Ministrul a mai spus că instituţiile statului ar trebui să controleze dacă pe ambalajele produselor scrie sau nu dacă acestea au componente modificate genetic. “Avem o legislaţie care obligă clar ca pe etichetă să scrie dacă produsul conţine organisme modificate genetic”, a afirmat Fuia.

El nu a putut preciza dacă a văzut pe piaţa românească produse pe care să scrie că au în compoziţie OMG.

“România a avut o experienţă cu aceste culturi modificate genetic, îndeosebi cu soia, şi în acel moment suprafaţa a crescut foarte mult. Astăzi România mai cultivă suprafeţe foarte mici. Cred anul acesta mai mult de 300 de hectare de porumb modicat genetic nu se cultivă în România. La nivel european există o întreagă dezbatere şi România va sta în acest cadru european în ceea ce priveşte acceptarea culturilor modificate genetic. Eu în trecut am lucrat pentru o corporaţie profund implicată în acest fenomen. E un lucru cu care mă mândresc, am fost unul dintre oamenii care au lucrat într-un astfel de proiect”, a adăugat ministrul demis al Agriculturii.

(Antena3, 06 Mai 2012)

Ce amestecuri sunt indigeste

O salată gustoasă, dar deloc sănătoasă este cea cu şuncă/bacon şi cu cartofi, pe care o găsim în majoritatea hipermarketurilor, la raionul de preparate gătite.

Dincolo de aditivii alimentari pe care îi poate conţine mezelul, combinaţia de amidonoase (indiferent de modul în care sunt preparaţi cartofii) cu proteine de origine animală este indigestă. După consumul unei astfel de salate, riscăm să ne confruntăm cu dureri de burtă.

Dacă la acest amestec se adaugă maioneză, aşa cum se obişnuieşte, digerarea salatei va fi cu atât mai îndelungată şi mai dificilă, iar riscul de a ne confrunta cu tulburări digestive – mult mai mare.

„Aşa-zisele salate de boeuf sau à la russe, foarte populare, sunt combinaţii nerecomandate între amidonoase, legume fierte, grăsimi (se foloseşte în special uleiul de floarea-soarelui proinflamator, cu exces de Omega 6), carne şi ouă”, explică prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.

Teoretic, şi salata de ton este o combinaţie nerecomandată, deoarece amidon conţin şi boabele de porumb. Proteinele din peşte sunt însă uşoare, ele digerându-se mai rapid decât cele din carnea de porc şi de pui.

Încadrat incorect la categoria „salate” în anumite restaurante de la noi, amestecul de paste cu şuncă sau cel de paste cu ton face şi el parte din categoria combinaţiilor nerecomandate de nutriţionişti.

Din dorinţa de a face salata mai săţioasă, unele persoane adaugă ou fiert şi carne peste legume. Pentru ca digestia să nu aibă de suferit, ultimele două ingrediente nu ar trebui consumate însă în amestec.

Citeşte eticheta sosurilor din comerţ!

Multe dintre dressingurile pe care le găsim în magazine includ un cocteil de aditivi alimentari nocivi pentru sănătate şi pot fi, totodată, adevărate bombe calorice, deoarece conţin adeseori zahăr, sirop de glucoză sau alţi îndulcitori.

Ar trebui, de asemenea, să verificăm pe etichetă dacă sosul ales conţine grăsimi hidrogenate sau arome de fum, pentru că şi aceste două ingrediente se numără printre cele care pot face o salată mai puţin sănătoasă.

Chiar şi oţetul pe care-l adăugăm salatelor poate conţine conservanţi (sulfiţi) şi coloranţi (cel balsamic ar putea avea caramel). Oţetul de mere nefiltrat şi nepasteurizat (cu aspect tulbure şi depuneri pe fundul sticlei) şi oţetul balsamic sunt opţiuni mai sănătoase decât cel obişnuit.

Atenţie ar trebui să acordăm şi muştarului, folosit în unele sosuri pentru salate, cum ar fi cel pentru salata Caesar. Unele sortimente de muştar din comerţ conţin acidifianţi (acid citric E330), agenţi de îngroşare (guma xantan E415 sau guma arabică E414), coloranţi, sare şi zahăr în cantitate mare şi chiar grăsimi parţial hidrogenate.

Reţeta autentică de muştar conţine apă, boabe de muştar, condimente naturale (hrean, curcuma etc.), oţet natural şi miere naturală.
O opţiune mult mai sănătoasă ar fi sosurile preparate acasă, din ingrediente naturale.

Maioneza preparată din ouă ecologice, iaurtul (probiotic, de preferat), uleiul de măsline presat la rece, zeama de lămâie, sosul de roşii proaspete şi alte legume pasate sunt ingrediente recomandate pentru salate.

Cuburile de carne prăjită, de evitat

O altă metodă sigură de a transforma salata într-un preparat nesănătos este să-i adaugi bucăţi de carne prăjită. Dacă mănânci la restaurant, este un lucru cert că la prăjit s-a folosit ulei de floarea-soarelui, care la temperaturi înalte generează sunstanţe toxice, cancerigene, numite acrilamide.

Soluţii mai sănătoase pentru prăjit sunt uleiul de măsline şi uleiul de palmier nehidrogenat (nerafinat). Dar mai indicat ar fi să optăm pentru cuburi de carne fiartă sau înăbuşită.

Chiar şi verdeţurile pe care le folosim în salate pot să fie mai puţin hrănitoare decât credem. De exemplu, unii nutriţionişti sunt de părere că salata iceberg, îndrăgită de multe persoane pentru textura ei foarte crocantă, ar avea mai puţini nutrienţi decât salata verde obişnuită.

„Nu am o analiză exactă, dar, de regulă, soiurile selecţionate, aşa cum este cel al salatei iceberg, sunt mai puţin nutritive. Ele au însă avantajul că rezistă mai mult timp la raft”, spune profesorul Mencinicopschi.

Găsim acest tip de salată în toate hipermarketurile, gata tocată şi ambalată în pungă. Ea seamănă cu varza, frunzele formând buchete strânse.

Uleiul rafinat, neindicat

Pentru ca o salată să fie cu adevărat sănătoasă şi hrănitoare, ar trebui să folosim întotdeauna uleiuri extravirgine, presate la rece. Calităţile nutriţionale ale celor rafinate sunt mult mai reduse.

Poate avea multe calorii

Ne putem îngrăşa chiar şi mâncând numai salată dacă o preparăm cu smântână, brânză, maioneză şi crutoane în exces. Chiar şi uleiurile vegetale (măsline, seminţe de in) au un aport energetic destul de ridicat.

„Dacă nu suntem atenţi la ingredientele pe care le folosim, putem face ca valoarea energetică a salatei să fie aceeaşi cu a unei ciocolate”, spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi. Iată câte calorii putem adăuga salatei cu aceste ingrediente:
- 100 g smântână cu 12% grăsime – 130 de calorii
- 100 g smântână cu 25% grăsime – 240 de calorii
- 100 g brânză grasă de vacă – 285 de calorii
- 100 g brânză feta – 260 de calorii
- 100 g brânză slabă de vacă – 80 de calorii
- 100 g maioneză din ou preparată acasă – 740 de calorii
- 100 g maioneză light – 270-330 de calorii (în funcţie de marcă)
- o jumătate de ceaşcă de crutoane – 100 de calorii
- 1 ml ulei vegetal (orice tip) – 8-9 calorii

(Adevarul, 5 mai 2012)

Prin şaormărie se agită non-stop cuţitele lungi peste carnea de pe ţepuşă, bucăţile de carne se strâng prin lipii, maioneza curge în valuri peste cartofi prăjiţi, pentru că românii cer „cu de toate”, de cele mai multe ori, într-un du-te-vino al mâncatului pe fugă. O analiză efectuată, în 2010, de „Business Magazine”, arată că se cheltuiesc peste 2 miliarde de euro anual pe produsele de fast-food.

Iar şaorma pare a fi „regina” junk-food-ului la români. Sunt peste o mie de şaormării în ţară, vreo 500 numai în Bucureşti, iar banii care ajungeau anual, doar în 2010, în buzunarele şaormarilor însumau vreo 200 de milioane de euro. O altă statistică arată că anul trecut peste 200.000 de români au mâncat şaorma. Cum ar zice turcul, un hatâr românesc, de secol XXI.

Drumul şaormei

Dacă întrebi un şaormar cum se prepară carnea îmbibată în condimente, omul se dă misterios. Zice că e „secret”. Dar epoca mâncatului la scară industrială a ajuns din urmă multe din fast-food-urile de cartier.

Câţiva turci au anticipat mişcarea, după ce regulile privind igiena impuse de UE au ajuns la urechile lor. Au deschis, lângă Galaţi, cu o investiţie de vreo două milioane de euro, o „fabrică de şaorma” pe tipar industrial.

„Evenimentul zilei” a urmat „drumul şaormei” produse la nivel industrial. A surprins „zorii” unei industrii alimentare care a trecut de mult în ţări ca Germania, de exemplu, de la tradiţie orientală la banda rulantă.

POVESTEA UNEI AFACERI

„Am plecat cu Erkam în Europa”

Turcul Huseyin, directorul „fabricii” de şaorma de lângă Galaţi, fumează ţigările şnur. „Ca turcul”, glumeşte, cum era şi de aşteptat, alături de la fel de tânărul său partener de afaceri, Erkam.

În biroul lui Huseyin e o mare hartă industrială a României, în colţ un monitor cu imagini din hala unde se procesează carnea. E bine să mai ţii un ochi pe angajaţi, vreo 70 la număr, unele experienţe mai puţin plăcute din trecut convingându-i pe patroni de necesitatea unui sistem de supraveghere video a unităţii. Dar, dincolo de asta, România pare a fi o ţară care le-a priit turcilor.

Idee de majorat

Huseyin a venit în România acum vreo 11 ani. Şi-a urmat la Bucureşti tatăl, un om de afaceri care a făcut aici o avere considerabilă dintr-o fabrică de saci de rafie, după ce a încercat comerţul cu covoare. „Cum era pe-atunci”, scurtează Huseyin traseul afacerii de familie.

După 1990, pare că mai mult curgea cu lapte şi miere pe aici pentru orice negustor oriental cu un dram de viziune. Astfel, acum vreo şase ani, când Huseyin a împlinit vârsta majoratului şi a maturităţii oricărui bărbat turc care se respectă, şi-a informat părinţii că vrea propria afacere. S-a oprit la domeniul şaormei. Văzând cum înfulecau românii la produsul oriental, nu avea cum să dea greş.

Carne adusă din Germania

„Am avut o cunoştinţă, a avut o şaormărie, iar el făcea carne şi pentru alţii. Şi am discutat cu el şi i-am spus să închirem o hală la Bucureşti, un spaţiu mic, să putem să facem acolo, să ne luăm toate autorizaţiile”, zice Huseyin, trăgând adânc din ţigară.

Asta era acum şase ani, şi încă mai erau vremuri sălbatice prin fast-food-urile orientale din România, lasă turcul să se înţeleagă. Fiecare şaormar îşi făcea carnea prin spaţii anexate la fast-food, puţinii care apelau la servicii externe pentru carne găseau distribuitori care cărau puiul condimentat tocmai din Germania.

„Dar carnea de la noi venea din Germania, cu preţuri foarte mare şi calitate foarte proastă”, zice Huseyin. Aşa că turcii s-au gândit să sondeze un pic piaţa.

Născută la turci, crescută la nemţi

Într-o zi, acum vreo şase ani, Huseyin şi partenerul său de afaceri, Erkam, s-au urcat într-un automobil şi au luat la rând ţările din Europa unde şaorma făcea ravagii. Sau, mai exact, cum spune Huseyin: „Am plecat cu Erkam în Europa!”. Au luat notiţe, au bătut palma, au strâns contacte, cum ar veni, pentru a pune bazele industrializării cărnii de şaorma în România.

Au văzut cum se face şaorma la Budapesta, în Austria, în Germania – ţară unde, spune Huseyin, şaorma a prins mai ceva ca-n Turcia – „Se poate spune că şaorma s-a născut la Turcia, dar a crescut la Germania”, zice, de alături, Erkam.

Cam 8.000 de kilometri au făcut turcii pe urmele şaormei europene.

„Acolo, în Europa, este sector”

„Am plimbat la toate fabricile de şaorma, la distribuitorii de şaorma şi am văzut cum se face. Acolo, în Europa, este un sector! Pentru că nimeni din Europa nu poate face şaorma în şaormăria lui. Cumpără doar din unităţi ca noi. Sunt şi firmele mici care are patru-cinci angajaţi, dar trebuie să aibă o hală, un flux, autorizaţii”, expune Huseyin câteva din observaţiile sale europene.

Huseyin a avut un start timid printre şaormari. Când a pus afacerea pe picioare şi-a zis că e loc berechet. Că e mai mult decât un ciubuc. Se gândea că vor ajunge din urmă normele europene şi fast-food-ul oriental de cartier.

Azi, zice , fabrica lui de şaorma e cea mai mare din ţară, cel puţin în ceea ce priveşte distribuţia către Arad, Cluj, Timişoara, Braşov, Iaşi şi mai multe ţări europene. „Suntem singurii care facem printr-o firmă mare distribuţie în toate oraşele astea”, zice Huseyin.

Tone de carne

Pe lună, se scot de aici cam 200 de tone de carne pregătită pentru şaorma. Cam 7-8 tone pe zi. Puii îi iau de la Bacău, Focşani, de la abatoare mari.

Nu produc numai pentru România. Exportă în Spania, Grecia, Austria, Anglia şi „cantităţi mici şi la Germania şi la Olanda”.

În România merge şi nu prea, lasă turcul să se înţeleagă. Mai ales în Capitală, unde şaormarii încă mai procesează singuri şi carnea. Huseyin susţine că prin câte şaormării de prin Capitală a trecut, foarte multe produc carnea „nu foarte igienic”. Cică ar „rămâne pe mai multe zile”, că nu au congelatoare mari, speciale.

„Când a intrat în Europa, toată Europa nu are voie să facă şaorma la şaormărie, să aibă carne de la autorizaţie, ca noi. Legea este. Dar nu e pusă în practică. Eu zic că nu se joacă cu sănătate, totuşi. Aşa cred eu şi am speranţă că se schimbă. Şi acuma trebuie să intre şi la Schengen…”, spune Huseyin .

Şaormăria l-a băgat în spital

Lui Huseyin îi place în România că „e mai multă democraţie ca în Turcia”. E optimist. Iar în ce priveşte afacerea, crede că producţia în masă de şaorma nu poate decât să crească. „Creşte. Oamenii, poporul român, le place şaorma. Şi eu, de exemplu, când ieşim cu prietenii afară, finalul este şaorma”, zice Huseyin.

În Germania e totuşi visul. Acolo „e industrial”. „Acolo la fiecare oraş, la saturi este un distribuitor de carne de şaorma. A bătut McDonalds în Germania!”, plusează turcul.

O fi fast-food-ul o afacere bănoasă, dar lui Huseyin pare că-i place mai mult munca asta din „umbra” produsului. Munca de fast-food propriu-zisă ar fi o corvoadă, lasă să se înţeleagă. A avut şi el cândva o şaormărie. „Pe undeva la Rahova”, încearcă să explice. Zice că era să-l omoare ritmul de acolo. „Trebuia să fiu acolo tot timpul, tot timpul. A doua zi după ce am vândut-o am intrat la spital”, spune Huseyin .

CARNE ÎNGHEŢATĂ

De la abator la ţepuşă – drumul şaormei

În hala friguroasă unde carnea e preparată, cei 70 de angajaţi români ai lui Huseyin tocmai au pregătit un camion ce a luat calea Austriei. Până să ajungă la frigare, carnea de şaorma trece printr-un proces multiplu. Unul care nu pare a fi foarte complicat.

Ce se pune în sos

La abatoare, toată noaptea se taie pui până dimineaţa. „Apoi vine la noi”, zice Huseyin. Aici, carnea e dezosată, tranşată, de un prim grup de lucrători. Apoi e selectată în funcţie de reţeta cerută de client (diferă procentajul condimentelor puse şi tipul de carne, pulpă sau pui). E băgată în cantităţile potrivite în două malaxoare.

Fiecare rezervor are o anumită cantitate. Unul are 200 de kilograme, altul 400. Carnea cântărită fix vine „la tambur”, cu reţetă de 400 sau de 200. E amestecată să intre sosul în carne.

Potrivit lucrătorilor de aici, în reţeta lor intră, în diverse procentaje: pui dezosat, ceapă – praf, cimbru, boia dulce, piper negru, chimen, sare, usturoi – praf, curry, dar şi lapte praf, de exemplu, care cică „frăgezeşte carnea”. Din câte zice Huseyin intră şi cel puţin un conservant pentru carne, Bombal.

Şocul termic

Carnea din malaxor e dusă apoi la camera de marinare, stă la -2 grade, timp de o zi. „A doua zi se scoate, se cântăreşte în pachete. Dacă e 100% pulpă pentru export nu are nicio importanţă cum pune lucrătorul pe ţepuşă. Dar, pentru România, dacă avem mix, 50% pulpă, 50% piept, sau 25% pulpă, 75% piept, aia trebuie distribuită pe ţepuşă omogen, egal”, zice Erkam.

După ce se aranjează şaorma pe ţepuşă, se pune în folie şi se duce într-un congelator special, unde stă la -40 de grade. Ăsta i-ar da „un şoc termic, să se prindă”.

Când ies de la -40, pachetele de carne, de diverse greutăţi, cu diferite reţete şi destinaţii, arată ca nişte proiectile îngheţate. Sunt urcate în camioanele firmei de distribuţie cu care turcii au contract şi este dusă pentru consum.

DIFERENŢE
Românii preferă din piept de pui

Reţeta prin care prepară cea mai mare parte a şaormei de aici ar veni din Turcia. Au adus şi un expert turc care să-i înveţe pe cei 70 de angajaţi români fluxul de muncă. În funcţie de client, de popor, de ţară diferă totuşi cantităţile de mirodenii şi tipul de carne care este produsă – piept de pui sau pulpă sau un mix din ambele.

„Noi avem reţeta din Turcia, dar am modificat pentru poporul român. În fiecare ţară din Europa, e altă reţetă. Şaorma din Austria, de exemplu, nu se vinde în România. E altă combinaţie, altă culoare. Poate că dumneavoastră ca şi consumator nu vă daţi seama, dar fast-food-ul care o cumpără pentru Austria, n-o să cumpere şaorma de la Grecia sau de la Romania. Fiecare are o reţetă şi o culoare stabilită”, zice Huseyin.

Diferenţe sunt destule de la o ţară la alta. Ar mai fi că în România se mănâncă mai mult piept de pui, de exemplu. În Europa se mănâncă pulpă la şaorma. Neamţul sau austriacul e obişnuit aşa de decenii de turcii care au deschis acolo primele şaormării. „Ei mănâncă pulpă şi mai sărat. E şi gustul la pulpă, dar e şi că în Europa pieptul e foarte scump. Pulpa e mult mai ieftină şi e mai gustos. Şi în Turcia tot din pulpă se face”, zice Huseyin.

(Andrei Udişteanu, Evenimentul Zilei, 03/05/2012)

Cladirea in care se afla fabrica Zeelandia trece aproape neobservata de cei care merg pe E 583, soseaua care leaga orasele Iasi si Targu Frumos. Amplasata pe un deal imediat dupa Valea Lupului, in comuna Miroslava, la cativa metri de sosea, constructia este una patratoasa si nimic nu lasa sa se inteleaga ca acolo se produc unele dintre cele mai fine creme pentru prajituri. „Este o constructie modulara, fara stalpi, bare sau traverse in interior. In acest fel nu se depune praful pe nimic. Sunt trei module, unul pentru materie prima, al doilea pentru productie si al treilea pentru produsele finite. Structura asigura fluxul continuu”, explica Ovidiu Bocaniciu, directorul Zeelandia. Fabrica de la Miroslava a costat 3 milioane de euro si masoara circa 2.000 de metri patrati. Ea a fost inaugurata in octombrie 2010 in prezenta oficialitatilor locale si a sefilor olandezi de la Zeelandia. Pana atunci, Zeelandia a functionat intr-o mica sectie din incinta Tamaz.

Prafuri la export

In Romania, Zeelandia a ajuns in 1998, dupa ce a cumparat grupul polonez Superbake cu tot cu filiala romaneasca a acestuia. A produs initial la Bucuresti, dupa care si-a mutat sediul social la Iasi. „Nu lucram atunci in firma, dar cred ca venirea la Iasi are stransa legatura cu forta de munca calificata din zona”, spune Bocaniciu. Fabrica din Bucuresti a ramas doar un punct de lucru, caruia i s-au adaugat unitati de productie la Cluj, Suceava si Timisoara. Firma face export in Slovacia, Ungaria si Republica Moldova, dar volumul de produse livrat nu este extrem de ridicat. „Avem mai multe fabrici in Europa, iar zona de Est a continentului este acoperita de acestea”, sustine directorul Zeelandia. La export se livreaza creme si umpluturi pentru produse de patiserie si cofetarie, dar si mixuri de panificatie. Ce sunt acestea? Prafuri care, combinate cu apa, drojdie si putina faina se transforma in paine crocanta sau in prajituri care atrag prin forma, culoare si gust.

Excesul dauneaza

Metodele de fabricatie ale produselor sunt tinute secrete si conducerea Zeelandia nu este dispusa sa intre in prea multe amanunte. „Avem un departament de cercetare si dezvoltare si am incheiat diverse colaborari pentru a fi promotorii unor produse noi, sanatoase, fiabile si usor de prelucrat”, rezuma Ovidiu Bocaniciu. Pe lista de ingrediente regasim insa compusi precum E 282, E 300, E 170 sau E 472, daca luam doar cativa, la intamplare. Despre cat de sanatosi sunt compusii respectivi s-au scris carti care au devenit best-seller-uri, dar cei de la Zeelandia sustin ca asta nu le-a afectat vanzarile. „Este o adevarata isterie cu E-urile, dar trebuie lamurite cateva lucruri. Toate E-urile folosite sunt aprobate de UE, asadar utilizarea lor este legala. Ceea ce trebuie oamenii sa stie este legat de cantitatea de E-uri pe care o pot consuma. Este la fel ca la orice produs alimentar. Mierea de albine este naturala, dar consumata in exces, face rau sanatatii”, este convins directorul Ovidiu Bocaniciu. Specialistii confirma ca prin consumarea moderata de produse care contin E-uri nu apar probleme de sanatate, dar atrag atentia si asupra altor aspecte. „Este stabilita o doza maximum admisa la unele E-uri, dar sunt putini cei care tin cont de faptul ca aceleasi E-uri se gasesc in mai multe produse. Un aditiv poate fi gasit in concentratiile recomandate in mai multe produse de cofetarie sau de panificatie. Consumate produsele, cantitatile de aditiv de acelasi fel se insumeaza si astfel se ajunge la depasirea pragului admis”, explica dr. Cornelia Stancu, sefa biroului de siguranta a alimentelor din cadrul DSVSA Iasi.

Sinteza chimica

Unele E-uri sunt naturale, altele sunt artificiale, dar toate se obtin in laborator. E 160, spre exemplu, este un colorant folosit in foarte multe prajituri, pentru a oferi culoare portocalie cremelor. Codificarea europeana lasa cu greu sa se inteleaga ca este vorba despre banalul beta-caroten, colorant extras din morcov. Obtinerea E 160 nu se face insa prin deshidratarea morcovilor, ci tot prin metode de laborator. „Sunt produse de sinteza, chiar daca sunt extracte naturale. Se aplica sinteza chimica in laborator si in aceste cazuri”, explica dr. Cornelia Stancu. Zeelandia a incheiat recent un contract si cu Institutul de chimie macromoleculara Petru Poni, una dintre cele mai bine cotate unitati de cercetare din lume. Colaborarea ar urma sa genereze aparitia unor noi produse de panificatie pe piata. Legat de cantitatea mare de E-uri din produse, directorul Zeelandia este ferm si sustine ca o lege a etichetarii ar elimina problemele. „Consumatorii sunt neinformati, iar o lege a etichetarii corecte ar rezolva problema. Pe langa numarul E-urilor si cantitatea acestora, ar trebui trecuta pe eticheta si doza maxim admisa. Astfel oamenii ar sti nu doar ce consuma, ci si cat pot consuma fara sa fie afectati”, spune Bocaniciu.

Brutar fara habar

Produsele Zeelandia nu pot fi gasite la vanzare in supermarketuri, pentru ca politica firmei este aceea de a contracta clienti care sa prelucreze materia livrata. Oricine poate deveni un brutar priceput desi nu are habar cum se fabrica o paine. Tot ceea ce are de facut este sa-si creeze o firma, sa cumpere un malaxor si un cuptor. Apoi, incheie un contract cu Zeelandia si achizitioneaza de la producatorul iesean mixuri de paine. Acestea sunt prafuri care, combinate cu apa, putina faina si drojdie, se transforma intr-o paine pufoasa, cu seminte de cereale in ea. „Rotunda romaneasca, cu cele 4 variante de pe piata, este un mix produs de noi. Clientul introduce apa, faina si drojdie, malaxeaza, lasa la dospit, si apoi coace painea. Premixul este natural, fara conservanti, si contine faina, tarate, enzime si diverse fibre. Se livreaza in saci catre client, iar acesta nu poate modifica reteta”, sustine Bocaniciu. Daca painea are doar compusi naturali, intr-un produs precum Rosette, o crema vegetala care este inlocuitor de frisca gasim E 472b, E 472e, E 322, E460, E466, E340 si E160a. Adica, 7 E-uri intr-un singur produs. Sanatate curata, ce mai!

Fructe de import

Daca faina folosita pentru mixurile de patiserie sau panificatie este cumparata de la marii producatori din tara, fructele sunt din import. „Visine, de exemplu, aducem din afara. Am prefera sa cumparam din productia interna, dar nu am gasit pe nimeni care sa asigure catitatile si fluxurile dorite de noi”, spune directorul Zeelandia. Fructele sunt folosite la diverse rulouri sau prajituri cu crema, care pleaca de la Zeelandia numai bune de dat la cuptor. Clientii nu lipsesc, pentru ca din premixuri se obtin extrem de usor produsele de patiserie. „La nivel national avem circa 1.000 de parteneri cu care lucram. Acestia iau produsele de la noi, le prelucreaza si le vand in sistem retail”, afirma directorul Zeelandia. Iesenii produc astfel de la gogosi berlineze si pana la elemente pentru ornat torturi. Pentru Paste, spre exemplu, se poate obtine pasca din Korent Classic Panettone, Zela Crème si Cheesekrem, toate fiind prafuri de la Zeelandia. La ele se adauga putina faina, apa si, dupa gust, un strop de branza si cateva stafide. Unele rulade nici nu au nevoie de adaosuri, tot ceea ce trebuie facut este sa fie tratat termic produsul. Adica, din aceste prafuri poti sa prepari aproape orice fel de produs de patiserie si panificatie.

Cele mai periculoase E-uri

Unul dintre cei mai periculosi aditivi este E 420, sorbitolul. „Este un indulcitor, hipocaloric, interzis copiilor si sugarilor. Poate duce la dureri de stomac, la flatulenta si la balonare”, a explicat dr. Cornelia Stancu. Sorbitolul este folosit pe post de conservant si este interzis in preparatele pentru copii si sugari din cauza ca poate provoca diaree si pierdere in greutate. In plus, este interzis si celor cu intoleranta la fructoza. Un alt aditiv posibil periculos este E 951 sau aspartamul. Acesta este unul dintre cei mai contestati aditivi alimentari, raportandu-se de-a lungul timpului efecte adverse precum oboseala, ameteli, iritabilitate, dureri de cap. Din aceste motive nu se recomanda consumul frecvent si nici depasirea dozei zilnice admise de 40 mg/kg corp. „Aspartamul este restrictionat in unele produse de cofetarie, fiind un edulcorant intens si potentiator de aroma”, a adaugat dr. Cornelia Stancu, sef serviciu in cadrul Directiei Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA) Iasi. E 300, acidul ascorbic, are proprietati antioxidante si este cunoscut sub numele comun de vitamina C. „Nu este permis in alimentele pe baza de cereale pentru copii”, a spus Cornelia Stancu. Chiar daca doza zilnica admisa in industria alimentara este nelimitata, acidul ascorbic are actiune laxativa. Galbenul Sunset (E 110), galbenul de chinolina (E 104) si ponceau (E 124) trebuie evitate la copiii de pana la 10 ani.

Coloranti:

• E 110 – Galben Sunset (sunset yellow) FCF/galben portocaliu S
• E 150- Caramel. Termenul caramel se refera la produse de o culoare bruna mai mult sau mai putin intensa, care sunt destinate utilizarii ca si coloranti. Termenul nu corespunde produsului zaharos aromat obtinut prin incalzirea zaharurilor si care este folosit pentru aromatizarea alimentelor.
• E 160c Extract de ardei roșu, capsantina, capsorubina
• E 175 Aur

Indulcitori:

E 420 Sorbitoli
E 421 Manitol
E 950 Acesulfam-K
E 951 Aspartam
E 952 Ciclamați

Alti aditivi

E 249 Nitrit de potasiu
E 250 Nitrit de sodiu
E 251 Nitrat de sodiu
E 252 Nitrat de potasiu
E 260 Acid acetic
E 330 Acid citric
E 943a Butan
E 943b Izobutan
E 944 Propan
E 948 Oxigen
E 949 Hidrogen

Reteta Croissant Zeelandia

Aluatul:
10 kg faina de grau
500 g Korent Europe
700 g zahar
120 g sare
Margarina

Umplutura:
20 g Presta Choco

Toate materiile prime din reteta, cu exceptia margarinei, se framanta la viteza mica pana se formeaza aluatul, apoi se continua framantarea la viteza mare inca 5 min. Aluatul obtinut se divizeaza in bucati de cate 1 kg, se modeleaza rotund si se lasa la relaxat 5-10 minute pe masa. Dupa relaxare, se incorporeaza margarina si se fac doua turari cu doua impachetari: ambele in 3. Se da la rece cca. 15 – 20 minute, apoi se repeta operatia de turare cu cele doua impachetari identice. La final se intinde foaie de lucru cu grosimea de 3mm ce se divizeaza in triunghiuri cu baza de 12cm. Umplutura se aseaza la baza, dupa care se ruleaza aluatul dinspre baza spre varf. Dospirea se face la 35°C, umiditate 75%, timp de aprox. 30 minute. Coacerea se face la 230°C timp de 25 minute.

Cifrele afacerii

Potrivit raportarilor fiscale pentru anul 2010, Zeelandia a obtinut profit de aproape 1 milion de lei. Cifra de afaceri a producatorului de ingrediente pentru prajituri a fost de aproape 36 milioane de lei, ceea ce reprezinta aproape 10 milioane de dolari. In acelasi timp, Zeelandia are datorii de circa 17 milioane de lei. In anul anterior firma a inregistrat pierdere, la o cifra de afaceri de peste 36 milioane de lei. Trebuie mentionat insa ca indicatorii economico-financiari prezentati nu includ activitatea firmei de dupa inaugurarea fabricii de la Miroslava.

(Ionel Iloae, 7est.ro, 17/04/2012)

Obsesia alimentației sănătoase se mărește tot mai mult și la unii devine mod de viață, vor încerca și pe alții să îi convingă că ei au dreptate. Stai de vorbă cu diferite persoane și vei auzi multe expresii de genul: “Eu când am chef de o mâncare nesănătoasă, mănânc un Mec”, “Produsul X este prost față de produsul Y, pentru ca faci cancer”. Nimeni nu îți povestește că după ce a mâncat un anumit produs, a avut o anumită senzație, stare diferită sau mai în detaliu, la toaletă cum au fost rezultatele.

Asimilarea bolilor grave în descrierile despre modul de alimentație au un rol obsesiv. În articolele curente despre masa de Paște, sunt o amestecătură de informații: mâncatul după ora târzie, băutul de lichide alcoolice, ordinea îngurgitării alimentelor, simptomele consumului de carne de oaie și alte cărnuri, bolile rezultate în urma unui consum dez-armonizat, în opinia specialistului.

Sfatul nostru este să găsiți câteva clipe de liniște, să eliminați toate ideile din articolele și reportajele din presă, să regăsiți gustul mâncatului a preparatelor specifice Sărbătorii Paștelui și să vă bucurați. Sărbători Fericite!

In conferinta de presa din data de 9 februarie 2010, organizata de Vier Pfoten, la care a participat si domnul Gheorghe Mencinicopschi, s-au spus o sumedenie de neadevaruri grave in legatura cu sistemul de crestere a gainilor ce produc oua de consum. Din pacate, nu este prima data cand domnul Mencinicopschi, care se vrea un guru national al alimentatiei sanatoase a romanilor, lanseaza minciuni cu pretentii de adevaruri stiintifice, provocand dezinformarea consumatorilor si aducand prejudicii deopotriva populatiei si industriei avicole nationale.

Iata, pe scurt, minciunile domnului Gheorghe Mencinicopschi:

minciuna: s-a afirmat ca 75 % din productia de oua de consum din tara noastra este realizata la custi;
adevarul: din cele 6,3 miliarde de oua care se produc annual in Romania, doar 17 % se produc in custi neîmbunătăţite şi în cuşti imbunatatite conform standardelor europene, restul se produc in sisteme alternative – aer liber sau alte sisteme fara custi. In toata Uniunea Europeana, cca. 68 % din ouale produse anual se produc in cuşti îmbunatatite , ouale fiind marcate cu cifra 3;

minciuna: s-a afirmat ca UE renunta la custi din 2012;
adevarul: da , este adevarat ca pana la 2012 conform Regulamentului UE 1999/74, producatorii din Uniunea Europeana vor avea posibilitatea sa aleaga unul dintre cele patru sisteme :

• cuşti imbunatatite – cod 3 marcat pe ou;
• crestere la sol in interiorul halelor – cod 2 marcat pe ou;
• crestere la sol si in hale cu ieşire în aer liber – cod 1 marcat pe ou;
• crestere ecologica sau bio – cod 0 marcat pe ou;

După 1 ianuarie 2010 UE nu va renunţa la sistemul de creştere în cuşti, dar va accepta doar sistemul de cuşti îmbunătăţite (750 cmp / cap găină, stinghie de odihnă şi cuibar în cuşcă).

minciuna: s-a afirmat ca producatorii romani folosesc organisme modificate genetic in hrana pasarilor;
adevarul: Romania, ca si toate tarile UE, nu cultiva cereale modificate genetic si deci nu foloseste asemenea materii prime in hrana pasarilor. Crescatorii din Romania respecta intocmai legislatia europeana in acest domeniu;

minciuna: s-a afirmat ca crescatorii romani de gaini ouatoare la custi folosesc hrana sintetica. Este o minciuna grosolana, care tradeaza lipsa de cunostine minime in materie;
adevarul: hrana gainilor ouatoare se compune din: porumb, orz, grau, floarea soarelui, rapita, soia si un premix vitamino-mineral. Crescatorii nu folosesc in hrana pasarilor fainuri proteice de origine animala, hormoni, sedative, antibiotice ca stimulatori de productie, si nici nu injecteaza pasarile cu astfel de biostimulatori, respectand si in acest caz legislatia UE;

minciuna: s-a afirmat ca se folosesc vitamine si minerale sintetice;
adevarul: aceste vitamine si minerale sintetice sunt aceleasi pe care le consuma oamenii si le cumpara din farmacii, si care se folosesc in toata lumea. Minciuna deruteaza consumatorii, omitandu-se sa se spuna ca si gainile crescute in sistem ecologic folosesc aceleasi vitamine si minerale;

minciuna: gainile crescute la custi sunt stresate si produc hormoni de stres care ajung ulterior in oua;
adevarul: minciuna de mai sus poate da bine la presa dar este nedemna pentru niste oameni de stiinta, mai ales daca aceasta afirmatie nu este bazata pe cercetari proprii de identificare si dozare a acestor hormoni din produs. De ce oare se doreste dezinformarea comsumatorului, legata de stresul pasarilor, si de ce nu se spune corect ca stresul cel mai puternic este suferit de pasarile crescute in aer liber, mai ales in aceasta iarna cu temperaturi extrem de scazute sau cu alte intemperii – ploaie, vant, furtuna, temperaturi ridicate excesive ?! Este bine de stiut ca gainile stresate nu produc oua, asa cum, de altfel, se intampla in gospodariile taranesti, in curte, pe timp de iarna.

Trebuie sa amintim aici ca nu este prima data cand domnul Gheorghe Mencinicopschi face afirmaţii publice nefondate si induce panica nejustificata in randul consumatorilor de oua. Domnia sa a mai facut astfel de afirmaţii si in vara anului trecut, pe aceeasi tema. Atunci, in cadrul unei convorbiri inregistrate cu presa, al carei continut intergral il puteti audia si pe cd-urile pe care le aveti in mapa de presa, domnul Mencinicopschi si-a recunoscut superficialitatea, faptul ca spune vorbe fara acoperire, descalificandu-se din punct de vedere profesional-stiintific.

Iata un fragment din transcriptul acestei convorbiri:

Rep: Ce hormoni de cres­tere si de stres ati des­coperit dumneavoastra in ouale marcate cu cifra 3? Ati facut analize, presupun.
Gh. M: Nu, stiti, noi nu am facut analize de hormoni, dar sunt cercetari in dome­niu… si nu numai pentru oua ci pentru orice animal care traieste stresat.

Rep: Dar despre sedati­vele administrate gainilor ouatoare ce ne puteti spune?
Gh. M: Sedative se mai baga, poate discutati si cu domnul profesor Van, prese­dintele asociatiei crescatorilor de pasari. E adevarat, el mi-a zis ca nu se baga sedative in hrana.

Rep: Noua ne-a spus ca nu stie sa se fi introdus vreodata sedative in hrana pasarilor.
Gh. M: Se bagau sedative pana acum, eu nu stiu ce mai baga ei acum…

Rep: Aveti date, pana cand s-au bagat sedative?
Gh. M: Nu stiu, acum Uniunea a reglementat, dar nu stiu exact, ei stiu cel mai bine. Eu va spun ca in Statele Unite si acum se introduc cu siguranta si hormoni si alte chestii.

Rep: In Statele Unite, dar in Romania?
Gh. M: Producatorii ar trebui sa spuna. S-au folosit hormoni, sedative, antiobiotice…

Rep: Dar cand anume? Aveti vreo statistica sau ati facut analize?
Gh. M: Nu am o statistica si nici nu am facut analize pentru hormoni sau sedative.

Rep: Domnule profesor, noi dorim sa stim ce hormoni si sedative se pot identifica in ouale cu cifra 3, cele crescute in baterii?
Gh. M: Stiti unde le gasiti, dati pe Internet si o sa vedeti ca gasiti foarte multe date.

Rep: Acolo le-ati gasit si Dumneavoastra, pe Internet?
Gh. M: Acolo am gasit si eu!

Intrucat organizatorii acestei campanii denigratoare, inclusiv domnul Gheorghe Mencinicopschi, nu sunt documentati nici macar la nivelul legislatiei UE, sustin lucruri care nu sunt fundamentate stiintific, lanseaza informatii superficiale preluate de pe internet, prezinta adevaruri trunchiate sau spun, de-a dreptul, minciuni, suntem indreptatiti sa credem ca prin aceste actiuni, prin aceste adevarate campanii denigratoare, se urmareste prabusirea industriei avicole romanesti, parte importanta a economiei nationale.

De asemenea, ii invitam pe toti cei care doresc sa se convinga de calitatea produselor noastre si de procesul tehnologic la inalte standarde prin care le obtinem, la o vizita de documentare in unitatile noastre de productie, inclusiv organizatia Vier Pfoten si pe domnul Mencinicopschi.
Va multumim ca ati binevoit sa ne onorati cu prezenta Dumneavoastra si dorim sa va asiguram, pe Dumneavoastra si opinia publica, de faptul ca puteti consuma fara nici o teama produsele noastre, ale producatorilor din cadrul Uniunii Crescatorilor de Pasari din Romania!
Va stam la dispozitie pentru intrebari,

Preşedinte
Prof.univ.dr.ILIE VAN
UNIUNEA CRESCĂTORILOR DE PĂSĂRI DIN ROMÂNIA
17.02.2010

http://inregistrari.b1.ro/view-05_Apr-2012-sub_semnul_intrebarii-88.html
(vezi întreaga emisiune de 2 ore)

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, a declarat, joi, la emisiunea “Sub semnul întrebării” difuzată de B1 TV, că apa de la robinet nu se purifică complet prin fierbere, ci astfel se elimină doar anumiți contaminanți.

Acesta a precizat că nitrații și nitriții nu sunt eliminați prin procedeul fierberii apei, acest lucru fiind unul destul de grav din moment ce sugarii au toleranță mult mai mică la aceste substanțe decât adulții.

“Prin fierbere, cel mult, pot fi inactivați contaminanții biologici, virusuri, bacterii, ouă de paraziți. Dar toți contaminanții chimici nu se distrug prin fierbere. Pentru copii dozele de nitrați și de nitriți sunt mult mai mici, mai ales la sugari“, a explicat invitatul.

Gheorghe Mencinicopschi a adăugat că în anumite cazuri se poate chiar constata decesul sugarilor, dacă mamele pregătesc laptele pentru aceștia cu apă contaminată cu nitrați sau nitriți.

“Mămicile care se hazardează și fac o formulă de lapte pentru un sugar cu apa de la fântăna din curte poate provoca moartea sugarului. Aceste cantități de nitrați sunt suficiente uneori, poate chiar să decedeze“, a încheiat directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

„De aceasta dată, ANPCPPS România a verificat etichetele sortimentelor de mezeluri ce se comercializează pe piaţa românească. Au fost studiate etichetele a 61 de mezeluri şi s-au constatat următoarele: peste 50% din sortimentele de mezel care se găsesc pe piaţa românească conţin minim 6 E-uri. Mai mult, trei dintre produsele a căror eticheta a fost studiată, conţin 10 E-uri, iar unul dintre produse, chiar 14 E-uri! Nu a exista produs studiat, care să nu conţina niciun E”, au precizat reprezentanţii organizaţiei.

Peste 9 aditivi

• Salam de şuncă Ţărănesc (BIHARIA) – 14 E-uri
• Salam Pikant (Cris Tim) – 10 E-uri
• Salam de porc (Cris Tim) – 10 E-uri
• Salam Italian (Cris Tim) – 10 E-uri
• Salami Duo – salam in cascaval, salam nature (Zimbo) – 9 E-uri
• Salam de casă Extra (Aldis) – 9 E-uri
• Salam de vară (Cris Tim) – 9 E-uri
• Salam CARO Sandwich (Caroli) – 9 E-uri
• Salam de şunca ţărănesc (Aldis) – 9 E-uri

Lista mezelurilor cu 8 şi 7 aditivi

• Salam (Baroni) – 8 E-uri
• Salam uscat (Cris Tim) – 8 E-uri
• Salam de Casa (Cris Tim) – 8 E-uri
• Salam Victoria (Campofrio) – 8 E-uri
• Salam cu şuncă tărănească (Cris Tim) – 8 E-uri
• Salam de casa Extra – Matache Macelarul (Cris Tim) – 8 E-uri
• Salam italian rustic (Maestro) – 8 E-uri
• Salam cu şuncă tărănească (Maestro) – 8 E-uri
• Salam de vară extra (Aldis) – 8 E-uri
• Salam Montana (ALPINIA) – 8 E-uri
• Salam Rustic (C+C) – 7 E-uri
• Salam de vară (Maestro) – 7 E-uri
• Salam ardelenesc (Cris Tim) – 7 E-uri
• Salam vară (Campofrio) – 7 E-uri
• Salam vară dublu afumat (Campofrio) – 7 E-uri
• Salam Semenic (Caroli) – 7 E-uri
• Salam Anotimpuri (Maestro) – 7 E-uri
• Salam d’Alba (Elit) – 7 E-uri
• Salam Franţuzesc Kosarom (KOSAROM) – 7 E-uri
• Salam Canadian (C+C) – 7 E-uri

Lista preparatelor cu 6 şi 5 aditivi

• Salam Sinaia, Salam Chorizo, Salam Potcoava (3 pack Cris Tim) – 6 E-uri
• Salam Turist (Cris Tim) – 6 E-uri
• Salam Palaciego (Campofrio) – 6 E-uri
• Salam de porc Kosarom (Kosarom) – 6 E-uri
• Salam de casa extra (Caroli) – 6 E-uri
• Salam de porc (Caroli) – 6 E-uri
• Salam Victoria Extra (Zimbo) – 5 E-uri
• Mini salam Sasesc Picant (Cris Tim) – 5 E-uri
• Salam Rustic (Cris Tim) – 5 E-uri
• Salam Saşesc mai mic (Cris Tim) – 5 E-uri
• Salam de vară uscat (Clever) – 5 E-uri

Produsele care au 4 şi 3 aditivi

• Salam cu ardei (Twinner) – 4 E-uri
• Salam (Twinner) – 4 E-uri
• Salam din carne de curcan (Twinner) – 4 E-uri
• Salam Reinert Trapez (Reinert) – 4 E-uri
• Salam nobil (Carrefour) – 4 E-uri
• Salam de vară (Carrefour) – 4 E-uri
• Salam de vară uscat (Carrefour) – 4 E-uri
• Salam Polican (Pikok) – 4 E-uri
• Salam ţărănesc (Clever) – 4 E-uri
• Salam 1A (Dulano) – 3 E-uri Salam Veneţia (Dulano) – 3 E-uri
• Salam Carne curcan şi porc (Dulano) – 3 E-uri
• Salam Bistriţa (Pikok) – 3 E-uri
• Salami (Zimbo) – 3 E-uri
• Salam de vită (Carrefour) – 3 E-uri
• Salam Reşiţa (Pikok) – 3 E-uri
• Salam 4 anotimpuri (Zimbo) – 3 E-uri
• Salam Boemia (PIKOK) – 3 E-uri Salam Victoria cu şuncă de porc (Carrefour) – 3 E-uri

(Adevarul.ro, 22/03/2012)

Puteti incerca si adresa: http://vimeo.com/38632012

Articolul precedent despre lansarea filmului este aici.

Pâinea conţine până la 34 de aditivi alimentari

Chiar dacă pâinea este alimentul de bază al românilor, medicii nutriţionişti ne recomandă să o mâncăm cu moderaţie, deoarece din cauza aditivilor alimentari riscăm să avem probleme cu rinichii şi chiar să ne îmbolnăvim de cancer.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicospchi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, este de părere că piaţa românească de panificaţie este invadată de E-uri pentru că legea permite acest lucru, chiar dacă o parte dintre aceşti aditivi alimentari ne pun sănătatea în pericol. “Un astfel de exemplu este bromatul de potasiu – E 924 – care duce la apariţia senzaţiei de greaţă, vărsături, diaree sau apariţia diverselor dureri, odată ce este ingerat”, a declarat, pentru gandul.info, medicul nutriţionist.

Cisteina, glutationul şi sulfatul de sodiu sunt alte E-uri care se găsesc în alimentul de bază al românilor. “Sulfatul de sodiu – E 514 – afectează vezica biliară, lactatul de calciu – E 327 – prezintă printre efecte adverse stări de hipercalcemie şi insuficienţă renală, acidul fumaric – E 297, acidul acetic – E 260 şi cancerigenul acid citric E 330. În total, într-o pâine regăsim până la 34 de E -uri”, mai spune medicul Mencinicopschi.

Nutriţioniştii spun că pe piaţa românească nu există vreun sortiment de pâine care să nu conţină E-uri, astfel că pentru a preveni intoxicarea organismul cu aditivi alimentari, specialiştii ne recomandă să citim cu atenţie eticheta.

“Calitatea şi tradiţionalitatea pâinii depind şi de tehnologia de fabricaţie. Ca urmare a deprecierii calităţilor de panificaţie ale grâului, în ultima vreme se utilizează, pentru fabricarea pâinii, din ce în ce mai mult amelioratori de panificaţie, fapt ce ne afectează sănătatea“, indică prof. dr. Mencinicopschi.

(Mediafax, 18/03/2012)