Ca si localizare puteti folosi reperul: intersectia Zizinului, cu I.L.Caragiale, langa statia de autobuz.

Site-ul de prezentare este: www.ecologicbioshop.ro

Succes la cumparaturi.

Noi magazine, fata de lista de la BioInfo:

• http://www.naturasanat.ro/
• http://www.cocon.ro/
• www.econatural.ro

(Sursa: www.bioinfo.ro si adaugari precedente e-uri.ro)

Despre expozitie
Prin expozitia BIO – SANO – BEAUTY 2009 organizata de International Trade Center Braşov, in parteneriat cu Bioma Agro Ecology Co, dorim sa propunem publicului larg si specialistilor solutii pentru un mod de viata sanatos, dinamic si armonios, cat mai apropiat de natura, diminuand stressul, gandind mai mult si mai profund pentru trupul si sufletul nostru

Traim din ce in ce mai repede, intr-o lume tot mai stresanta, in care inlocuim comportamentul traditional, simplu, natural cu o goana continua pentru bani, pentru efemer. Viata devine tot mai complicata, tot mai poluanta, uitand de noi, de sanatate, de fericirea simpla a traiului natural !

Prin expozitia BIO – SANO – BEAUTY 2009 organizata de International Trade Center Braşov, in parteneriat cu Bioma Agro Ecology Co, dorim sa propunem publicului larg si specialistilor solutii pentru un mod de viata sanatos, dinamic si armonios, cat mai apropiat de natura, diminuand stressul, gandind mai mult si mai profund pentru trupul si sufletul nostru.

Propunem participantilor – expozanti, specialisti, publicul larg – o tematica generoasa, care cuprinde :

• alimente bio si traditionale, produse naturiste, ecologice, suplimente nutritive;
• dulciuri, bauturi si produse dietetice;
• produse de ingrijire personala, echipamente si aparatura pentru estetica si ingrijire corporala, wellness si Spa, sport ;
• prezentarea de principii si produse ale medicinii si terapiilor naturiste, remedii naturale, tehnici de relaxare si meditaţie, masaj (cu demonstraţii) ;
• produse si servicii care infrumuseteaza viaţa : artizanat, bijuterii, body art.
• inputuri autorizate pentru agricultura ecologica
• plante ornamentale, gazon, produse si servicii pentru horticultura, amenajari peisagistice

In asteptarea vizitei domniei voastre la aceasta manifestare expoziţionala, va rugam sa primiti asigurarea distinsei noastre consideratii.

Despre Organizator
S.C. BIOMA AGRO ECOLOGY CO S.R.L. (www.bioma.ro) este unic distribuitor pentru Romania al societatii omonime din Elvetia, cu larga recunoastere in domeniul cercetarii si productiei eco-biologice, implicata in cele mai complexe programe de cercetare pe plan mondial, fiind prezenta in 21 de tari europene prin gama de produse GEOLIFE® LINE. Certificate atoxic de catre Oficiul Federal de Sanatate Publica din Berna (Elvetia), publicate in lista oficiala a FIBLbine , BIO-Suisse, Micro-Bio, EU, IFOAM, Biocerto, Bioagricoop, Bioinspect, respectiv Ecoinspect (reprezentanta Bioinspect din Romania) produsele din gama GEOLIFE®LINE sunt utilizate cu rezultate remarcabile in: agricultura, mediu, zootehnie si industria alimentara.

Va invitam sa vedeti fotografii facute de e-uri.ro, din cadrul expozitiei Bio-Sano-Beauty.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

(E-uri.ro, 10/12/2009)

„Consumatorii români se plâng tot mai des că roşiile, vinetele şi ardeii pe care-i cumpără din supermarket au forme perfecte, dar niciun gust. Aceste legume sunt crescute în mod forţat. Sunt culese verzi şi tratate cu substanţe care să le dea culoarea specifică şi atât. Dacă aţi vedea cum sunt făcute, nu aţi mai pune aşa ceva în gură“.

Astfel şi-a început discursul Simona Dimache, inginer agronom, responsabilul cu dezvoltarea la societatea Ecolife Bio care cultivă legume ecologice în comuna Dor Mărunt, de lângă Lehliu Gară, judeţul Călăraşi, la numai 65 de kilometri de Bucureşti.

Totul a început acum câţiva ani la iniţiativa lui Gilles Caillaud, un fost jurnalist francez care a venit în România să transmită pentru ziarul „Liberation“ informaţii despre Revoluţia din ’89. Urmând dorinţa bunicului său de a se ocupa de agricultură, a revenit la noi în ţară aducând cu el experienţa franceză în ceea ce înseamnă agricultura biologică, fără pesticide şi fără organisme modificate genetic.

Puţin mai scumpe decât legumele convenţionale

Ferma se întinde pe şase hectare şi se prezintă ca o asociaţie de producători. Este constituită în momentul de faţă din cinci producători din Dor Mărunt şi Lehliu Gară. Această suprafaţă este cultivată cu 24 de soiuri de legume, de la roşii şi castraveţi până la ridichi şi sfeclă roşie.

„Având în vedere că investiţiile în agricultura ecologică sunt foarte mari, încercăm să formăm o asociaţie de producători de legume pentru a beneficia de susţinere financiară din partea statului“, ne-a spus Simona Dimache.

„Noi nu tratăm plantele cu substanţe chimice, ne facem decocturile din pelin sau din urzică. Tocmai de aceea, în agricultura bio pot exista pierderi la producţie, mai ales atunci când apare o mană sau un atac de insecte. Trebuie să avem mare grijă“, a continuat ea. Acum abia au ieşit ceapa verde şi ridichile.

O femeie din sat, zilieră, prindea ridichile în legături pentru ca Simona Dimache să onoreze comanda către unul dintre magazinele cu specific bio din Bucureşti, în care îşi desface marfa. Legătura de ridichi ecologice costă 1,5 lei. Simona Dimache ne-a spus că toate produsele pe care le vinde sunt cu aproximativ 30% mai scumpe decât legumele crescute în sistem convenţional.

„În pieţele de lux bucureştene, ridichile convenţionale sunt de trei ori mai scumpe decât ale mele“, ne-a mai zis ea.

Sămânţa din Franţa, foarte scumpă

Practicarea agriculturii bio necesită o anumită perioadă de conversie. La Dor Mărunt, producătorii se află deja la cel de-al treilea an, fapt pentru care pot ieşi pe piaţă cu produsele ecologice. Anul trecut, producătorii au cumpărat sămânţa certificată biologic din Franţa cu foarte mulţi bani. Toată sămânţa a costat 20.000 de euro.

Anul acesta însă ei au reuşit să achiziţioneze sămânţă netratată, cu certificat de calitate, de la Institutul de la Vidra, investiţia fiind de doar 1.000 de euro. „România nu are deocamdată o bază solidă de seminţe ecologice“, ne-a explicat Simona Dimache.

Producţia de legume bio s-a ridicat anul trecut la 150 de tone. „La început am avut mari probleme cu vânzarea pentru că oamenii erau neîncrezători în produsele ecologice. Acum e mai bine. Vindem în magazinele specializate“, a mai spus ea.

Perdele de protecţie cu plante aromatice

În ceea ce priveşte agricultura biologică, totul trebuie să respecte circuitul naturii. Fiecare pas greşit poate duce la o scădere drastică a producţiei. Experienţa franceză însă a contat foarte mult. Producătorii de legume bio de lângă Lehliu îşi protejează plantele de boli şi de dăunători cu ajutorul unor perdele de protecţie cu plante aromatice. Ei folosesc salvie, cimbru, busuioc, mărar, pătrunjel şi ceapă.

„De exemplu, ceapa e o plantă foarte bună de protecţie la roşii. Dacă tomatele sunt intersectate cu ceapa, vei fi sigur că nu vei avea niciodată atac de insecte“, ne-a explicat inginerul agronom.

Astfel, terenul eco din Dor Mărunt începe cu un rând de salvie, după care urmează rândurile de ardei. Acestea se termină cu un rând de busuioc, o altă plantă aromatică. „Ardeii, tomatele şi vinetele sunt plantele cele mai pretenţioase“, a spus Simona Dimache.

150 de tone de legume au fost obţinute anul trecut de pe plantaţiile ecologice de lângă Lehliu.

Sistem de irigaţie prin picurare în regiunile aride

Plantaţia de lângă Lehliu are şi un solar unde sunt crescute răsadurile. După ce sunt scoase din seră, acestea sunt plantate pe terenul de şase hectare şi udate cu apa care provine de la un sistem de irigaţie prin picurare. Dor Mărunt se află în zona Bărăganului, regiune aridă care are constant nevoie de alimentare cu apă prin irigaţie.

Rezerva de apă are o adâncime de doi metri

Mai mult decât atât, legumele necesită apă în mod continuu. Cele şase hectare cultivate bio lângă Lehliu beneficiază de un sistem de irigaţie prin picurare, sistem care i-a costat pe investitori 70.000 de lei, cu excepţia puţurilor.

Rezervă de apă pentru reglarea temperaturii

Terenul mai cuprinde şi o rezervă de apă de doi metri adâncime. Aceasta aduce apa la o temperatură aproximativ egală cu cea a solului, având în vedere faptul că apa este pompată de la 80 de metri adâncime. Este evitat astfel riscul de apariţie a manei asupra plantelor. „Prin sistemul de picurare udăm numai acolo unde trebuie. Sistemul udă direct la rădăcină şi nu pe frunză“, a spus Simona Dimache.

Sistemul de irigaţie prin picurare este o metodă utilizată îndeosebi în zonele secetoase, reducând mult consumul de apă. Apa pătrunde lent spre rădăcinile plantelor.

Dacă este corect instalat şi controlat, sistemul de irigaţie realizează importante economii la apă prin reducerea fenomenului de evaporare. Pe de altă parte, este eliminat riscul de producere a unor boli care apar de obicei la contactul apei cu frunzelor plantelor.

Legumele ecologice, sănătoase pentru om

Legumele ecologice se produc fără adaos de substanţe chimice de sinteză, precum îngrăşămintele artificiale, erbicidele, insecticidele sau pesticidele. Când vorbim despre un produs ecologic, ne referim la întreg lanţul alimentar: de la producţia de materii prime (sol, seminţe, îngrăşăminte organice) la pregătirea, transformarea, depozitarea, ambalarea şi transportarea ingredientelor şi produselor bio, potrivit Ecolife.

Pesticidele şi îngrăşămintele chimice folosite în agricultura convenţională se infiltrează direct în plante, spre deosebire de îngrăşămintele organice, care trebuie transformate iniţial în compuşi asimilabili de către plante.

În cazul practicării agriculturii convenţionale, viaţa microbiană a solului devine foarte săracă. În plus, stratul insuficient de humus, sărac în materii organice, duce la producerea de legume denaturate, lipsite de gust şi cu puţine substanţe nutritive.

După ce sunt culese, ridichile bio sunt prinse în legături

Consumând alimente produse prin agricultura convenţională, omul ingerează numeroşi agenţi toxici, cu efect cancerigen, cum sunt nitraţii. Pe de altă parte, produsele ecologice au un conţinut foarte redus, chiar nul, de reziduuri de pesticide, fapt pentru care alimentele bio previn îmbătrânirea precoce şi bolile cronice şi contribuie la creşterea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală.

„Eu cred că lumea agricolă are o mare responsabilitate în ceea ce priveşte sănătatea omului. Trebuie să susţinem o agricultură durabilă, fără pesticide, deoarece acestea din urmă sunt nefaste pentru sănătatea umană“, spunea Gilles Caillaud anul trecut, în cadrul unui simpozion pe teme ecologice.

“În pieţele de lux bucureştene, ridichile con- venţionale sunt de trei ori mai scumpe decât ale mele”. Simona Dimache, inginer agronom

(Sursa: Adevarul, 18 mai 2009)

Metode de obţinere 100% naturale

Cînd cumpărăm un aliment biologic, investim în propria sănătate. Şi nu numai. Contribuim la protecţia sănătăţii agricultorilor care nu vor mai lucra cu substanţe toxice. Ajutăm la protecţia apei, a aerului şi a solului în care sînt cultivate produsele agricole ecologice. Ce este un produs alimentar ecologic (organic sau bio)? Este acel aliment care se obţine din materie primă provenită din agricultura ecologică. Acest tip de agricultură nu foloseşte tehnologie poluantă, utilizează soiuri şi specii cu rezistenţă sporită la condiţiile de mediu, fertilitatea şi ameliorarea solului se fac numai prin metode naturale, iar iradierea plantelor şi cultivarea de organisme modificate genetic sînt strict interzise. Un produs bio nu este un produs dietetic. Ouăle, carnea, cerealele, fructele, legumele ecologice seamănă din punct de vedere nutriţional cu produsele obişnuite. Diferenţa constă în calitatea, puritatea, gustul şi virtuţile lor naturale. N-au nimic chimic sau sintetic în compoziţia lor, nu au temuţii aditivi. Produsele de origine animală nu conţin urme de antibiotice.

Mai sănătos, mai gustos

Este un fapt dovedit: cu cît consumăm mai multe alimente naturale, netransformate, cu atît reducem acumularea în organism de grăsimi saturate, amidon, E 100, amelioratori, coloranţi, lecitină de soia, îndulcitori, conservanţi, agenţi de întărire, potenţatori de aromă, agenţi de întărire, substanţe cancerigene care pot avea, în timp, efecte grave asupra sănătăţii noastre. Fiind mai sărace în calorii, produsele bio ajută şi la menţinerea greutăţii normale, la eliminarea celulitei. Toţi consumatorii afirmă că produsele 100% naturale sînt mai bune la gust. Savoarea adevărată a smîntînii fără conservanţi, gustul unei roşii proaspete sînt inconfundabile. Pînă şi animalele au dovedit, în cadrul unor experimente, că preferă produsele naturale. Potrivit studiilor, concentraţiile reziduurilor chimice din urina copiilor hrăniţi cu alimente produse prin tehnici agricole convenţionale sînt de nouă ori mai mari decît la copiii hrăniţi cu alimente ecologice.

Mai multe substanţe benefice

Îngrăşămintele chimice şi pesticidele sînt mai eficiente, plantele au mai multe proteine, dar de slabă calitate. Pentru plantele ecologice se utilizează doar îngrăşămînt natural, proteinele fiind mai puţine, dar bogate în aminoacizi esenţiali, substanţe vitale pentru organism. Vitaminele, mineralele şi oligoelementele din fructe, legume şi produse de origine animală obţinute în regim ecologic sînt de două ori mai multe şi mai bune. De exemplu, orice aliment ecologic e mai bogat în vitamina C decît unul obişnuit. Fructele şi legumele ecologice conţin cu 40% mai mulţi antioxidanţi decît cele convenţionale. Calciul are biodisponibilitate cu 70% mai mare în alimentele ecologice. Seleniul este un antioxidant puternic care ne protejează de radicalii liberi şi are un nivel de concentrare în alimentele organice mai mare cu 400% faţă de cele convenţionale. În schimb, mărul cultivat în mod convenţional conţine în jur de 30 de substanţe artificiale, concentrate în coajă, chiar şi după spălare.

Căutaţi eticheta „ae“!

Cu toate avantajele, alimentele organice au şi cîteva dezavantaje: preţul ridicat (din cauza productivităţii mici) şi gama destul de restrînsă de produse. Desfacerea produselor ecologice se face de regulă în magazine speciale. Dar le găsim şi în supermarketuri. Pentru ca un produs alimentar să fie declarat ecologic, este necesar ca minimum 95% din componentele sale să fie ecologice. Produsele pot fi recunoscute după inscripţiile „bio“, „ecologic“, „organic“ sau sigla „ae“ (agricultură ecologică) de pe etichetă. Numai Ministerul Agriculturii are dreptul de a acorda sigla ecologică, prin intermediul organismelor de inspecţie şi certificare abilitate. De un singur lucru trebuie să fiţi siguri atunci cînd le cumpăraţi: sînt cu adevărat bio, pentru că eticheta „ecologic“ e acordată numai producătorilor controlaţi riguros. Acum, că ştiţi adevărul despre alimentele ecologice, nu le mai ocoliţi. Încercaţi să renunţaţi măcar o săptămînă la orice produs convenţional şi veţi simţi imediat efectele binefăcătoare ale noului dumneavoastră stil de viaţă. Veţi trăi curat şi sănătos ca acum 100 de ani, cînd cancerul era de cîteva ori mai puţin întîlnit, cînd obezitatea aproape că nu exista, diabetul era o raritate, iar insomnia, depresia, migrena şi infertilitatea, boli care azi sînt la ordinea zilei, pe atunci erau doar mofturi „boiereşti“.

Importăm în loc să producem

• Consumatorii români n-au încredere în alimentele cu eticheta „ae“, cred că sînt la fel cu cele convenţionale, dar mai scumpe. Alţii, le cumpără doar din snobism. Cererea e mică, dar nutriţioniştii speră că situaţia se va schimba, că şi românii vor fi informaţi cu privire la beneficiile alimentelor bio. În România se obţin peste 280 de produse agricole şi alimentare bio şi se importă peste 300, spun statisticile. Principalele produse cerute de consumatorii români anul trecut au fost zahărul brun ecologic, importat din Brazilia, pîinea de secară, budinca şi laptele vegetal, importate din Germania, Polonia, Italia şi Olanda.

Doar 20 de producători eco în România

• În Europa de Vest, agricultura bazată pe hormoni şi organisme modificate genetic luase un avînt deosebit în deceniile trecute. Dar lucrurile s-au inversat, şi, astăzi, occidentalii practică o agricultură mult mai sănătoasă decît noi. De aceea, şi produsele ecologice au mai mare căutare. Fermierii, comercianţii unor astfel de alimente beneficiază de prevederi legale stricte, consumatorii fiind siguri de ceea ce cumpără. România este printre ţările europene codaşe la agricultura ecologică. În Franţa, 1% din suprafaţa agricolă utilă este consacrată acestui tip de agricultură, în Germania şi Italia, cîte 2%, Finlanda, 4%, iar Suedia şi Austria, 9% fiecare. Vecina noastră, Ungaria, este expertă deja în procesarea produselor ecologice. Deşi dispunem de materie primă ecologică şi ar trebui ca România să fie raiul agriculturii ecologice, nu avem mai mult de 20 de producători. Şi aceştia produc mai mult pentru export: cereale, ciuperci, fructe de pădure, nuci, melci.

(Camelia Onciu, Monitorul Expres, 10.02.2009)

Prin acest sistem de comerţ, agricultorul cultivă la sigur doar produsele pe care ştie că le va vinde consumatorilor şi în cantitatea cerută prin abonament. La rândul lor, consumatorii ştiu că au garantat în fiecare săptămână produse agricole proaspete, care, în plus, sunt cultivate ecologic. Mai mult, în cazul în care o parte din recoltă este distrusă de inundaţii, secetă sau de alte cauze naturale consumatorii, care sunt parteneri din acest sistem, plătesc totuşi preţul promis pentru acea recoltă, ajutându-l astfel pe fermier să îşi continue afacerea.

Acest sistem de comerţ agricol a apărut acum 50 de ani în Japonia, iar cel mai mare succes îl are în prezent în Franţa, unde există peste 10.000 de fermieri care au încheiat parteneriate cu consumatori.

La noi, primul român care a adoptat acest sistem este bănăţeanul Ioan Jivu, care a fost ajutat de Asociaţia pentru Susţinerea unei Agriculturi Ţărăneşti (ASAT). Anul trecut, fermierul bănăţean a încheiat parteneriate cu peste 30 de familii de comsumatori cărora le-a livrat coşul săptămânal, acestea dorind să continue parteneriatul şi anul acesta.

În Europa, parteneriatul a fost propus de consumatori
Sistemul de comerţ agricol prin parteneriatul dintre producători şi consumatori a apărut primă oară în Japonia la începutul anilor ’60. Mai târziu, modelul a fost adoptat şi de alte ţări din lume, prin înfiinţarea de asociaţii care au promovat parteneriatele. Astfel, în 1986 în Statele Unite ale Americii este înfiinţată asociaţia CSA (Community Supported Agriculture – Agricultura susţinută de comunitate), iar în 1998 în Canada a apărut ASC (Agriculture Soutenue par la Communauté – Agricultura susţinută de comunitate).
În anul 2001, ca urmare a crizei vacii nebune, consumatorii din Franţa au început să îşi facă griji cu privire la prospeţimea şi sănătatea alimentelor. Câteva familii din localitatea Aubagne au mers la ferma soţilor Denise şi Daniel Vuillon pentru a le cere să garanteze siguranţa produselor agricole. Fermierii ştiau de sistemul de comerţ agricol prin parteneriat pe care asociaţia CSA îl aplica în Statele Unite ale Americii şi le-au propus consumatorilor să încerce acest sistem.

Mega-succes în Franţa: consumatorii se înscriu pe liste de aşteptare
Cu trecerea timpului cererile de parteneriat din partea consumatorilor au crescut aşa de mult încât soţii Vuillon au fost nevoiţi să găsească şi alţi producători care să practice acest tip de agricultură. Ei au ajuns astfel să fondeze grupul AMAP (Association pour le Maintien d’une Agriculture Paysanne – Asociaţia pentru susţinerea unei agriculturi ţărăneşti). În prezent din asociaţie fac parte peste 10.000 de fermieri francezi, iar pe lista de aşteptare a consumatorilor dornici să participe la acest proiect sunt peste 3.000 de familii.

Sistemul de parteneriat, importat şi în România
După ce a văzut amploarea pe care a luat-o în Franţa sistemul propus în propria lor fermă, soţii Vuillon au hotărât să-l exporte şi în alte ţări de pe continent. Ajutată de Consiliul Europei şi de reţeaua URGENCI, Denise Vuillon a implementat parteneriatele în mai multe ţări, iar anul trecut a ajuns şi în România. Aici, Denise Vuillon a fondat Asociaţia pentru Susţinerea unei Agriculturi Ţărăneşti (ASAT). Coordonatorul proiectului din România, Mihaela Veţan, a luat legătura cu un fermier din judeţul Timiş, Ioan Jivu. Acesta a făcut o vizită în Franţa ca să vadă cum se desfăşoară programul, după care s-a întors în ţară şi a aplicat lucrurile învăţate, devenind primul agricultor român care practică acest tip de comerţ agricol. Anul trecut el a încheiat parteneriate cu peste 30 de familii din Timişoara care au fost foarte mulţumite de acest sistem.

Producătorul negociază cu consumatorii
Principiile după care se ghidează acest model de comerţ agricol ţin de existenţa unei relaţii de parteneriat dintre producători şi consumatori. La începutul anului, producătorii se întâlnesc cu familiile de consumatori şi calculează toate cheltuielile (materie primă, facturi de administrare etc.). Ei cad de comun acord asupra salariului pe care consumatorul urmează să-l primească pentru munca depusă. “Nu putem discuta despre profit în rândul fermierilor care fac parte din asociaţia noastră pentru că ei au un venit fix, negociat de comun acord cu clienţii. Acest model de comerţ agricol nu este destinat celor care vor să se extindă, să facă afaceri bănoase din agricultură. Noi vrem să susţinem micii fermieri, cu suprafaţă redusă de teren, care cultivă în mod ecologic şi într-un cadru cât mai diversificat”, a declarat, pentru revista “Magazin agricol”, coordonatorul proiectului din România, Mihaela Veţan. Ea a explicat că între consumatori şi producători nu se încheie un contract juridic, ci doar unul bazat pe încredere. “Familiile de consumatori încheie un contract cu valoare morală cu producătorul. Acest sistem se bazează pe onestitatea participanţilor. Preţul pe unitate al produselor nu va fi niciodată constrâns de preţul din piaţă pentru că sunt cu totul alte condiţii”, a mai spus coordonatorul proiectului.

Obligaţiile producătorului
1. Agricultorul este obligat să aprovizioneze la data promisă cantitatea de produse negociată în coşul săptămânal.
2. Producătorul trebuie să ofere numai produse cultivate ecologic care, în plus, trebuie să fie proaspete.
3. Fermierul trebuie să poată oferi o gamă de produse cât mai diversificată.
4. Producătorul nu are voie să modifice preţul stabilit la început cu consumatorul.
5. Agricultorul are obligaţia să-i lase pe consumatori să viziteze ferma ca să vadă condiţiile în care sunt produse fructele şi legumele.

Obligaţiile consumatorului
1. Consumatorul trebuie să plească valoarea coşul de produse de fiecare dată când îl primeşte.
2. Clientul trebuie să meargă la locul stabilit de comun acord cu producătorul pentru a primi coşul cu produse.
3. În cazul în care o parte din suprafaţa agricolă este distrusă din cauze naturale, cum ar fi seceta sau inundaţiile, consumatorii plătesc produsele pe care le-ar fi primit de pe suprafaţa distrusă, ajutându-l astfel pe agricultor să îşi continue activitatea agricolă.

Avantajele sistemului de parteneriat producător – consumator
1. Asigură un venit decent pentru micii agricultori, contribuind astfel la menţinerea unei agriculturi ţărăneşti locale.
2. Asigură o alimentaţie sănătoasă, cu produse naturale şi proaspete, obţinute în condiţii de securitate şi de transparenţă faţă de consumatori.
3. Produce o relaţie directă între consumatori, locuitori ai mediului urban, şi producătorii din mediul rural.
4. Protejează solul şi mediul deoarece este funcţional numai pentru agricultura ecologică.
5. Consumatorii primesc produse locale, nu aduse din alte ţări.

Dezavantajele parteneriatului
1. Recolta poate fi afectată de vreme, iar familiile de consumatori rămân neaprovizionate.
2. Consumatorii acordă mai mult timp acestui tip de aprovizionare cu produse decât ar acorda dacă ar cumpăra direct din piaţă sau din magazin.
3. Programul nu se desfăşoară pe timpul iernii.
4. Preţurile produselor, potrivit programului implementat în Franţa, sunt mai mari decât în cazul celor cumpărat direct din piaţă sau magazin.

Fermierul Ioan Jivu: “Ies în câştig”
Ioan Jivu, fermierul bănăţean care a testat anul trecut sistemul de agricultură prin parteneriat, are peste 20 de hectare de teren pe care le cultivă şi ecologic şi convenţional. “Eu sunt obişnuit cu acest tip de agricultură ecologică. Mare parte a terenului o cultiv tradiţional, dar o parte am păstrat-o pentru a o cultiva ecologic, astfel încât familia, rudele şi prietenii să aibă fructe şi legume de cea mai bună calitate şi sănătoase. Acum, de când cu acest proiect, cultiv ecologic şi pentru noii mei clienţi”, a explicat, pentru revista “Magazin agricol”, fermierul Ioan Jivu.
Sistemul de comerţ agricol prin parteneriat presupune în Franţa practicarea unui preţ al produselor mai mare decât cel de pe piaţă. Ioan Jivu, însă, a acceptat să ofere aceleaşi preţuri pentru că doreşte ca sistemul să prindă şi în România. “Nu cred că piaţa românească este încă la fel de matură ca în Franţa, iar clienţii să îşi permită să plătească dublu pentru acelaşi tip de produs, chiar dacă acestea sunt mai sănătoase. Aşa că mi-am permis ca în primul an să ies puţin în pierdere ca să capăt încrederea consumatorilor. Pentru anul acesta am calculat că, la un număr de 100 de coşuri, adică 100 de familii de consumatori, cu preţul la produse similar cu cel de anul trecut, ies în câştig”, a mai explicat fermierul Ioan Jivu. “În cazul în care voi avea o parte din recoltă afectată nu voi solicita familiilor de consumatori să plătească pentru produsele neprimite. Ştiu că aşa este modelul venit din Franţa, dar aici e România, oamenii nu au aceleaşi venituri şi acelaşi nivel de trai ca să îşi permită acest lucru”, a mai spus Ioan Jivu.

Pentru cei interesaţi
Fermierii sau clienţii interesaţi să facă parte din acest program pot contacta coordonatorul ASAT, Mihaela Veţan, la numărul de telefon: 0741.232.602

http://asat.ecosapiens.ro/

(Sursa: Magazin Agricol, 06/02/2009)

Producţia anuală de ouă bio depăşeşte cu puţin un milion de bucăţi, în România existând numai doi producători certificaţi, unul în judeţul Olt, celălalt în judeţul Cluj. Cel care a adus tehnologia în ţara noastră, cu aproximativ cinci ani în urmă, este Dumitru Argeşeanu, proprietarul fermei ecologice de la Curtişoara, de lângă Sla­tina.

Ferma avicolă adăposteşte 4.000 de găini ouătoare din rasa Isa Brown pe care le creşte în sistem ecologic pe o păşune de 16.000 de metri pătraţi. Astfel, fiecărei găinuşe maronii îi revine o suprafaţă de patru metri pătraţi, deoarece prima regulă ca o fermă să fie ecologică este legată de spaţiul alocat fiecărui animal.

Nu beneficiază de subvenţii

Fost economist, Dumitru Argeşeanu s-a reprofilat în 2004 când a achiziţionat un I.A.S. falimentat, în perioada în care „nimeni nu dădea doi bani pe fermele zootehnice”, spune el.

„Am riscat la momentul acela. M-am orientat însă spre o activitate ecologică, ştiind foarte bine cum stă treaba în celelalte ţări. În plus, mie îmi plac animalele şi îmi doream să am o activitate de genul acesta care să fie, pe deasupra, şi sănătoasă”, povesteşte Dumitru Argeşeanu. Vizitase multe ţări vest-europene şi auzise că, la un moment dat, produsele netratate cu substanţe chimice vor ajunge la mare preţ. A văzut astfel o oportunitate în a pune pe piaţă produse atât de sănătoase precum le-a lăsat natura.

Fermierul este mulţumit că nu i se pune nicio piedică, ba dimpotrivă, după normele impuse de Uniunea Europeană, ecologia ar trebui stimulată. În realitate însă, în România, acestui tip de agricultură nu i se acordă, în momentul de faţă, toată atenţia cuvenită. Dumitru Argeşeanu spune că acum nu mai beneficiază de nicio subvenţie din partea statului, dar că atunci când şi-a început afacerea primea câte 1.000 de lei vechi pe ou.

Românii, mai educaţi în spiritul ecologiei

Dacă în fazele incipiente ale proiectului, Dumitru Argeşeanu avea ouă pe stoc, pentru că românii nu ştiau ce era un ou ecologic şi ce beneficii aducea sănătăţii, acum el recunoaşte că oferta de ouă bio este cu mult mai mică decât cererea într-o continuă creştere.

„Făcusem la început un studiu de piaţă în Bucureşti pentru a afla dacă românii au cunoştinţă despre produsele de acest gen. Atunci nimeni nu ştia ce este un ou ecologic. Nici acum nu pot spune că ştiu foarte mulţi, dar sunt sigur că cei care vor să consume alimente sănătoase ştiu cu certitudine”, spune Dumitru Argeşeanu.

Filmează găinile zi şi noapte

„Cu 4.000 de găini, nimic nu este uşor”, mărturiseşte fermierul care se trezeşte cu noaptea în cap pentru că la 5 dimineaţa se aprinde lumina la găini, în hală, unde sunt adăpostite pe timp de iarnă. Tot acolo stau şi vara, până la ora 11 dimineaţa, ca să ouă. Se face prima hrănire, găinile beau apoi apă şi intră în cuibar.

„Nu fac ouă toate în fiecare zi, dar din cele 365 de zile ale anului, proporţia este de 80%, cu o producţie totală de aproximativ 1.100.000 de ouă pe an”, spune Dumitru Argeşeanu. „După ouat, găina are program de voie”, adaugă el. Când e frumos afară le scoate la păşunat, în lucernă, „unde se plimbă, mănâncă, zboară şi fac ce vor ele”.

„Sunt atât de blânde. Nu se feresc de oameni, ba dimpotrivă, vin la tine dacă le chemi. Asta pentru că nu sunt stresate”, spune Dumitru Argeşeanu. În hală, lumina stă aprinsă 16 ore, nu mai mult, pentru că găina nu trebuie forţată. „Găina ecologică trebuie tratată cu respect şi trebuie să aibă asigurate condiţiile de viaţă pe care le-a lăsat natura”, mai spune fermierul din Curtişoara.

Un ou ecologic costă 0,9 lei

Pentru a face ouă bio, găinile sunt hrănite cu furaje ecologice colectate de la producătorii certificaţi. Cele 4.000 de găini, ce cântăresc câte două kilograme fiecare, mănâncă zilnic în jur de 500 de kilograme de furaje.

Ouăle sunt distribuite în marile magazine. Un ou ecologic, sănătos, costă 0,9 lei. Fermierul îşi monitorizează zi şi noapte cloncănitoarele cu o cameră de luat vederi. Găinile au un ciclu de ouat de un an de zile, după care trebuie înlocuite.

Ce este oul ecologic?

Oul ecologic se obţine în ferme avicole care practică o tehnologie ecologică pe întreaga filieră, de la adăpost la farfuria consumatorului.

Furajele folosite în hrana păsărilor nu conţin făinuri proteice de origine animală, pesticide, conservanţi, aditivi sau coloranţi sintetici şi nici organisme modificate genetic.

Oul bio se deosebeşte fundamental de cel obţinut în mod convenţional.

Nu toate produsele naturale sunt şi ecologice

Dumitru Argeşeanu spune că, în general, consumatorul român confundă produsele ecologice cu cele naturale. Diferenţa dintre ele însă este dată oficial de certificatul care este acordat doar produselor obţinute în sistem ecologic.

Certificarea dovedeşte că produsul a trecut printr-o tehnologie ecologică pe întreaga filieră.

„Dacă găinii de la ţară i se dau furaje ce conţin substanţe chimice, automat nu mai putem vorbi de ou ecologic”, explică fermierul de la Curtişoara. El dă exemplul mierii de albine. „Diferenţa dintre o miere naturală şi una ecologică este dată de următoarea situaţie: dacă într-un lan de floarea-soarelui – de unde albina preia nectarul – s-a dat cu pesticide, aceasta înseamnă că mierea respectivă este naturală, dar nu şi ecologică”, adaugă Dumitru Argeşeanu.

Prin urmare, acolo unde intervin substanţele chimice şi stimulentele de orice fel, produsele nu mai pot fi considerate ca făcând parte din categoria bio.

„Este deci, o diferenţă de la cer la pământ între o găină crescută în sistem ecologic şi una crescută în sistem convenţional”, conchide fermierul.

Pentru ca niciun consumator să nu fie indus în eroare, Dumitru Argeşeanu explică faptul că ouăle ecologice pot fi recunoscute foarte uşor prin anumite marcaje. Pe fiecare cutie cu ouă comercializată este trecut un cod de producător, iar în faţa codului respectiv apare un număr – 0, 1, 2 sau 3.

Cifra o, marcajul pentru agricultura bio

Fiecare cifră în parte vorbeşte despre sistemul în care oul respectiv a fost obţinut. Pe ambalajul ouălor ecologice este trecută cifra 0. Dacă găinile sunt crescute în aer liber, dar nu li se administrează furaje ecologice, atunci lângă codul de producător apare cifra 1. Creşterea găinii la sol este marcată cu numărul 2, iar dezvoltarea găinilor ouătoare în baterii, cu cifra 3.

Ambalajele produselor ecologice conţin în plus, obligatoriu, sigla României pentru agricultura ecologică emisă de Ministerul Agriculturii, precum şi pe cea a organismului de inspecţie şi certificare, astfel încât consumatorii să fie siguri că nu sunt înşelaţi.

(Adevarul, 05/01/2009)

Ultimul val al acestui gen de comert aduce cu el magazinele specializate pe produse bio. In ultimul an s-au deschis, cel putin in Bucuresti, trei noi magazine “verzi”: Pukka Food, Leacul si Natura Food. Aparitia acestor comercianti specializati pe bio a fost semnalata si in tara – Bio Markt in Timisoara sau Bioplant in Targu Mures – ceea ce inseamna ca cererea de astfel de produse exista.

Oferta de produse bio din magazinele specializate este bogata si incearca sa acopere toata gama de alimente necesare intr-o gospodarie: lapte, smantana, oua, zahar, paine, paste, legume, fructe, carne de strut, produse de soia, dulciuri etc. Unele sunt importate direct din Germania, Austria sau Marea Britanie, in vreme ce altele sunt aduse de la producatorii locali. Furnizorii autohtoni, putini la numar, trimit majoritatea productiei la export, unde alimentele bio se bucura de un succes mult mai mare.

Cum isi promoveaza si fidelizeaza cumparatorii

* flyere distribuite locuitorilor din zona in care este amplasat magazinul;
* Site-ul care prezinta pe langa oferta de produse si retete de preparare a produselor bio;
* amenajarea unei zone pentru degustarea produselor;
* alcatuirea ofertei de produse in functie de solicitarile clientilor;
* trimiterea de newslettere care cuprind noutatile aduse in magazin.

De la jucatorii autohtoni, Pukka Food comercializeaza branza de la La Dorna, smantana, paine, paste, fructe, produse de soia de la Inedit Food, oua de la Cortina Bioprod, singurul producator de acest gen din Romania. In magazinul Natura Food cumparatorii gasesc faina integrala ecologica, branzeturi si lactate bio de import, oua ecologice, uleiuri vegetale bio, paste fainoase de import, miere ecologica, sucuri si siropuri, maioneza, mustar, condimente bio, ciocolata, biscuiti etc. Dar cel mai bine se vand lactatele, sucul de mere, pastele, produsele de panificatie, spun reprezentantii magazinului. In magazinul Bio Markt se gasesc produse aduse din Germania si Austria, pietele cele mai dezvoltate din Europa pe acest segment, la ora actuala. “Noi incurajam si producatorii autohtoni si chiar am inceput colaborarea cu cativa dintre ei”, spune Anca Constantin, PR Spacialist la Bio Markt.

La “Leacul” se gasesc peste 1.000 de produse certificate ecologic: paine, lactate si branzeturi, oua, paste fainoase, cereale, vin, sucuri si siropuri, dulceturi, conserve de legume sau pateuri vegetale. In oferta se regasesc si mancare pentru bebelusi, suplimente nutritive, zeci de sortimente de ceai eco, cafea, fructe confiate, seminte, dulciuri, dar si o gama larga de cosmetice si produse de ingrijire corporala naturale si bio si produse eco pentru curatarea casei. Inca de la deschidere, cele mai cautate s-au dovedit a fi cerealele, siropurile, sucurile, orezul, painea, pateurile din soia, vinurile, produsele de post.
Image

Lunar, comerciantii innoiesc oferta de produse, unele dintre ele cerute de clienti. “Daca esti un magazin specializat trebuie sa ai o relatie speciala cu clientul. Trebuie sa te axezi in principal pe produsele solicitate de acesta. Vin clienti care ne cer anumite produse pe care uneori nu le avem. Le comandam de la furnizorii nostri apoi ii sunam si vin sa le cumpere”, a precizat Bogdana Ghinescu, asociata Pukka Food.

Clientii magazinelor specializate sunt oameni care se documenteaza, citesc carti de sanatate, publicatii de specialitate.

“A venit la noi un client si ne-a intrebat daca avem cereale quinoa. Ne-am informat si le-am cerut distribuitorului nostru din Londra. In aceeasi perioada au aparut in presa articole pe aceasta tema si astfel ni s-a dus vestea ca avem acest produs. Ne-au sunat oameni din tara sa ni-l ceara”, a mai precizat Ghinescu.

Istoria magazinului de produse bio Pukka Food a inceput in urma cu sase luni, de la ideea a doua mame asociate care au dorit sa ofere ce este mai bun copiilor lor. Pukka a aparut pe locul unei foste mercerii care a functionat in acel loc timp de 40 de ani. Un avantaj pentru magazin deoarece vadul era deja creat. Investitia de la care au pornit reprezentantii magazinului a fost de 80.000 de euro. “Banii i-am investit in spatiu, in renovare, pentru ca era demodat. Am pastrat o mare parte din mobilierul vechi insa l-am revopsit in verde deschis, am schimbat geamurile, obloanele, am investit in marfa, casa de marcat, sisteme de calcul, am platit chiria pe jumatate de an”, povesteste Bogdana Ghinescu. La sase luni de la lansare, bilantul este satisfacator, in ultimul timp numarul de clienti fiind in crestere, insa nu intr-un mod spectaculos.

(Revista Piata, noiembrie 2008)

Aşa că s-a hotărât să producă în sistem ecologic şi să le ofere oamenilor lapte şi brînzeturi pure, fără chimicale. A urmat o perioadă de documentare destul de complicată, pentru că nu existau foarte multe surse de informare, însă pînă la urmă şi-a făcut o fermă eco de vaci şi o fabrică de lactate dotată cu echipamente de ultimă generaţie. Aşa a apărut Asociaţia Valea Asăului Eco Rozi din judeţul Bacău. “Am respectat perioada de conversie, care pentru terenul de la munte este de doi ani, la vaci un an şi abia după vreo şase ai produsele. Am ferma mea, dar am şi oameni de la care colectez, din patru zone montane, care au trecut prin conversie”, spune Rodica Ferchiu.

PRODUCŢIE
Asociaţia Valea Asăului produce lapte de vacă, brânză dietetică şi frămîntată, caş, unt, smântână şi caşcaval. În cantităţi nu prea mari. “Anul trecut am prelucrat în medie cam 2.000-2.500 de litri de lapte pe zi. O fabrică mai mare nici nu poate să fie ecologică, produsele astea au un termen de garanţie foarte mic. Şi la cantitatea aceasta, mie îmi vine foarte greu. Este greu să şi vinzi produsele”, povesteşte Rodica Ferchiu. Asociaţia are o reţea de magazine proprii la Oneşti, Comăneşti şi Asău, furnizează produse şi în magazinele Leacul şi Naturalia din Bucureşti şi încearcă să fie prezentă la toate târgurile de profil. Din păcate, vînzările merg greu. Chiar dacă a câştigat contracte cu două unităţi de stat din Bacău – Direcţia Copilului şi Spitalul Judeţean –, Rodica Ferchiu spune că lucrurile sunt cu dus şi întors: “Sunt contracte bune şi nu prea. Sunt bune pentru că avem o siguranţă a banului, dar preţurile sunt foarte mici, pentru că eu la licitaţii am concurat cu producătorii convenţionali”.

Cea mai complicată problemă pentru anul acesta o reprezintă taxa de certificare şi inspecţie: “Nu ştiu cum am s-o plătesc, pentru că mă costă 397 de milioane (de lei vechi). Iar dacă îi pun pe oamenii de la care colectez să o plătească, pleacă de la mine. Până acum m-am mai ajutat cu credite, dar până la urmă îmi este teamă că am să mă înglodez de tot şi n-am să mai pot ieşi. Sunt la un pas să renunţ la ecologie tocmai pe chestia asta, că nu mă pot descurca”, spune ea dezamăgită. “D-asta mor eu când îi aud pe unii şi pe alţii făcând confuzie între producătorii tradiţionali şi cei ecologici şi băgându-ne în aceeaşi oală. Chiar l-am întrebat pe unul dintre producătorii tradiţionali «Dle, dumneata pui chimicale?». «Păi nu se fac fără chimicale», mi-a zis. «Păi atunci nu eşti producător ecologic!»“, se revoltă Rodica Ferchiu.

Probleme
Desfacerea brînzeturilor în supermarketuri nu este o soluţie din cauza taxelor mari şi a condiţiilor împovărătoare pe care le impun, spune Rodica Ferchiu: “Trebuie să plăteşti taxa de raft, banii îi primeşti la 60 de zile. Marfa se vinde sau nu, iar dacă expiră, trebuie să te duci să ţi-o iei. Eu ce să fac cu ea expirată, că nu pot să mai adaug nu ştiu ce prafuri în ea şi apoi să o retrimit?!”. Ea a avut de-a face şi cu oameni care i-au zis că ar trebui să-şi vândă produsele la preţuri mai mici decât cele obişnuite, pentru că “nu pune nimic în ele”. “Dar de pierderile noastre care pot ajunge şi până la 40% din producţie, tocmai pentru că nu folosim chimicale, ţine cineva cont?!”, se revoltă ea.

“Mor când îi aud pe unii şi pe alţii făcând confuzie între producătorii tradiţionali şi cei ecologici şi băgându-ne în aceeaşi oală”
Rodica Ferchiu – proprietarul Asociaţiei Valea Asăului

(Sursa: Jurnalul National, 25/08/2008)