentru că de ele, în cea mai mare măsură, depinde sănătatea noastră. Să citim eticheta unui aliment, dacă nu știm ce sunt substanțele pe care le conține, ne informăm și cumpărăm doar în cunoștiință de cauză.

Sigur, ar fi bine să ne revizuim și stilul de viață, adică este foarte impornant să avem măcar trei mese pe zi, să nu mâncăm între mese, între mese ar fi bine să mâncăm fructe și legume crude, oricâte dorim și ,sigur, să bem apă.

AC: Obiceiul de a ronțăi ceva în timpul lecturii este sănătos?

GM: Este nesănătos! Actul de a mânca este un act profund neuro-hormonal, adică mai întâi mâncăm mâncarea cu creerul. Evident că în timp ce mâncăm trebuie să ne concentrăm numai la a mânca, să percepem aromele, savoarea, textura. Nu trebuie să vorbim, nu trebuie să privim la televizor, nu trebuie să citim. Ar trebui niciodată să nu ne așezăm la masă dacă suntem obosiți, dacă suntem nervoși, dacă suntem înfrigurați pentru că mâncarea, și cea mai bună, ne va cădea ca bolovanii.

AC: Care este greșeala esențială pe care o facem în alimentație?

GM: Nu vă lăsați cumpriși de mrejele confortului! Bolile civilizației moderne sunt și boli generate de un confort morbid. În sensul în care nu mai vrem nici să urcăm scările – dacă se strică liftul e maaaare tregedie. Și ne-am dat pe mâna procesatorilor – pentru că am devenit prea comozi, nu mai vrem să ne preparăm deloc mâncarea. Ne găsim mereu scuze că n-avem timp și mâncăm pe stradă, mâncăm uitându-ne la televizor, mâncăm și tot mâncăm și tot mâncăm, nu știm ce mâncăm și până la urmă, evident, ne îmbolnăvim. Suntem tributari dragostei noastre morbide pentru un confort excesiv. Uneori ne e o lene de ne doare, cum spune melodia aceea.

AC: Și dacă ar fi să ne dezvăluiți din secretele dumneavoastră pentru a avea o viață echilibrată și sănătoasă?

GM: Este foarte simplu: din 1972, când am intrat în câmpul muncii, am cam aceeași schemă a activității cotidiene. Mă trezesc la 5 de dimineața, mă culc la 10 seara. Mănânc foarte bine dimineața, sunt atent să mă hidratez cu apă, nu consum alcool în exces – foarte rar și numai câte un pahar de vin de foarte bună calitate, natural. De câte ori am ocazia fac și mișcare, nu merg la sală, dar ați văzut câte scări am de urcat aici la Institut, niciodată nu folosesc liftul. Nu fumez, n-am fumat niciodată. Din când în când beau și o cafea de bună calitate, dar de regulă beau ceai verde neîndulcit, mănânc alimente pe care mi le prepar acasă. În general nu mănânc în restaurante și alimente procesate. Mănânc fructele, legumele mai ales atunci când apar în sezon.

(Andreea Chebac, bookblog.ro, 28 septembrie 2011)