Nu este o gluma: dacă va orientati spre o alimentatie sanatoasa, sunteti “bolnavi mintal” şi, probabil, aveti nevoie de un fel de tratament chimic care implică puternice medicamente psihotrope.

Ziarul Guardian relateaza ca “fixatia pentru o alimentaţie sănătoasă poate fi un semn de tulburare psihică gravă” şi merge pana la a pretinde ca această boală “este numita orthorexia nervosa- care înseamna, din latina , nervozitate generata de obsesia hranirii corecte. ”

Dar ei nu pot s-o numeasca doar “tulburare nervoasa a alimentaţiei sănătoase”, pentru că nu suna suficient de stiintific. Astfel o traduc în limba latină , pentru ca sună mai inteligent (chiar daca nu este). Pe acelasi sistem au aparut si numele altor boli; medicii le descriu simptomele si apoi le traduc in latina –osteoporosis/ osteoporoza înseamnă “oase cu găuri în ele”.

Revenind la aceasta boala fabricata- “orthorexia” , The Guardian continua: “Orthorexicii au de obicei reguli rigide în privinta alimentatiei. Refuzul de a se atinge de zahăr, sare, cafeina, alcoolul, grâu, gluten, drojdie, soia, porumb şi produse lactate alimente este doar începutul unor restricţii din dieta lor. Orice alimente care au venit în contact cu pesticide, erbicide sau care conţin aditivi artificiali, de asemenea, sunt excluse. ”

In concluzie, omul care încearcă să evite produse chimice, produse lactate, soia si zahar are probleme de sănătate mintală? Se pare ca da, conform acestor experţi. Dacă aveti grijă sa evitati pesticidele, ierbicidele şi ingrediente modificate genetic, cum ar fi soia şi zahărul, este ceva in neregula!

Dar ati observat ca hranirea cu junk food [hrana nesanatoasa] se presupune a fi “normala”? Dacă mâncaţi alimente prelucrate si pline de chimicale sintetice, asta e un semn bun de sanatate mintala. Bolnavii mintali sunt cei care aleg alimente organice, naturale.
The Guardian merge chiar la extrem spunand ca: “obsesia privind alimentele ” bune “şi ” rele ” poate face ca ortorexicii sa ajunga subnutriţi.”

Fiţi atenti cata lipsa de logica este în aceste afirmatii! Cei care consuma alimente “bune” pot ajunge la malnutriţie! Despre alimentele nesănătoase se presupune ca furnizeaza, probabil, toate elementele nutritive de care aveţi nevoie. Nu e de mirare de oameni sunt atât de bolnavi azi: mass-media centrala le spune că, consumul de alimente sănătatoase este o tulburare mentală care va cauza malnutriţia!

Poate vă întrebati de ce ii ataca pe cei ce prefera sa manance sănătos.. Oameni ca Dr. Gabriel Cousens pot să vă spuna de ce: Pentru ca un nivel crescut de conştientizare mintala si spirituala este posibilă numai cu ajutorul unei diete sanatoase, cu alimente naturale.

Hranirea cu alimente nesanatoase te indobitoceste si te face usor de controlat si supus. Literalmente se joaca cu mintea ta, iti sunt amortite simturile cu MSG, aspartam şi extract de drojdie. Oamenii care subzistă pe produse alimentare nesanatoase- junk food- sunt docili şi îşi pierd rapid capacitatea de a gândi pentru ei înşişi. Ei cred tot ceea ce se spune la TV sau ce spun cei în poziţii de aparenta autoritate, nu le pun acţiunile la indoiala si nici nu vad ce se întâmplă cu adevărat în lumea din jurul lor.

În contrast cu acestia, oamenii care mananca alimente sanatoase- cu toate elementele nutritive încă intacte, care întăresc sănătatea – încep să-si trezească mintea şi spiritul. In timp, ei încep să pună în discuţie lumea din jurul lor şi sa fie preocupati de subiecte cum ar fi comunitatea, natura, etica, filosofia şi imaginea de ansamblu a lucrurilor care se intampla in lume. Ei devin “conştienti” şi pot începe sa vada realitatea.

Acesta, desigur, este un pericol imens pentru cei care conduc societatea noastra bazata pe consum deoarece consumul e bazat si alimentat de ignoranţă combinată cu sugestibilitate.

Pentru ca oamenii să cumpere orbeşte alimente, medicamente, asigurări de sănătate şi bunuri de larg consum, e nevoie ca funcţiile superioare ale creierului lor sa fie amortite, blocate. Preparatele nesanatoase, pline de substanţe chimice toxice reusesc sa faca asta cu succes.

De ce credeti ca alimentele procesate rămân in componenta de baza a meselor oferite in scolile publice, spitale şi închisori? Aceste alimente dezactiveaza constiinta şi ii mentine pe oamenii axati pe tot ce se serveste: TV, violenţa, frica, sport, sex şi aşa mai departe.

Dar viaţa ca zombie este, într-un fel, destul de “normala” în societatea de astăzi, deoarece atât de mulţi oameni o traiesc.

Dacă doriţi să fiti creativi si sa urmaţi exemplul experţilor în domeniul sănătăţii, care continua sa inventeze noi boli şi afecţiuni fictive, verificati popularul meu motor de cautare a bolilor inventate, unde va puteti inventa propria dvs. boala cu un simplu clic de buton! Il veţi găsi la:
http://www.naturaln ews.com/disease- mongering- engine.asp

Preluare de pe http://www.infowars.com

(Sursa: Altermedia, 08/07/2010)

ADITIVI ALIMENTARI

Ce este aditivul alimentar?
Aditivii utilizati în prezent la fabricarea alimentelor sunt cei prevăzuţi în Ordinul comun
438/295/2002 pentru aprobarea Normelor privind aditivii alimentari destinaţi utilizării în
produsele alimentare pentru consum uman, cu modificările şi completările ulterioare, unde
sunt stabilite grupele de aditivi functie de rolul principal pe care îl îndeplinesc în produs.
În sensul normelor menţionate prin “aditivi alimentari” se înţelege orice substanţă care în
mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient
alimentar caracteristic, având sau nu o valoare nutritivă, prin a cărei adăugare intenţionată
la produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare,
prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea
produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi sau prin derivaţii săi, direct sau
indirect, o componentă a acestor produse alimentare.

De ce sunt folositi aditivii alimentari ?
Aditivii alimentari au un rol important la fabricarea pe cale industrială a produselor
alimentare. în scopul usurării proceselor de fabricaţie, ambalare, depozitare şi transport,
ameliorării calităţii de conservare şi stabilitate a produselor cu efectul creşterii eficientei
economice, a producţiei, conservării valorii nutritive şi imbunătăţirii caracteristicilor
senzoriale ale produselor alimentare.

Utilizarea aditivilor alimentari poate fi luată în considerare numai dacă se demonstrează că
utilizarea propusă a aditivului comportă avantaje demonstrabile în beneficiul
consumatorului, adică, trebuie făcută dovada pentru care se menţionează în mod regulat
cuvântul “necesitate”. Utilizarea aditivilor alimentari trebuie să servească unuia sau mai
multor din următoarele obiective:
(a) să conserve calitatea nutritivă a produsului alimentar; o diminuare deliberată a calităţii
nutritive a produsului alimentar se justifică numai dacă produsul alimentar nu constituie un
element important într-un regim normal, sau dacă aditivul este necesar pentru producerea
alimentelor destinate grupurilor de consumatori cu necesităţi nutriţionale speciale;
(b) să asigure ingredientele sau constituenţii necesari pentru produsele alimentare
fabricate, destinate grupelor de consumatori cu necesităţi nutriţionale speciale;
(c) să îmbunătăţească conservarea sau stabilitatea unui aliment sau să-i îmbunătăţească
proprietăţile organoleptice, cu condiţia de a nu altera natura, substanţa sau calitatea
alimentului pentru a înşela consumatorul;
(d) să ajute la fabricarea, prelucrarea, prepararea, tratamentul, ambalarea, transportul sau
depozitarea alimentelor, cu condiţia ca aditivul să nu fie folosit pentru a ascunde efectele
utilizării materiilor prime defectuoase sau a metodelor indezirabile (inclusiv neigienice) pe
parcursul oricăreia din aceste activităţi.
Care sunt categoriile de aditivi?
Aditivii sunt împărtiti în grupe functie de rolul pe care îl au la fabricarea produsului
alimentar, de exemplu: conservanti care au rol în favorizarea păstrării produselor
alimentare un timp mai îndelungat, evitând alterarea acestora; antioxidanţi care previn
alterarea prin râncezire a grăsimilor din produsele alimentare, coloranţi care sunt folosiţi
la îmbunătăţirea aspectului produselor alimentare, emulsificatori şi stabilizatori care
ajută la formarea unor amestecuri stabile ,care în mod normal nu ar fi posibil, precum
amestecarea apei cu ulei; antiaglomeranti care previn sedimentarea unor ingrediente;
agenţi de afânare care sunt folosiţi în brutărie pentru “ creşterea produselor de brutărie”;

CATEGORII DE ADITIVI ALIMENTARI
Colorant
Conservant
Antioxidant
Emulgator
Sare de topire
Agent de îngroşare
Gelifiant
Stabilizator
Potenţiator de arome
Acidifiant
Corector de aciditate
Antiaglomerant
Amidon modificat
Îndulcitor
Agent de afânare
Antispumant
Agent de glazurare
Ameliorator de făină
Agent de întărire
Agent de umezire
Agent de sechestrare (de blocare)
Enzime
Agent de încărcare
Gaz propulsor şi gaz de ambalare
Aditivii alimentari – posibilităţi şi limite în utilizare
Ordinul 438/295/2002 contine lista aditivilor alimentari admisi pentru a fi utilizaţi la
fabricarea produselor alimentare destinate consumului uman .
Aditivii alimentari, precum “ acidul tartric”, “ clorura de potasiu”, “ lecitine”, “ acid acetic”, “
pectine” etc fac parte din grupa aditivilor “ general autorizaţi”, care pot fi utilizaţi la
fabricarea produselor alimentare pe baza principiului “quantum satis” .
Principiul “ quantum satis” arată faptul că nu este stabilit un nivel maxim, aditivii fiind
utilizaţi în conformitate cu bunele practici de fabricaţie, la un nivel care să nu depăşească
necesarul pentru obţinerea efectului dorit şi cu condiţia să nu inducă în eroare
consumatorul. Acest principiu nu este valabil în cazul unor produse alimentare menţionate
de ordin, precum : produse alimentare neprelucrate , miere, unt, zaharuri etc.
Pentru o serie de aditivi alimentari sunt stabilite limite maxime admise în produsele
alimentare, dintre care exemplificăm : pentru produsele “muştar” si “ icre de peşte” este
admis un continut maxim de coloranti de 300 mg/kg, pentru vinuri aromatizate , băuturi
aromatizate pe bază de vin şi cocktail-uri aromate din produse viti-vinicole este admis un
continut maxim de coloranţi de 200 mg/l, iar pentru produsele de cofetărie un conţinut
maxim de coloranţi de 300 mg/kg.
Utilizarea conservanţilor alimentari este admisă în cazul “ gemurilor, jeleurilor,
marmeladelor si al altor produse similare cu un număr scăzut de calorii sau fără zahăr şi
altor paste tartinabile pe bază de fructe “ în limita maximă de 500 mg/kg Ba ( benzoaţi) sau
1000 mg/kg Sa+Ba ( sorbaţi + benzoaţi), iar în cazul preparatelor din carne este admisă o
limită maximă de 100 mg/kg nitrit de sodiu;

Produsele alimentare pentru care nu este autorizată utilizarea coloranţilor sunt
mentionate în:
LISTA CU PRODUSELE ALIMENTARE PENTRU CARE NU SUNT AUTORIZAŢI COLORANŢII
1. Produse alimentare neprelucrate.
2. Toate apele îmbuteliate sau ambalate.
3. Lapte, semi-degresat şi degresat, pasteurizat sau sterilizat (inclusiv sterilizare prin
procedeul UHT) (nearomat)
4. Lapte cu ciocolată
5. Lapte fermentat (nearomat)
6. Lapte conservat (nearomat) conform legislaţiei în vigoare
7. Lapte bătut şi zară (nearomate)
8. Smântână şi smântână praf (nearomată)
9. Uleiuri şi grăsimi de origine animală sau vegetală
10. Ouă şi produse pe bază de ouă conform legislaţiei în vigoare
11. Făină şi alte produse de morărit, amidon şi feculă
12. Pâine şi produse similare
13. Paste alimentare şi gnocchi
14. Zahăr, inclusiv toate mono- şi dizaharidele
15. Pastă şi conserve de tomate
16. Sosuri pe bază de tomate
17. Suc şi nectar de fructe conform legislaţiei în vigoare şi suc de legume
18. Fructe, legume (inclusiv cartofi) şi ciuperci, în conservă sau deshidratate; fructe,
legume (inclusiv cartofi) şi ciuperci, prelucrate
19. Gemuri extra, jeleuri extra şi piure de castane conform legislaţiei în vigoare; cremă de
prune uscate
20. Peşte, moluşte şi crustacee, carne, păsări, vânat, precum şi preparate din acestea,
exclusiv mese preparate conţinând aceste ingrediente
21. Produse din cacao şi componente de ciocolată în produsele pe bază de ciocolată
conform legislaţiei în vigoare
22. Cafea prăjită, ceai, cicoare; extracte din ceai şi cicoare; preparate din ceai, plante,
fructe şi cereale pentru infuzie, precum şi amestecuri şi preparate instant din aceste
produse
23. Sare, substituenţi de sare, condimente şi amestecuri de condimente
24. Vin şi alte produse conform legislaţiei în vigoare
25. Korn, Kornbrand, băuturi spirtoase din fructe, ţuică din fructe, Ouzo, Grappa, Tsikoudia
de Creta, Tsipouro de Macedonia, Tsipouro de Thessalia, Tsipouro de Tyrnavos, Eau-de-vie de marc marque
naţionale luxembourgeoise, eau de vie de seigle marque naţionale luxembourgeoise,
London gin, conform legislaţiei în vigoare
26. Sambuca, Maraschino şi Mistra conform legislaţiei în vigoare
27. Sangria, Clarea şi Zurra conform legislaţiei în vigoare
28. Oţet de vin
29. Alimente pentru sugari şi copii mici conform legislaţiei în vigoare, inclusiv alimente pentru sugari şi copii mici cu sănătate precară
30. Miere
31. Malţ şi produse din malţ
32. Brânză maturată şi nematurată (nearomată)
33. Unt pe bază de lapte de oaie şi capră
Ordinul 438/295/2002 mai cuprinde lista produselor alimentare la fabricarea cărora este
admisă utilizarea unui număr limitat de aditivi din lista aditivilor general autorizaţi, dintre
care exemplificăm : la fabricarea nectarurilor este admisă utilizarea acidului citric şi a
acidului lactic în proportii de max 5 g/l, la fabricarea gemului extra si jeleului extra se
admite utilizarea pectinei în proportie « quantum satis » , la prelucrarea orezului de
preparat rapid se admite utilizarea « mono si digliceride ale acizilor graşi şi esteri acetici ai
mono şi digliceridelor cu acizi graşi în proportie « quantum satis »,iar la Uleiul de măsline
rafinat, inclusiv uleiul de turtă de măsline se admite utilizarea alfa-tocoferol în proportie
maximă de 200 mg/l etc ;
Ordinul 438/295/2002 stabileste că prezenţa unui îndulcitor este autorizată, într-o serie de
cazuri, dintre care exemplificăm :
- în produsele alimentare compuse fără adaos de zahăr sau cu valoare energetică redusă;
- în produsele alimentare dietetice compuse destinate unui regim hipocaloric;
Cum se recunosc aditivii în produsele alimentare?
In conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr 106/2002, privind etichetarea
alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ armonizat cu legislaţia
europeană, înscrierea aditivilor se face prin menţionarea denumirii categoriei urmată de
numele specific sau codul numeric al Uniunii Europene , ex: acidifiant: acid citric sau
acidifiant: E 330, colorant: E 142 sau colorant: verde S etc;
Conform literaturii de specialitate codurile numerice precedate de litera “E” specificate
pe produsele alimentare indică faptul că aditivii sunt testati şi acceptati de către
Uniunea Europeană acestia neprezentănd pericol pentru sănătatea omului ( dacă
sunt utilizaţi în proporţiile recomandate de specialişti).
Pentru alimentele ce conţin unul sau mai mulţi îndulcitori autorizaţi denumirea sub care se
vinde produsul trebuie să contină sintagma “ cu îndulcitori”.
Produsele alimentare care contin îndulcitorul “ aspartam” trebuie să aibă înscrisă pe
etichetă menţiunea “ conţine o sursă de fenilalanină”, iar în cazul produselor alimentare
care conţin mai mult de 10% polioli menţiunea “ consumul în exces poate produce efecte
laxative”.

(Asociatia Drepturilor Consumatorilor Din Romania, Telefon : 0314 32 94 38, aprilie 2010)

Măcinarea grâului scade calitatea nutritivă a produsului

Pâinea integrală conţine tărâţe, celuloză, vitamine, săruri minerale şi are un aport caloric redus, fapt ce ajută la păstrarea siluetei. Medicii nutriţionişti spun că pâinea albă conţine de trei ori mai puţine vitamine şi oligoelemente, iar magneziu, calciu şi fosfor – de cinci ori mai puţin – decât pâinea integrală.

Procesul tehnologic de măcinare a grâului scade calitatea nutritivă a pâinii. Astfel, în făina albă mai rămân mici cantităţi de vitamina B1, acid pantoenic, acid folic, fier, cupru, zinc şi magneziu.

Legea permite folosirea unei serii întregi de aditivi alimentari, chiar dacă ei nu sunt benefici pentru sănătate. Astfel, oxidanţii sunt folosiţi în prelucrarea pâinii pentru modificarea elasticităţii glutenului, susţine prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, dând ca exemplu bromatul de potasiu – E 924 – care duce la apariţia senzaţiei de greaţă, vărsături, diaree sau apariţia diverselor dureri, odată ce este ingerat.

“Cisteina, glutationul şi sulfatul de sodiu sunt reducători folosiţi pentru scăderea elasticităţii glutenului”, completează medicul nutriţionist. Sulfatul de sodiu – E 514 – afectează vezica biliară, lactatul de calciu – E 327 – prezintă printre efecte adverse stări de hipercalcemie şi insuficienţă renală, acidul fumaric – E 297, acidul acetic – E 260 şi cancerigenul acid citric E 330. În total, într-o pâine regăsim până la 34 de E -uri. Medicii nutriţionişti spun că, deşi pâinea este un aliment de bază, aceasta trebuie mâncată cu moderaţie.

Grahamul conţine multe vitamine care lipsesc din pâinea albă

Pâinea graham îngraşă la fel de mult ca pâinea albă, spune medicul nutriţionist Mihaela Bilic, precizând că grahamul conţine mai multe fibre. “La acelaşi volum, o chiflă de graham are 50 de grame, în timp ce una albă are 30 de grame. În plus, o felie de pâine albă de 30 de grame conţine 70 de kilocalorii, iar o felie de graham de 30 de grame conţine tot 70 de kilocalorii”, exemplifică dr. Bilic. În plus, specialistul completează că nici trucul cu “pâinea prăjită” nu ne menţine silueta, deoarece prin prăjire se arde doar apa, iar caloriile rămân aceleaşi.

(Gandul, Mădălina CHIŢU, 10 mar 2010)

Motto 2: „Bolile de care suferă omul ca urmare a aşa-zisei civilizaţii iau naştere mai ales prin intermediul alimentaţiei greşite şi pot fi vindecate numai pe calea unei alimentaţii corecte.“ – Dr. H. P. Rusch

În viaţa de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atât de „fireşti“, încât aproape nimeni nu mai sesizează pericolul pe care ele îl reprezinta în mod real. În graba lor perpetuă, foarte mulţi oameni se mulţumesc cu o alimentaţie foarte slabă calitativ, dar satisfăcătoare din punct de vedere cantitativ şi estetic. Ambalată frumos, colorată cât mai apetisant, aromatizată, conservată cât mai bine, sărată, pasteurizată, rafinată (chiar şi de două ori), prăjită în teflon, fiartă sub presiune şi încălzită la microunde, o astfel de hrană conţine în ea germenii multor probleme de sănătate „inexplicabile“.

Aditivii alimentari

Aproape fără excepţie, alimentele din comerţ conţin aditivi (cunoscuţi sub denumirea generică de „E“-uri), a căror menire este, se spune, aceea de a conserva, de a da culoare, formă, de a spuma, îngroşa şi mai ales de a da aromă în mod artificial, făcând astfel produsul atrăgător pentru clienţi şi vandabil timp îndelungat, uneori aproape nelimitat.

Cei mai mulţi cercetători spun că aditivii alimentari sînt substanţe chimice de sinteză şi, deoarece ele nu se găsesc în mod natural, nu ar trebui să facă parte din alimentaţia noastră. Impactul E-urilor asupra organismului este devastator, deoarece ele nu sînt recunoscute şi acceptate de către acesta. O substanţă străină, afirmă medicii, nu poate fi administrată timp îndelungat fără a produce efecte secundare. Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce în organismul uman un adevărat bombardament chimic asupra organelor interne, compromiţând şi distrugând sistemul imunitar (acesta ajunge să producă anticorpi peste măsură, folosindu-i chiar împotriva organismului uman), precum şi o serie de tumori maligne şi benigne.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Forestiere, consideră că incidenţa alarmantă a unor forme de cancer este strâns legată de avalanşa produselor alimentare bogate în E-uri nocive, consumate frecvent de români. De asemenea, E-urile periculoase sunt „vinovate“ de răspândirea bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv şi a alergiilor.

„Una este sa mănânci un măr sănătos şi alta este să bei un compot de mere conservat cu aditivi“, semnalează prof. dr. Mencinicopschi. Domnia sa atrage atenţia, totodată, asupra mezelurilor, în special asupra parizerului, crenvurştilor, băuturilor răcoritoare şi preparatelor conservate cu substanţe chimice (în special supele la plic sau alimentele afumate).

Potrivit rapoartelor organizaţiilor internaţionale, mortalitatea cauzată de consumul alimentelor îmbogăţite cu substanţe artificiale se află pe locul al III-lea la nivelul întregului glob, după consumul de droguri şi medicamente şi după accidentele de circulaţie.

Conform raportului Comisiei Naţionale de Oncologie – 2000, în România cancerul este într-o creştere alarmantă şi se estimează că această afecţiune va deveni în scurt timp „boala mileniului III“, împotriva căreia nu există încă premisele descoperirii unui antidot. Cancerul este, fără îndoială, o consecinţă. Chiar dacă nu au fost descoperite în totalitate cauzele acestei boli ucigătoare, cercetătorii au reuşit să contureze trei dintre acestea: poluarea, tutunul şi alimentaţia. Cea din urmă, potrivit unor studii recente, pare a fi una dintre cele mai importante cauze ale apariţiei cazurilor de cancer.

Atunci când autorităţile ajung să discute problema aditivilor alimentari, nu uită să menţioneze conceptul aberant de „cantitate zilnică acceptabilă“. Aceasta reprezintă cantitatea de aditiv alimentar, raportată la kilogram de greutate corporală, care poate fi consumată zilnic în întreaga viaţă, „fără un risc semnificativ pentru sănătate“. Această formulare este de un cinism inacceptabil… mai ales acum, când sînt cunoscute efectele grave pentru sănătate ale acestor adaosuri chimice.  Este, oare, firesc să iei, cu bună ştiinţă, o doză zilnică de otravă, doar pentru a umple buzunarele comerciaţilor şi pe cele ale producătorilor?

În cazul în care consumul de alimente cu E-uri este iresponsabil, problemele de sănătate pot fi deosebit de grave, iar acest lucru nu este greu de realizat. Fiecare aliment din masa de zi cu zi poate conţine E-uri. Unele tipuri de pâine aşa-zis integrală sînt fabricate din făină înnegrită cu E-uri din familia caramelurilor. În cazul unor paste făinoase, oul a fost înlocuit cu un E – 102. Consumul prelungit de astfel de aditivi afectează ficatul, pancreasul şi stomacul, însă pot provoca şi tumori tiroidiene.

În literatura de specialitate se regăsesc o serie de definiţii ale aditivilor, din care prezentăm, pentru edificare, numai câteva.
1. Aditivii alimentari sînt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. (Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.975/1999).
2. Substanţe care la origine nu reprezintă o parte constituentă a alimentelor, adăugate în scopul de a modifica – favorabil – însuşirile organoleptice sau ca o necesitate directă de desfăşurare a anumitor procese tehnologice (Tratat de igienă, Sebastian Dumitrache).
3. Aditivul alimentar reprezintă orice substanţă care nu este consumată ca aliment în sine şi nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva şi care se adaugă intenţionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului şi stocării unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugă. Acest termen nu include substanţele contaminante sau pe cele adaugate pentru a îmbunatăţi sau menţine calităţile nutritive şi nici clorura de sodiu. (Codex Alimentarius FAO-WHO)

Care este însă povestea E-urilor? Pentru uşurarea etichetării, pe ambalaje nu este trecută denumirea completă a aditivului, aceasta fiind scrisă într-o formă standardizată, acceptată internaţional. Denumirea de pe eticheta este alcătuită din litera „E“ urmată de o cifră, ceea ce uşurează foarte mult munca producătorului în cazul produselor ce conţin mulţi aditivi, sau când aditivii au denumiri foarte lungi. De exemplu, hidroxipropilmetil-celuloza, în realitate un gelifiant, va fi scrisă simplu, codificat: E 464.

Gurile rele spun, însă, că mai sînt şi alte motive pentru standardizarea în această formă a aditivilor, cum ar fi, de exemplu, acela de a nu stârni prea mult suspiciunea consumatorilor…

Ştim cu toţii că produsele alimentare cu termen de garanţie de un an sau doi sînt foarte frecvente. Este uimitor cât de puţini consumatori îşi pun problema că nu ne putem aştepta ca un produs atât de vechi să fie bun pentru organismul nostru, cu toate autorizaţiile şi răs-autorizaţiile sanitare care permit comercializarea lui. Este suficient să ne gândim că o maioneză se alterează în mod normal foarte repede (în 24 sau maxim 48 de ore), deoarece ea constituie o hrană foarte bună pentru bacterii. Vă puteţi închipui cât de hrănitoare poate fi o maioneză din conservă, care a fost produsă acum un an, care a fost păstrată la temperatura camerei şi care nu prezintă, totuşi, semne de alterare, deoarece are atât de mult conservant, încât bacteriile nici nu se mai apropie de ea. Oare cum am putea crede că un astfel de „aliment“ este bun pentru organismul uman, dacă până şi bacteriile îl refuză?

În listele internaţionale (ca şi în cea naţională), aditivii sînt clasificaţi în 25 de categorii şi numerotaţi specific:

_* coloranţi - pentru a schimba culoarea sau a da culoare; E100-E182

_* conservanţi- substanţe care prelungesc artificial perioada de păstrare a alimentelor prin protejarea lor împotriva alterării produse de microorganisme; E200-E297

_* antioxidanţi - substanţe care prelungesc forţat perioada de păstrare a alimentelor prin protejare împotriva oxidării (de exemplu: râncezirea, schimbarea culorii); E300-E390

_* emulgatori - asigură un amestec omogen între apa şi grăsimile alimentare; E400-E496

_* săruri de topire E400-E496

_* agenţi de îngroşare- substanţe care au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor alimentare; E400-E496

_* agenţi de gelifiere (gelifianţi)- substanţe care permit şi care ajută la formarea gelurilor; E400-E496

_* stabilizatori- substanţe care fac posibilă menţinerea proprietăţilor fizico-chimice ale alimentelor, menţinând omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.; E400-E496

_* agenţi de gust (aromatizanţi) - se împart în trei categorii:

a) substanţe aromate naturale – se obţin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din materii prime de origine vegetală sau animală;

b) substanţe identic naturale – sunt identice din punct de vedere al compoziţiei cu aromele naturale, componentele fiind obţinute prin sinteză;

c) substanţe artificiale – se obţin prin sinteză, având structura şi compoziţia diferite de cele naturale; E600-E640

_* acidifianţi - substanţe care cresc aciditatea alimentelor, imprimîndu-le un gust acru; E300-E390

_* agenţi antiaglomeranţi – E500-E580

_* amidon modificat – E1400-E1450

_* edulcoranţi (îndulcitori) - substanţe (altele decât zahărul) care se utilizează pentru a da gust dulce alimentelor; E900-E999

_* substanţe de afânare (afânatori) - substanţe care contribuie la creşterea volumului alimentelor fără a modifica valoarea energetică; E400-E496

_* antispumanţi- se folosesc pentru reducerea şi prevenirea spumei; E500-E580

_* agenţi de suprafaţă (surfactanţi) -E900-E999

_* agenţi de albire (înălbitori) - E1500-1520

_* agenţi de întărire- E500-E580

_* umectanţi – E1200-E1202 / E1400-E1450 / E1500-E1520

_* enzime chimice de sinteză E1100-E1105

Sursele aditivilor

Aditivii alimentari sînt substanţe extrem de rar extrase din materii prime naturale, de cele mai multe ori ele fiind produse de sinteză relativ neconvenţionale.

Între aditivi, aromatizanţii alimentari cuprind substanţe sintetice sau, mai rar, naturale foarte variate. Aromatizanţii sintetici sînt admişi numai pentru aromatizarea produselor zaharoase, de patiserie, precum: îngheţată, ciocolată, margarină, băuturi alcoolice distilate, dar şi a altor produse, conform normelor de igienă.

În ce priveşte coloranţii alimentari, aceştia pot avea atât surse artificiale, cât şi naturale.

De exemplu, în familia coloranţilor galbeni întâlnim:

- E100, Curcumina, are o sursă naturală şi anume şofranul de India

- E104, Quinolina, are o sursă artificială şi anume gudronul sintetic de huilă

- E102, Tartrazina, produs chimic ce are ca sursa colorant Azo

- E107 sau Galben 2G, produs sintetic avand ca sursă atât gudronul sintetic de huilă cât şi colorantul Azo

- E110, „Galben Floarea Soarelui“, produs sintetic având ca sursă atât gudronul sintetic de huilă, cât şi colorantul Azo.

În familia coloranţilor roşii, întalnim:

- E120, acidul carminic, obţinut din surse naturale şi anume din crusta insectelor gestante

- E122, E123, E124, E127, E128 au surse sintetice, fiind obţinuţi din gudronul sintetic de huilă şi colorantul Azo.

În familia coloranţilor albaştri:

-E131, E132, E133 au ca sursă naturală gudronul de huilă

Sunt folositi pe post de coloranţi alimentari naturali: carotenul, xantofila şi clorofila.

Din punctul de vedere al industriaşilor, coloranţii artificiali au o mai mare putere de colorare, sînt relativ mai ieftini decât cei naturali, mai uşor de conservat şi de întrebuinţat.

Vom trece acum în revistă câteva categorii de produse care se găsesc în rafturile magazinelor, pentru a evidenţia, pe înţelesul tuturor, prezenţa aditivilor în reţeta lor. Nu putem preciza în acest articol numele produselor pentru că marile companii multinaţionale care deţin mărcile înregistrate respective se reped ca uliii dacă îndrăzneşte cineva să critice calitatea celebrelor lor băuturi carbogazoase. Citiţi însă reţetele şi le veţi identifica foarte uşor, pentru ca apoi să vă puteţi feri pentru totdeauna de ele, oricât de multe şi de spectaculoase reclame agresive s-ar face la televizor sau aiurea.

BĂUTURĂ RĂCORITOARE FĂRĂ ZAHĂR

Ingrediente: dioxid de carbon, caramel, aspartam, acid citric şi acid fosforic alimentar, benzoat de sodiu, cafeină, aromă de cola.

E211 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar şi pentru a masca gustul unor alimente de calitate slabă; băuturile răcoritoare cu aromă de citrice conţin o cantitate mare de benzoat de sodiu (până la 25 mg/250 ml); se mai adaugă în lapte şi în produsele din carne, în produsele de brutărie şi în dulciuri; este prezent în multe medicamente (Tylenol, Phenergan); se cunoaşte că provoacă urticarie şi agravează astmul. Asociaţia consumatorilor din Piaţa Comună Europeană, împreună cu Institutul de Oncologie din Germania, îl consideră cancerigen, însă în România este permis; interzis în SUA.

E330 (acid citric) – produce afecţiuni ale cavităţii bucale (afte) şi are acţiune cancerigenă.

Se găseşte în cele mai multe sucuri care se află în comerţ, în muştar (sub formă de arome), în conservele de ciuperci.

E 338 (acid fosforic) – produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale ş.a.); folosit şi în preparatele din brânză

E 951 (aspartam) este un îndulcitor artificial des folosit şi poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli; cancerigen. Întâlnit în guma de mestecat, în produsele zaharoase, în băuturile răcoritoare; interzis în SUA. Pe termen lung, prin scăderea imunităţii, consumul în exces de aspartam expune la gripă, boli de plămâni, infecţii urinare şi intestinale. Lipsa de calciu apare şi ea în timp. Folosirea aspartamului are şi alte efecte nocive asupra sănătăţii: cefalee, insomnie, tulburări de vedere, auz şi memorie, oboseală, palpitaţii şi predispune la îngrăşare. În acelaşi timp, E 951 joacă un rol important în declanşarea tumorilor cerebrale, a sclerozei multiple, malformaţiilor şi diabetului.

Cafeina – un alcaloid care în cantităţi mari provoacă palpitaţii, creşterea presiunii sangvine, vomă, convulsii, diaree, micţiuni frecvente, insomnie, crampe stomacale, tremurături ale mâinilor, spasme musculare, scăderea calcemiei.

BĂUTURĂ RĂCORITOARE FĂRĂ ZAHĂR (II)

Ingrediente: apă, dioxid de carbon, colorant caramel, îndulcitori: ciclamat de sodiu, acesulfam-K şi aspartam, acidifianţi acid fosforic, acid citric, arome naturale, conservant benzoat de sodiu, cafeină.

E 110 (sunset yellow) – intră în componenţa sucurilor, dropsurilor, îngheţatei, snacks-urilor; în unele băuturi, medicamente, conserve de peşte, prafuri de budincă colorându-le în galben „apus de soare“; cancerigen (tumori renale); alte efecte: congestie nazală, alergii, hiperactivitate, dureri abdominale, vomă, indigestie; interzis în Norvegia.

E 466 (carboximetilceluloză) – produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale s.a.)

E 104 (Quinoline Yellow) – folosit în rujuri, produse pentru păr, parfumuri, o largă gamă de medicamente; colorant galben pentru îngheţate, dropsuri, prafuri de budincă; provoacă dermatite; interzis în Australia, USA şi Norvegia.

BĂUTURĂ RĂCORITOARE „NATURALĂ“

Ingrediente: apă, concentrat natural de portocale, aspartam, acesulfam K, acidifiant – acid citric, conservant –benzoat de sodiu, sorbat de potasiu (E 202), colorant – beta caroten, antioxidant – acid ascorbic.

E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam K), E 330 (acid citric), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene

Acidul benzoic (E 210) şi derivaţii lui sunt cancerigeni (E 213 benzoat de calciu – E 218)

BĂUTURĂ RĂCORITOARE AŞA-ZIS NATURALĂ, FĂRĂ ZAHĂR

Ingrediente: apă, suc de grapefruit minimum 4%, acidifiant acid citric, stabilizatori E 452 (polifosfaţi), E 455, E 1450, îndulcitori ciclamat de sodiu, acesulfam K şi aspartam, conservanţi sorbat de potasiu (E 202) şi benzoat de sodiu, arome identic naturale, chinină.

E330 (acid citric), E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam-k), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene. E 952 (ciclamat) este un îndulcitor artificial care poate produce migrene şi alte reacţii adverse; unele testări au arătat că poate fi cancerigen; este interzis în SUA (din 1970) şi Anglia din cauza potenţialului cancerigen. E 455 (difosfaţi) – în cantităţi mari pot determina tulburări ale raportului calciu/fosfor în organism E 452 (polifosfaţi) – în cantităţi mari alterează activitatea metabolică a organismului.

E 330 (acid citric), E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam-K), E 952 (ciclamat), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene. E 338 (acid fosforic) – produce tulburări digestive.

PRAFURI PENTRU CREME, BUDINCI, ETC., CU PREPARARE RAPIDĂ

Ingrediente: zahăr pudră, amidon modificat din porumb, aromă de vanilie, gelifiant, carboximetilceluloză, coloranţi alimentari galben de quinoleină şi sunset yellow

E 110 (sunset yellow) – intră în componenţa sucurilor, dropsurilor, îngheţatei, snacks-urilor; în unele băuturi, medicamente, conserve de peşte, prafuri de budincă colorându-le în galben „apus de soare“; cancerigen (tumori renale); alte efecte: congestie nazală, alergii, hiperactivitate, dureri abdominale, vomă, indigestie; interzis în Norvegia.

E 466 (carboximetilceluloză) – produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale s.a.)

E 104 (Quinoline Yellow) – folosit în rujuri, produse pentru păr, parfumuri, o largă gamă de medicamente; colorant galben pentru îngheţate, dropsuri, prafuri de budincă; provoacă dermatite; interzis în Australia, USA şi Norvegia.

BATON DE CIOCOLATĂ

Ingrediente: zahăr, sirop de glucoză, grăsime vegetală hidrogenată… agent de gelificare (pectină E 440), acid citric E 330, emulgatori (lecitină din soia E 322, poliglicerol polericinoleat E 476), albuş de ou praf, corector de aciditate citrat de sodiu E 331, aromă natural identică, vanilină, colorant portocaliu (Sunset Yellow E 110).

E 110 (sunset yellow), E 330 (acid citric) – cancerigene

E 440 (pectina) în cantităţi mari, provoacă disconfort intestinal; folosit în gemuri, jeleuri, sosuri.

ÎNGHEŢATĂ

Ingrediente: lapte praf, zahăr, grăsimi vegetale, coloranţi (E 127, E141, E132, E102) şi stabilizatori (E471, E412, E410), acid citric (E330), arome naturale identice, glucoză

E127 (eritrozina) – colorant roşu pentru compoturi şi alte alimente; provoacă mutaţii genetice, provoacă cancer al tiroidei la şobolani

(studiu din anul 1990), posibil şi la om; întâlnit în băuturi alcoolice, în îngheţată, în prăjituri, în bomboane, în sucuri răcoritoare; interzis în SUA din 1990 şi în Norvegia.

E132 (indigotina) este un colorant care se adaugă în tablete şi capsule, îngheţată, dulciuri, produse de patiserie, biscuiţi; poate provoca  greaţă, vomă, hipertensiune arterială, urticarie, probleme de respiraţie şi alte reacţii alergice; interzis în Norvegia.

E 412 (guma guar) – poate provoca greaţă, meteorism şi crampe, reduce nivelul colesterolului.

E 102 (tartrazina) – colorant galben care se găseşte în dulciuri (budinci, îngheţate, dropsuri), băuturi, muştar, supe instant, gemuri, cereale, snacksuri; are acţiune cancerigenă (tumori tiroidiene), poate provoca mutaţii cromozomiale; determină deficienţe în vitamina B6 şi zinc; genează crize de astm bronşic, urticarie şi hiperactiviate la copii; interzis în Norvegia, Austria, Suedia, Elveţia, Marea Britanie, Olanda.

APC România solicită autorităţilor de resort interzicerea folosirii acestui compus, cel puţin pentru produsele frecvent consumate de copii, deoarece s-a constatat ca dozele mari de tartrazină determină modificări histologice, tisulare ireversibile ale ficatului. Ţinând cont ca acest compus este frecvent folosit în băuturile răcoritoare pe perioada verii, problemele cauzate de tartrazină pot deveni extrem de grave. Doza maximă admisă pentru consum este de 0,75 mg/kg corp, iar în produsele alimentare 70 mg/kg corp, cu excepţia rahatului, unde doza admisă este de 30 mg/kg. Cu alte cuvinte, dacă un producător introduce în băuturi răcoritoare cantitatea maximă de colorant – 70 mg/kg (echivalent litru) – atunci o persoană de 30 kg care bea doi litri de suc va ingera 140 mg colorant, în timp ce doza maximă admisă pentru o persoană de 30 kg este de 22,5 mg.

ÎNGHEŢATĂ (II)

Ingrediente: lapte degresat rehidratat, zahăr, grăsimi vegetale, pulpă de căpşuni, emulgatori E 471, stabilizatori E 407, E 410, E 412, arome, acid citric E330; coloranţi E 122, E 104, E 140.

E 122 (azorubina) este un colorant roşu, obţinut din gudron; se adaugă la dulciuri, marţipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină. Este interzis în Japonia, Suedia, SUA, Austria şi Norvegia.

E104 (Quinoline Yellow) – provoacă dermatite

E 330 (acid citric) – cancerigen

E 412 (guma guar)

ÎNGHEŢATĂ (III)

Ingrediente: apă, zahăr, grăsimi vegetale, lapte praf degresat, sirop de glucoză, emulgatori (mono şi digliceride şi esteri cu acizi graşi), stabilizatori, caragenan (E 407), arome identic naturale, acidifiant-acid citric, caramel (E 150), coloranţi artificiali – în funcţie de sortiment

E 150 (caramel) – în categoria aditivilor suspecţi, se recomandă renunţarea la el pentru alimentele destinate copiilor.

E407 (caragenan) – tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale)

E 122 (azorubina) este un colorant roşu, obţinut din gudron, care se adaugă la dulciuri, la marţipan, la cristalele pentru jeleuri, la peltea. Poate produce reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină. Este interzis în Japonia, Suedia, SUA, Austria şi Norvegia.

E 102 (tartrazina) – colorant galben, acţiune cancerigenă (tumori tiroidiene), poate provoca mutaţii cromozomiale; determină deficienţe în vitamina B6 şi zinc; genează crize de astm bronşic, urticarie şi hiperactiviate la copii; interzis în Norvegia, în Austria, în Suedia, în Elveţia, în Marea Britanie, în Olanda

E 124 (roşu ponceau) interzis în SUA şi Norvegia, se găseşte în mezeluri; cancerigen la animalele de laborator, poate produce reacţii adverse la persoanele astmatice şi cele alergice la aspirină.

E 131 (albastru patent) – cancerigen, interzis în Australia, USA, Norvegia; se foloseşte în băuturile spirtoase şi în prăjituri

E 110 (sunset yellow) – cancerigen, congestie nazală, alergii, hiperactivitate, tumori renale, dureri abdominale, vomă, indigestie; interzis în Norvegia.

SALAM DE VARĂ

Ingrediente: carne porc, carne vită, carne pasăre, organe porc, apă proteină vegetală, antioxidanţi –izoascorbat de sodiu, lactat de sodiu, sare, zahăr, condimente, conservant (nitrit de sodiu), stabilizatori (polifosfaţi), colorant (acid carminic)

E 250 (nitrit de sodiu) – produce boli cardio-vasculare; în stomac se poate combina cu alte substanţe ducând la formarea de nitrozamine; interzis în multe ţări; utilizat în stabilizarea culorii roşietice a cărnii conservate (fără nitrit, hot dog-ul şi pastrama ar avea culoarea… gri) şi dă o aromă caracteristică. Adăugarea de nitriţi în alimente poate duce la formarea de cantităţi mici de substanţe cu potenţial cancerigen, în special cel din pastramă. Companiile care procesează carnea adaugă acum, pe lângă nitrit, acid ascorbic sau izoascorbic pentru a împiedica formarea de nitrozamine. Industria cărnii justifică utilizarea nitriţilor pentru efectul lor inhibitor asupra dezvoltării bacteriilor producătoare de toxină botulinică. Pentru produsele din carne mai sînt folosiţi şi E 251 (nitrat de sodiu), E 252 (nitrat de potasiu), E 249. E 450 (difosfaţi – disodic, trisodic) - produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale.

PELETE DE GRÂU CU DIVERSE AROME

Ingrediente: pelete (făină de grâu, sare, afânător), ulei vegetal, preparat aromatizat cu gust de caşcaval, stimulatori de aromă – glutamat monosodic E 621, acid inozinic, guanilat disodic, coloranţi: galben sunset (E 110), tartrazină (E 102), annatto, extract de ardei roşu.

E 621 (glutamat monosodic), conţinut în exces şi în supele concentrate, considerat de specialişti drept una dintre cele mai cancerigene substanţe; se foloseşte şi pentru conservarea laptelui, brânzeturilor, mezelurilor, ciupercilor, tonului, preparatelor îngheţate.

Organizaţii de profil din Uniunea Europeană duc o intensă campanie de interzicere a acestei substanţe. Glutamatul de sodiu este unul dintre principalii factori care produc boala Alzheimer. Are efecte adverse la persoanele astmatice, efecte neurotoxice, poate provocă migrene şi crampe; interzis în mâncarea copiilor; folosit şi ca substitut pentru sare.

E 102, E 110 – cancerigeni

E132 (indigotina) poate provoca greaţă, vomă, hipertensiune arterială, urticarie, probleme de respiraţie şi alte reacţii alergice; interzis în Norvegia.

E 160 (annatto) – colorant roşu, se găseşte în brânză, unt, margarină, cereale, snack-uri, săpunuri, vopsele pentru corp; provoacă urticarie; se recomandă renunţarea la el.

E 124 (roşu ponceau) toxic, interzis în SUA şi Norvegia, se găseşte în mezeluri; cancerigen la animalele de laborator; poate produce reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină.

BISCUIŢI

Ingrediente: făină de grâu, zahăr, zahăr invertit, grăsimi vegetale hidrogenate, amidon, agenţi de afânare (E 503, E 500, E 450), sare, emulsificator (E 322), metabisulfit de sodiu (E 223), colorant (E 110)

E 110 (galben sunset) – cancerigen

E 503 (carbonat de amoniu) – iritant pentru mucoase

E 450 (difosfaţi) – în cantităţi mari afectează raportul calciu/fosfor

E 223 (metabisulfit de sodiu) în categoria aditivilor periculoşi pentru sănătate (în grupa E 220 – E 228); provoacă alergii, afecţiuniintestinale, atac de astm, distruge vitamina B1; se poate găsi în carnea de hamburgeri, în cartofii deshidrataţi, în fructele confiate, în prăjituri, în bere, în vin, în oţetul de vin, precum şi în unele sucuri.

SUPE INSTANT DE LEGUME, ADAOSURI CU LEGUME PENTRU MÂNCĂRUR, ETC.

Ingrediente: legume deshidratate, făină de grâu, grăsime vegetală hidrogenată, amidon de porumb, sare, potenţiatori de aromă (glutamat monosodic E 621, inozinat, guanilat), proteine şi glucide din lapte, agent de îngroşare (gumă de guar), condimente.

E 621 (glutamat monosodic) – cancerigen; supele se obţin prin deshidratarea ciorbelor şi a supelor preparate normal, în cantităţi industriale, până rezultă un praf care, ulterior, este amestecat cu substanţe chimice (coloranţi, aromatizanţi, conservanţi şi glutamat de sodiu), după care se ambalează în vid, sau sub forma de cubuleţe; unul dintre principalii factori care produc boala Alzheimer. Are efecte adverse la persoanele astmatice, efecte neurotoxice, poate provoca migrene şi crampe

GUME DE MESTECAT FĂRĂ ZAHĂR, CU ÎNDULCITORI ARTIFICIALI ŞI AROME ARTIFICIALE DIVERSE

Ingrediente: îndulcitori – xilitol, manitol, aspartam, acetsulfam K, bază de gumă, întăritor 414, stabilizator 422, arome, polifosfat de sodiu, colorant E 171, emulsificator E 322, agent de glazurare E 903, antioxidant E 320.

E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam) – cancerigeni

E 414 (acacia) – posibil să producă alergii şi uşoare iritaţii ale mucoaselor

E 422 (glicerol) – în cantităţi mari poate produce dureri de cap, greaţă, hiperglicemie; întâlnit în lichior, fructe uscate, produse slab calorice

E 320 (Butil-hidroxi-anisol BHA) – conservant găsit în cartofi deshidrataţi, în uleiurile vegetale, în margarină, în supele concentrate, în sosuri, în guma de mestecat, în arahide; posibil cancerigen (în doze mari a provocat tumori la animalele de laborator), creşte nivelul de colesterol; derivat din petrol; în unele ţări interzis în mâncarea pentru copii, putând provoca reacţii alergice şi hiperactivitate; înterzis în Japonia în 1958; experţii recomandă oficial interzicerea în Marea Britanie; restaurantele McDonald’s din SUA au eliminat acest aditiv din produsele lor încă din 1986

E 421 (manitol) – suspectat că provoacă alergii; interzis în mâncarea sugarilor putând provoca diaree şi disfuncţii renale; provoacă greaţă, vomă; în produse cu conţinut redus în calorii.

SALATĂ DE ICRE

Ingrediente: ulei vegetal, apă carbogazoasă, icre sărate hering, ceapă, gelifiant-gumă xantan, gumă guar, conservant E 221, E 200, acidifiant-acid citric (E330), antioxidant E 316 E 316 (propil galat) – poate provoca iritaţii ale mucoasei gastrice sau ale pielii; în unele ţări este interzis în mâncarea copiilor

E 200 (acid sorbic) – iritant pentru piele

E221 (sulfit de sodiu) – alergii

E 330 (acid citric) – cancerigen, afte bucale

JELEURI CU AROMĂ ARTIFICIALĂ DE FRUCTE

Ingrediente: sirop de glucoză, agent de uleiere (ulei vegetal, ceară Carnauba E 903), arome natural identice, vitamina C, coloranţi (roşu-azorubină E 122, galben – tartrazină E 102, albastru – albastru patent E 131. E 903 – folosit în cosmetică, cerneluri; uneori poate provoca reacţii alergice E 122 (azorubina) colorant roşu, reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină

E 102 (tartrazina) – colorant galben; cancerigenă, poate provoca mutaţii cromozomiale; determină deficienţe în vitamina B6 şi zinc; genează crize de astm bronşic, urticarie şi hiperactiviate la copii;

E 131 (albastru patent) – cancerigen

PASTĂ DE ARDEI, PASTĂ DE TOMATE

Ingrediente: pastă de ardei/pastă de tomate, amidon din porumb, oţet, zahăr, potenţiator de aromă (glutamat de sodiu), acidifiant (acid citric), agenţi de îngroşare (gumă xantan), conservanţi (sorbat de potasiu E 202, benzoat de sodiu E 211), aroma naturală, colorant extract de ardei roşu, antioxidant (acid ascorbic)

E 621 (glutamat de sodiu), E 330 (acid citric), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigeni

E220-E228 Sulfiţi – conservanţi; provoacă alergii; în carne de hamburgeri, cartofi deshidrataţi, fructe confiate, prăjituri, bere, vin, oţet de vin.

BRÂNZĂ TOPITĂ
Se obţine prin topirea unor brânzeturi cu săruri de topire.

Ingrediente: apă, unt, caşcaval sau, după caz, emmentaler, lapte praf degresat.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi analizează sărurile de topire: „E 452 (polifosfat), E 331 (citrat mono, bi şi tri sodic), corector de aciditate E 330 (acid citric), urme de praf de smântână, sare iodată. Acest tip de brânză topită conţine 55 de grame de grăsime la 100 de grame de produs, având o valoare energetică de 277 kcal/1146kj şi o densitate calorică medie spre ridicată. În cazul unui consum frecvent şi în cantitate mare, sărurile de topire interferează cu metabolismul calciului şi fosforului din oase, împiedicând fixarea calciului. De aceea, mamele ar trebui să pregătească tot mai rar sandvişuri destinate copiilor cu acest produs. De asemenea, femeile pre şi postmenopauzale, bătrânii, persoanele cu sau predispuse la osteoporoză vor evita consumul frecvent al acestui tip de brânză.“ Mai aflăm de la profesorul Mencinicopschi că săruri ale acidului fosforic se găsesc şi în alte alimente, cum ar fi: băuturile carbogazoase, produsele de mezelărie, de panificaţie etc., care, consumate în aceeaşi zi, pot conduce la depăşiri ale dozelor zilnice admise de compuşi ai fosforului, cu dezechilibrarea echilibrului calciu-fosfor şi scăderea densităţii osoase (predispune la osteoporoză).

BĂUTURI ALCOOLICE DIVERSE

Multe dintre ele (ex. bere, vin) sînt saturate de metabisulfit, care dă limpezime lichidului, dar atacă sistemul digestiv al omului. La bere, în procesul de pasteurizare sunt folosite substanţe chimice care provoacă migrene. Din punct de vedere al aditivilor alimentari, tăriile (vodca, whisky, etc.) nu prezintă pericol, întrucât chiar alcoolul este un bun conservant, dar în lichioruri se adaugă coloranţi: E 102 (tartrazina), E 110 (sunset yellow), etc.

E555 (silicatul de aluminiu şi potasiu) este folosit în sare, lapte praf şi făina. Deşi se cunoaşte că aluminiul este cauza unor probleme placentare în timpul sarcinii şi că este asociat cu boala lui Alzheimer, este permis în România.

Mulţi cititori o să se întrebe, mai mult ca sigur: bine, şi atunci ce să mai mâncăm? Există întotdeauna soluţii. În primul rând, căutaţi să cumpăraţi produse cât mai naturale şi cât mai degrevate de apăsarea E-urilor. Există, de exemplu, pâine integrală de secară, importată din Germania sau Polonia, fără aditivi, chiar la supermarketuri. Există uleiuri presate la rece, etc. Încă se mai poate cumpăra brânză adevărată de la ţărani…

Repetăm, se găsesc soluţii, trebuie doar să ne preocupe mai mult acest fapt. Intenţia noastră este aceea de a vă preveni şi de a vă informa corect, dar dumneavoastră hotărâţi şi alegeţi cum să procedaţi. Articolul urmăreşte doar să vă aducă la cunoştinţă aceste informaţii, care nici nu mai sînt un aşa de mare secret.

În concluzie, nu vă lăsaţi înşelaţi de reclamele de genul „ca la mama acasă“ sau de ambalajele atrăgătoare. Citiţi întotdeauna cu atenţie reţetele produselor şi judecaţi dincolo de reclamă, cu propriul cap, pentru că gustul vă poate juca feste, mai ales că unele chimicale dau arome mai intense decât cele naturale.

CUNOAŞTEREA ADEVĂRULUI NE DĂ PUTEREA DE A ACŢIONA APOI CORECT ŞI DE A NE TRANSFORMA, ASTFEL, VIAŢA ÎN BINE.

(EcoLife, ian 2010)

“Este suficient sa ne gindim ca o maioneza se altereaza in mod normal foarte repede (in 24 sau maxim 48 de ore), deoarece ea constituie o hrana foarte buna pentru bacterii. Va puteti inchipui cit de hranitoare poate fi o maioneza din conserva, care a fost produsa acum o luna, a fost pastrata la temperatura camerei si care nu are semne evidente de alterare deoarece are atit conservant incit bacteriile nu pot trai hranindu?se cu ea.

Oare de ce corpul uman s-ar putea hrani cu aceeasi substanta, cu aceeasi hrana moarta pe care bacteriile o refuza? De asemenea, hormonii folositi in procesul de crestere a animalelor (puii sint deja un exemplu cunoscut) ajung in corpul uman si, in timp, au ca efect o dezvoltare nefireasca a acestuia. Situatia este notorie in tarile industrializate si ea este acceptata deoarece efectele negative se vad destul de tirziu, iar producatorii au un lobby foarte puternic pentru a-si sustine produsele”, este de parere ing. Leonard Radut, director al Laboratoarelor Genna. Toate aceste influente negative se regasesc in functionarea corpului nostru. Ele isi pun amprenta atit asupra formei cit si a starii de sanatate a corpului fizic. In Romania, laboratoarele care pot masura concentratia de “E”-uri din alimente sint o raritate.

Singurul mod de contracarare a acestor efecte este sa fim foarte atenti cum si cu ce ne hranim. Pentru ca aceasta atentie sa fie mereu treaza in constiinta noastra, n-ar trebui uitate vorbele terapeutului Stelian Fulga, care, pe buna dreptate, sustine ca “viata si moartea se afla in intestinul gros”. O alimentatie cu mincaruri proaspete, cu cit mai putina carne si grasimi animale, bogate in vegetale, reprezinta calea fireasca de hranire pentru om. Aditivii alimentari, simbolizati prin litera “E” urmata de un grup de cifre, pot fi clasificati in nepericulosi, suspecti, toxici si chiar cancerigeni. De fapt, acesti aditivi, chiar daca sint inventariati si publicati periodic de catre OMS, au luat o amploare deosebita, netinindu-se prea mult seama de pericolul folosirii lor.

Astfel, aditivul E 124 (colorant rosu) folosit la anumite mezeluri este toxic (produce tumori tiroidiene), fiind interzis in SUA. Nitritii si nitratii (conservanti) E 249 si E 259, larg folositi la mezeluri, alimente conservate prin sarare si brinzeturi sint posibili cancerigeni. De asemenea, cancerigenele E 131 si E 142 se gasesc in bauturi alcoolice si nealcoolice, inghetate si condimente. Racoritoarele contin E 210, E 231 si E 232, care sint toxice si interzise in Australia. Ele mai sint folosite pentru tratamentul la suprafata al citricelor si bananelor. Aditivii E 311 si E 312 din uleiurile pe baza de grasimi sint inamici ai sistemului nervos. E 123 – cel mai cancerigen dintre aditivi, se gaseste in bomboane, jeleuri si brinzeturi topite, iar E 102 si E 110 – coloranti al prafurilor de budinci, nu se mai consuma de mult in statele membre UE. Aditivul E 330 (acid citric) genereaza boli ale aparatului digestiv; E 200 elimina vitamina B 12 din organism; E 250, E 251 si E 252 ataca vasele sanguine; E 311 si E 312 ataca sistemul nervos; E 320 si E321 cresc colesterolul. Aditivii E 954 si E 952, care se gasesc in guma de mestecat si in racoritoare sint cancerigeni. Sulfitii E 220 si E 228 din carnea de hamburger si cartofi deshidratati provoaca alergii.

(Medici.ro, 03/12/2009)

Codex Alimentarius, spun specialistii, va fi un dezastru pentru sanatatea populatiei planetei * In primii 30 de ani de la implementarea lui vor muri trei miliarde de oameni, un miliard murind din cauza lipsei de hrana, alte doua miliarde din cauza bolilor generate in organism * Directive: eliminarea oricarui supliment natural, a mineralelor si vitaminelor * Animalele de hrana vor fi tratate cu hormoni, iar plantele vor fi modificate genetic * Restul produselor vor fi ilegale si cine le va folosi va face inchisoare * Toata hrana va fi iradiata cu cobalt * Usturioul sau menta, de pilda, alaturi de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a care pot fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice

Codex Alimentarius este unul din cele mai bine pastrate „secrete deschise”. Este finantat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si Organizatia pentru Alimente si Agricultura (FAO), ambele apartinand de ONU. Este planificat sa intre in vigoare la 31 decembrie 2009 si spun specialistii in domeniul alimentatiei ca va fi cel mai mare dezastru pentru sanatatea noastra, intrucat va interzice elemente vitale de alimentatie. Adeptii teoriei conspiratiei sustin ca planul “Guvernului Mondial” e menint sa decimeze populatia planetei, aflata in continua crestere. Daca pana acum razboaiele mondiale erau cele care reglau numarul populatiei, de acum solutia sta in alimentatie. Aceiasi adepti sustin ca in 40 de ani de la implementarea Codului, populatia planetei se va stabiliza la doua miliarde, o masa suficient controlabila, care este indeajuns pentru resursele planetei si care este in acord cu normele de poluare etc. Codex Alimentarius va seta standardele de siguranta alimentara, regulile si reglementarile in vigoare in peste 160 de tari, adica 97% din populatia lumii. Romania este si ea parte la acest acord. Guvernul Boc doreste sa isi angajeze raspunderea, dupa alegeri, si pentru Codex Alimentarius. (Pascal FILIP)

Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latina si se traduce prin codul produselor alimentare. Reprezinta o colectie de standarde alimentare adoptate la nivel international, care au ca scop declarat protectia sanatatii consumatorilor si asigurarea practicilor corecte in comertul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude si pentru distributia catre consumator, prevederi in ceea ce priveste igiena alimentara, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare si prezentare, metode de analiza si prelevare. Corect, la o prima vedere. Insa, Codex Alimentarius intentioneaza sa puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Practic, omenirea va avea parte de o hrana farmaceutica.

Obiectivul alimentar

Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor alternative in cazul multor boli grave, descrie aceasta situatie astfel: „Adevaratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a castiga bani pe seama bolilor cronice, si nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli, Industria farmaceutica are un interes financiar direct in perpetuarea acestor maladii, pentru a-si asigura mentinerea si chiar cresterea pietei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt facute pentru a alina simptomele si nu pentru a trata adevaratele cauze ale bolilor. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent si raspandit, ucigand in acest mod milioane de oameni”.
La data de 13 martie 2002 europarlamentarii au adoptat legi in favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispozitii ale Codex-ului Alimentarius si care vizau elaborarea unei reglementari constrangatoare pentru toate terapiile naturiste si suplimentele alimentare – o maniera mai indirecta de a desfiinta concurentii care ar putea sa ocupe un anumit loc pe piata, pentru ca sanatatea se vinde si se cumpara.
Un val de petitii din partea populatiei a inundat mesageria europarlamentarilor, intr-o asemenea masura incat comunicatiile interne au fost blocate. In ciuda a o jumatate de miliard de petitii, directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate.

Aplicatii ale Codului

Directivele Codex-ului Alimentarius enuntate de catre Directiva Europeana in ceea ce priveste suplimentele alimentare trebuie aplicate sub amenintarea sanctiunilor financiare.
1) Eliminarea oricarui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi inlocuite de 28 de produsi de sinteza farmaceutica, care vor fi dozati si vor fi disponibili numai in farmacii, pe baza de prescriptie medicala. Clasificate ca “toxine” (!!), vitaminele, mineralele si plantele medicinale vor fi pe piata numai in doze care NU au impact asupra nimanui. De exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale, folosirea lor sanctionandu-se cu inchisoarea.
2) Medicina naturista cum ar fi acupunctura, medicina energetica, ayurvedica, tibetana etc, vor fi interzise.
3) Agricultura si alimentatia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicand din principiu asa numita agricultura bio. Aceasta implica, de exemplu, ca fiecare vaca de lapte de pe planeta sa fie tratata cu hormonul de crestere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planeta folosit in scopuri de hrana trebuie tratat cu antibiotice si cu hormoni de crestere. Regulile Codexului permit ca produsele ce contin organisme modificate genetic (OMG) sa nu mai fie etichetate corespunzator. In 2001, 12 substante chimice despre care se stie ca sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise in mod unanim de 176 de tari, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce inapoi 7 dintre aceste substante interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.
4) Alimentatia umana certificata legal va trebui sa fie iradiata cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiatie vor fi mult mai mari decat cele permise anterior.
Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminati esentiali, asupra vitaminelor si mineralelor.

Mostenirea Rockefeler

Trustul chimiei farmaceutice pe care il cunoastem azi a fost conceput de catre o asociatie condusa de Rockefeller si IG Farben din Germania nazista. Compania Standard Oil apartinand lui John D. Rockefeller, detinea in 1939 15% din acest nou trust germano-american. Obiectivele industriale ale IG Farben din Germania nu au fost bombardate in timpul razboiului tocmai pentru a proteja interesele lui Rockefeller. Inca din 1932, industria chimiei farmaceutice IG Farben il finanta pe Adolf Hitler cu pana la 400.000 de marci germane. Fara acest sprijin, asa cum afirma tribunalul de la Nürenberg: „cel de al doilea razboi mondial nu ar fi avut loc…” In 1941, IG Farben construieste cea mai mare industrie chimica din lume la Auschwitz, profitand de mana de lucru din lagarul de concentrare pentru fabricarea gazului Zyklon B. La procesul de la Nürenberg au fost declarati vinovati de genocid, sclavie, furt si alte crime, 24 de responsabili ai Companiei IG Farben. Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben in BASF, BAYER si HOECHST. Toti acesti responsabili au fost insa eliberati in 1952, la numai un an dupa ce fusesera condamnati, cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, atunci Ministru al Afacerilor Externe al SUA. O data eliberati, cei care se aflasera in conducerea Companiei IG Farben s-au infiltrat in economia germana, ocupand functii foarte importante. Pana in anii ‘70 consiliul director pentru societatile BASF, BAYER si HOECHST era constituit din membrii ai partidului nazist. Incepand cu 1959 acestia il finantau pe tanarul Helmut Kohl. Prin sustinerea politica a acestuia din urma, cele trei filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori mai puternice decat societatea mama.
„Traditia” cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt nume: „Asociatia pentru Industria Chimica”. In 1955, industria chimica farmaceutica mondiala a fost regrupata sub auspiciile Camerei de Comert International a Natiunilor Unite si Guvernului German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de cod CODEX ALIMENARIUS. Un mare numar de partide politice europene asa-zise de stanga si de dreapta au fost finantate de aceasta industrie pentru a se asigura o legislatie favorabila industriei farmaceutice.

Reactii de protest

- Africa de Sud a afirmat ca nu se va conforma directivelor Codex Alimentarius. Ministrul Sanatatii Manto Tshabalala-Msimang a declarat ca tara sa este in dezacord cu aceasta dihotomie intre medicina naturista si medicina alopata. Conform concluziilor sale, aceste dispozitii vizeaza doar obtinerea banilor de pe urma remediilor brevetate.
- India nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius pentru ca acest Codex a promovat formule ce contin ingrediente chimice care cauzeaza inflamatii extrem de distructive la nivelul creierului copiilor. Delegatul indian insarcinat pentru a pleda impotriva Codex-ului a fost ignorat, iar cand acesta a insistat pentru o dezbatere, a fost dar afara din camera.
- Asociatia medicilor si chirurgilor americani si-a exprimat opozitia fata de Codex Alimentarius.

Pasii implementarii

Pe langa Romania, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de tari, ai caror reprezentanti se intalnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Urmatoarea intalnire are loc in 2010, la Roma. Acum, Comisia functioneaza dupa un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru aceasta perioada sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activitatilor, si anume un sistem solid national de control si sisteme de reglementare legislative pentru intregul lant alimentar.

- suplimentele alimentare nu se vor mai comercializa nici in scop preventiv, nici terapeutic
- vor fi necesare retete pentru toate medicamentele peste o doza extrem de mica
- usturioul sau menta, alaturi de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a care pot fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice
- toate suplimentele alimentare ce vor aparea vor fi interzise pana ce nu vor trece anumite teste prevazute in noul cod
- produsele modificate genetic vor fi comercializate fara avertizarea consumatorilor, niciun fel de eticheta nefiind necesara

Specialistii in nutritie preconizeaza ca aplicarea acestui program va produce, in maximum 30 de ani de la implementare, peste trei miliarde de victime umane, un miliard murind din cauza lipsei de hrana alte doua miliarde din cauza bolilor generate in organism si cauzate de proasta calitate a alimentelor disponibile.

(Agentia de Investigatii Media, 11/09/2009)

Vezi restul de parti ale emisiunii:

“Mica enciclopedie este o sursa de informatii obiective, stiintifice, privind provenienta si proprietatile a circa 300 de aditivi alimentari, cat si dozele utilizate in diferite alimente si dozele permise pentru consumul uman, conform standardelor europene.”

Puteti afla mai multe informatii din site-ul cartii si din forumul deschis cu acesta ocazie.

Numărul care însoţeşte notaţia acestor aditivi marchează ordinea cronologică în care au fost descoperiţi. Cu toate acestea, eticheta produselor trebuie cercetată foarte bine înainte de consumarea produsului respectiv şi E-urile prezente confruntate cu lista celor care afectează cel mai grav organismul. Prof. dr. Pavel Chirilă aminteşte în prima parte unele dintre cele mai întâlnite tipuri de aditivi: benzoatul de sodiu – care se găseşte în băuturile răcoritoare – şi aspartamul, E951 – folosit ca îndulcitor în băuturile carbogazoase şi în guma de mestecat

Episoade video despre Aditivii Alimentari

Episodul 1: Aditivi alimentari (E-uri) – Termeni şi definiţii
Prof. dr. Pavel Chirilă
Potrivit OMS, aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. Sunt substanţe chimice împărţite în 24 de categorii şi adăugate în diverse produse alimentare pentru a le îmbunătăţi aspectul, gustul sau a le prelungi termenul de valabilitate. Litera “E” simbolizează faptul că au fost testate minim 6 ani si atestate la nivel european. Numărul care însoţeşte notaţia acestor aditivi marchează ordinea cronologică în care au fost descoperiţi. Cu toate acestea, eticheta produselor trebuie cercetată foarte bine înainte de consumarea produsului respectiv şi E-urile prezente confruntate cu lista celor care afectează cel mai grav organismul. Prof. dr. Pavel Chirilă aminteşte în prima parte unele dintre cele mai întâlnite tipuri de aditivi: benzoatul de sodiu – care se găseşte în băuturile răcoritoare – şi aspartamul, E951 – folosit ca îndulcitor în băuturile carbogazoase şi în guma de mestecat. Vezi video

Episodul 2: Aditivi alimentari (E-uri) – Un pericol pentru sănătate
Prof. dr. Pavel Chirilă, medic primar medicină internă
Potrivit OMS, aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. Sunt substanţe chimice împărţite în 24 de categorii şi adăugate în diverse produse alimentare pentru a le îmbunătăţi aspectul, gustul sau a le prelungi termenul de valabilitate. În această a doua parte a materialului despre aditivii alimentari, prof. dr. Pavel Chirilă atrage atenţia asupra unor E-uri foarte dăunătoare pe care le întâlnim în viaţa noastră cotidiană şi ne avertizează asupra tipului de efecte pe care le au E-urile: efectele toxice ale aditivilor alimentari se manifestă în timp îndelungat, iar cele alergice într-un timp foarte rapid. Dintre alimentele dăunătoare consumate de noi zilnic, margarina, supele concentrate şi zahărul prezintă cel mai mare pericol deoarece marea parte a ingredientelor lor nu sunt de provenienţă naturală, ci sunt fabricate chimice, motiv pentru care de multe ori generează boli foarte grave. Spre exemplu, consumul regulat de zahăr poate duce la diabet, pancreatită cronică sau cancer de tub digestiv. Vezi video

Episodul 3: Aditivi alimentari E-uri – Efecte nocive
Prof. dr. Pavel Chirilă, medic primar medicină internă
Consumul pe termen lung de produse alimentare aditivate sintetic provoacă distrugerea sistemului imunitar, precum şi o serie de tumori maligne şi benigne. Conform dr. Pavel Chirilă, E-urile nocive sănătăţii se împart în cinci categorii şi anume: cele mai periculoase adaosuri cancerigene; adaosuri foarte cancerigene; adaosuri periculoase; adaosuri potenţial toxice; adaosuri suspecte. În prima categorie se înscriu E 330 acid citric sau sarea de lămâie prezent în majoritatea băuturilor răcoritoare, dulciuri, amestecuri de condimente pentru semipreparate cum sunt conservele, pastele de tomate, compoturile, muştarul sau branzeturile, E 621 glutamat monosodic folosit în sosuri şi supe concentrate şi conservantul E 211 benzoat de sodiu, toate interzise în SUA şi Europa occidentală, dar nu şi la noi. În această parte e serialului despre aditivii alimentari d-nul Dr. atrage atenţia asupra conţinutului de E-uri mezelurilor. În producţia de salamuri, crenvurşti şi şuncă se utilizează foarte des astăzi azotaţi şi azotiţi, care, consumate în mod regulat, pot duce la apariţia cancerului de tub digestiv. De asemenea, foarte periculoşi sunt şi coloranţii utilizaţi pentru obţinerea culorii muştarului sau cei din pâine. În cazul pâinii se mai vorbeşte şi despre ameninţarea pe care o constituie pâinea albă. Cercetătorii au demonstrat că există o corespondenţă între incidenţa cazurilor de consum regulat de pâine albă şi boli grave precum cancerul de colon sau cel de sigmoid. Vezi video

Episodul 4: Aditivi alimentari E-uri – Măsuri de precauţie
Prof. dr. Pavel Chirilă, medic primar medicină internă
În acest episod al serialului despre E-uri se încearcă evidenţierea unei posibile relaţii dintre consumul de alimente aditivate şi apariţia unor tipuri de cancer. D-nul profesor Pavel Chirilă aminteşte aici descoperirea făcută de Clinica de Oncopediatrie din Dusseldorf care a publicat pe proprie răspundere o listă de 50 de E-uri cancerigene. De asemenea, mai este menţionat cu această ocazie şi Institutul de Studii pentru Interesul Public din America de Nord care şi-a rezervat activitatea studiului aspartamului, asociindu-l la sfârşitul cercetărilor cu nu mai puţin de 51 de boli, dintre care multe tipuri de cancer, cum ar fi cel de colon sau de sigmoid. Pe lângă aceste aspecte, s-a mai demonstrat că aditivii alimentari sunt responsabili de incidenţa multor alergii. Din nefericire, acţiunea aditivilor asupra organismului uman se realizează treptat, iar efectele se observă abia după o perioadă îndelungată de timp, îngreunând astfel cercetările în domeniu şi luarea unor măsuri imediate. Prof. dr. Pavel Chirilă recomandă consumarea unor alimente naturale pentru acumularea în organism de vitamina C sau de calciu şi nu administrarea de tablete care, prin natura lor artificială împiedică absorbţia firească de substanţe benefice. Vezi video

Episodul 5: Aditivi alimentari E-uri – Recomandări
Prof. dr. Pavel Chirilă ne recomandă să fim atenţi la etichetele şi denumirile date de producători aditivilor, deoarece se încearcă “păcălirea” consumatorilor cu denumiri precum “arome identic naturale”, denumire ce nu există şi nu este corectă, fiind doar un mod de a ocoli precizarea E-urilor conţinute de produsul respectiv. Se recomandă consumul de alimente naturale şi certificate ecologic care sunt atât sănătoase, dar şi sigure pentru organism. În România doar 6 clase de alimente sunt declarate ecologice: caşcaval, lapte, brânză, ouă, vin, pâine, ciocolată, suc de mere, ceaiuri, nefiind până acum prezente alimente ca peştele sau carnea. O altă categorie de alimente asupra căreia se atrage atenţia este cea care priveşte produsele din soia, un element natural foarte benefic atâta timp cât nu este modificat genetic, dar şi a „laptelui” din soia care nu trebuie considerat substitut al laptelui natural. Vezi video

(Sursa: Sanatatea TV)